S-a pierdut o frunză-n noapte - Versul toamnei - poezii
Literaturapetocuri.ro poezii Creaţie literară

S-a pierdut o frunză-n noapte – Versul toamnei – poezii – Elena Moisei – Daniel Vișan-Dimitriu

S-a pierdut o frunză-n noapte…, de Elena Moisei

Trec cocorii rânduri-rânduri…
Și se duc și se tot duc…
Prin înalt prin ploi de vânturi,
Peste frunzele de nuc…

A plecat o frunză-n joacă…
Și s-a dus și s-a tot dus…
Și nu știe să se-ntoarcă,
Sus pe ram, acolo sus…

Îmbrăcată-n promoroacă,
Rătăcită pe alei,
S-a pierdut și nu știu dacă
Știe unde-i casa ei…

S-a pierdut o frunză-n noapte,
S-a desprins ușor din ram…
Peste vânturile toate,
Mi-a bătut la mine-n geam…

Glasul ei o să rămână,
Peste timpul nenăscut,
Lut ce-n ploaie se fărâmă,
Fără umbră în trecut…

Versul toamnei, de Daniel Vișan-Dimitriu

Mi-a șoptit, aseară, vântul,
La ureche, ca o boare:
“Mâine dorm, îți dau cuvântul,
Va fi vreme de plimbare.“

Și a fost o zi de toamnă
Ca de vară – ce să zic? –
Păi, când vântul te îndeamnă,
Știe el ce știe, zic.

Mi-am luat în parc amicul
Și am mers, am mers, am mers,
De simțeam prin auricul
Că mă chinuie un vers.

O să-l spun, dar mai încolo,
Iar acum – ce-o fi o fi! –
Recunosc: voiam mai solo
Pe-o alee cu copii

Și cu-atât de colorate
Frunze, bone și mămici
Tinere aproape toate,
De-aveam gândurile … ghici!

Ne-am oprit, că am tot mers
Într-un ritm mult prea vioi
Și, în gând, cu-același vers:
“… Ce e scris și pentru noi …”.

Creaţie literară

Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.

Creativitatea înseamna a lua elemente cunoscute şi a le asambla în moduri unice. – Jacque Fresco

Poezii contemporane – poeţi români.

Creaţie

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

3 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.