Sub flori de tei – Târziu acasă – poezii – Elena Moisei...

Sub flori de tei – Târziu acasă – poezii – Elena Moisei – Daniel Vișan-Dimitriu

    by -
    4
    Sub flori de tei - Târziu acasă - poezii
    Literaturapetocuri.ro Creaţie Literară Poezii

    Sub flori de tei – Târziu acasă – poezii – Elena Moisei – Daniel Vișan-Dimitriu

    Sub flori de tei, de Elena Moisei

    Nu știu de ce nu poate fi,
    Doar zâmbete în orice zi…
    Și-un cer în soare fără nori,
    Doar în culori…
    Și poate dacă m-ai iubi,
    Ar înflori în zori de zi,
    În simfonia de culori,
    Albastre flori…

    Și serenade sub balcon,
    Ți-aș fredona și Cupidon,
    Te-ar fermeca cu un sărut…
    Dar tu n-ai vrut…
    Sub flori de tei mi s-a părut,
    C-ai apărut doar un minut…
    Și Luna-mi strigă de sus: Hei!!
    E ora trei!!

    Și Doamne, ce frumoasă ești,
    Se-aprinde cerul când zâmbești…
    Și inima mi-a stat în loc…
    Și mi-a luat foc…
    Și-aș pendula sub flori de tei…
    Și ți-aș cânta de vrei nu vrei…
    Și aș visa la un sărut,
    Ce m-a durut…

    Și e târziu și trist te-aștept,
    Îmi zboară inima din piept…
    Și cânt chiar dacă sunt afon,
    În abandon…
    Și ce frumoși sunt ochii ei,
    Și Luna-mi strigă de sus: Hei!!
    Nu știu ce vrei!!

    Pe cer și Luna-a-încremenit,
    Când ai venit, nu mi-ai zâmbit…
    Și fulgerau, ieșeau scântei,
    Din ochii ei…
    Sub geamul ei sub flori de tei,
    Dintr-un minut, doar un crâmpei,
    Ai apărut la geam și știu,
    Că-i prea târziu…

    Târziu acasă, de Daniel Vișan-Dimitriu

    Am ajuns târziu acasă, seara, la iubită,
    Ea dormea, și-aveam pe masă, ciorba ei sleită.
    Obosit din cale-afară, fără să fac nazuri,
    Am sorbit-o într-o doară, ca să n-am necazuri.

    E ciudată fata asta: nu-i mănânci mâncarea,
    Ea, pe loc, îți zice ”-Basta!” și își schimbă starea.
    Am pățit-o doar o dată, dar și-acum mă doare:
    N-am mâncat mâncarea toată, pe motiv de sare.

    S-a albit deodat’ la față, de părea mumie,
    Ochii îi păreau de gheață și, apoi, urgie!
    Nu mai spun cu câte vase a lovit pereții,
    Sau ce bine îmi tocase nasul și pomeții.

    Am zăcut o săptămână, dar i-am dat dreptate,
    Iar de-atunci e ca o zână și îmi dă de toate.

    Acum, sforăie-n surdină, deh, e obosită!
    Dar și-așa parcă-i mașină (cam hodorogită).

    M-aș culca și eu, alături, că mi-e dragă fata,
    Dar, de trag puțin de pături, o trezesc și gata!

    C-am pățit-o și-altă dată, de și-acum mă doare …

    Dueluri poetice – Creaţie Literară 

    Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.

    Creaţie

     

     

    4 COMMENTS

    1. Doamne… cât de frumos! Ce emoție frumoasă generați în sufletele noastre cu astfel de versuri!

    Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.