"... e şi mâine o zi. " 

Pentru cei care cred că și mâine e o zi

    De fiecare dată când citesc câte un articol scris de Cristian China-Birta, simt nevoia să mă manifest, să transmit ce am pe suflet. Stilul direct, nonconformist îl caracterizează şi chiar dacă eu n-am asemenea veleităţi, recunosc că îmi face deosebită plăcere să bântui prin blogosferă, să scot din minți pe cei din jur. Astăzi abordăm un subiect diferit, să discutăm despre cei care încă mai cred în magia zilei de MÂINE.

   Noi, românii adorăm sărbătorile, zilele libere, dar şi superstițiile care ne dau o stare de bun augur. Pentru a nu mă abate de la tradiții, de multe ori aleg beneficiile din fiecare element. Dacă ajung la saturație și mediul înconjurător începe să devină nefavorabil, conserv energia și bag capul în nisip precum struțul, iar Sfânta Lene şi Cuviosul Somn încep efectul și de fiecare dată revin cu forțe noi. Unul din defectele mele este să rezolv unele lucruri la limită și dacă tot sunt diferită, m-am gândit să vă atrag atenția asupra importanței zilei de mâine și poate, împreună să o transformăm în ceva unic. Sunt sigură că o parte din voi încă mai cred că și mâine e o zi. Știți de ce? Ar fi păcat să irosim această senzație unică, optimismul care ni-l transmite prin toți porii, dar mai ales felul cum ne deschide ochii când suntem pierduți printre gânduri/rânduri. Cândva am vrut să fac o vrajă și să transform noaptea în zi, să mă metamorfozez în orice numai să se încheie stresul, neputința, dar în timp am conștientizat că problemele pe care le aveam nu erau de scurtă durată, ci numai prin efort și perseverență se putea finaliza nebunia. În acele clipe când simțeam că mă afund în propria neputință, ziua de mâine m-a făcut să sper, să cred și să înțeleg că pot să fac multe, important este să am răbdare, multă răbdare. Dacă și voi ați simțit așa ceva, înseamnă că speranța și voința trebuie să lucreze în tandem.

   De cele mai multe ori este un chin să laşi totul pe mâine şi să nu poţi bate din palme ca să rezolvi întreaga agendă, însă sunt momente când această zi este cu adevărat prețioasă. Noi, cei care tratăm cu superficialitate ziua de azi irosind-o pe nimicuri ajungem la un moment dat la saturație. Am face orice numai să închidem circuitul și seara să punem capul pe pernă pentru o clipă de liniște (știu că sunt și excepții, dar în ediție limitată). În acest timp, alţii se roagă ca ziua de mâine să le aducă speranță și de ce nu, o nouă viață.

   Dacă tot există, vă propun să profităm de azi şi mâine în doze egale, să ne analizăm priorităţile. Este păcat să lăsăm fericirea doar pe mâine, să amânăm inevitabilul şi să ne gândim că există azi pentru început, iar mâine pentru a continua. Să amânăm, dar nu la infinit. Să fim leneși, dar cu măsură, în fond nici lumea nu s-a făcut într-o zi.
   Cei care sunt corecţi, rapizi şi extrem de organizaţi vor spune: De ce MÂINE, noi ne dorim AZI. Eu vin cu răspunsul… pentru că încă mai credem în puterea zilei de mâine, pentru noi încă n-au intrat zilele în sac.

   O mare parte dintre noi am trăit cu sufletul la gură cartea Pe aripile vântului de Margaret Mitchell și fără să vrem am empatizat cu Scarlett O’Hara, femeia care părea să ducă pe umeri întreg universul. A reușit să își atingă obiectivele, dar la final a preferat să își lase o ușă deschisă pentru că și ea avea nevoie de un moment de răgaz. 

 

“O să mă gândesc la asta mâine, la Tara. O să fiu mai liniştită atunci. Mâine voi face un plan ca să-l aduc înapoi. La urma urmelor, e şi mâine o zi.” 

   Mărturisesc, cele mai bune idei le-am avut noaptea, iar mâine mi-a fost prieten atunci când n-am ştiut ce să fac sau atunci când eram pierdută şi nu ştiam dacă pot să mă ridic. Pentru mine ziua de MÂINE a fost magică, mi-a oferit o soluţie atunci când nu mai speram la ea şi în acelaşi timp a reuşit să mă surprindă în multe feluri.
     Da, mâine vreau să fac multe, ceea ce n-am reuşit astăzi sau n-am avut curaj.

  Ce planuri am şi cum reuşesc să le dau de cap, ei bine chiar nu ştiu, dar de mâine…
– voi asculta mai mult şi voi vorbi mai puţin
– voi zâmbi cu ochii şi mă voi bucura de fiecare lucru în parte
– voi mânca mai puţină ciocolată (sunt dependentă dar mă tratez)
– dar mai ales …. voi … păstra lista deschisă pentru noi provocări

 Voi ce planuri aveţi pentru mâine?

18 COMMENTS

    • Multumesc Vero. Fiecare maine are farmecul ei, depinde de noi cum il percepem.

  1. Mili, eu am invatat sa impart treburile pe zile diferite, dar mai mult din necesitate decat din dorinta.
    Zilele acestea chiar am fost nevoita sa fac totul la limita pentru ca timpul era presant si a trebuit sa fac absolut totul singura. A fost saptamana cea mai intensa si grea, stresanta si dureroasa din ultimele luni.
    Sincer, de multe ori as fi vrut sa pot lasa pe maine ce ar fi trebuit sa fac azi.
    Lista mea e imensa…dar azi vreau o pauza sa respir…maine ma voi stresa din nou…sau luni…

    • Anto si eu fac la fel, uneori nu vreau sa aud de nimeni, dar in cazul meu este alta situatie, imi permit. Tu ai copii, o familie, esti de 3 ori femeie, este firesc sa ai mereu si mereu altceva de facut.
      Cu rabdare le vei face pe toate, doar ai un spate puternic, pe sotul tau

    • Oana, cred ca ai reusit. Blogul este acel colt in care te regasesti si este doar al tau.

  2. Un articol splendid, Mili! Sunt complet de acord cu tine, Mili 🙂

    Adesea, vrem să sfidem timpul, suntem prea nerăbdători, prea grăbiți… însă… cu voință, muncă și perseverență le ducem pe toate la capăt 😀

    • Multumesc Cos. Am lasat neuronul sa dospeasca si uite ce a iesit.
      Stiu ca faci destule in timpul pe care il ai, cu siguranta iti vei atinge obiectivele.
      Este in firea noastra sa fim nerabdatori, dar incetul cu incetul ne facem mari, ne transformam in fluturasi si zburam unde ne face placere.

  3. Nu stiu cum ne-am descurca daca nu ar exista SPERANȚA zilei de maine!!
    Te pup prietena draga si am citit cu mult drag cele așternute de tine.

    • Suntem pe aceeasi unda. Optimismul ne da energie sa ne indeplinim obiectivele si sa luptam pentru ele. Iti multumesc draga mea pentru incurajare. locco_smiley_46 locco_smiley_46

  4. Nu sunt genul care sa-mi fac planuri pentru ca de foarte multe ori ce am zis ca o sa ac a doua zi am uitat sau pur si simplu mi-am dat seama ca nu era asa de important. Felicitari pentru articol

  5. Eu am invatat sa nu-mi fac neaparat planuri,desi incerc sa rezolv in timp tot ce pot.
    Totusi am reusit oarecum sa ma conduc dupa cuvintele “da sansa fiecarei zile sa fie cea mai frumoasa din viata ta”si cea mai optimista.
    Frumos articol Mili!Felicitari!

    • Ai dreptate Arci. Intelepte cuvinte.
      Sa fim optimiste si sa ne bucuram de ce avem.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.