Vise literare-Bananierul vrăjit-De la concert la explozie
Vise literare-Bananierul vrăjit-De la concert la explozie-Adormind în timpuri de război
„- Ai visat urât? întrebă el, cu ochii sticlind și cu o jumătate de zâmbet pe fața ascunsă.
-Cum… de unde știi? întrebă Arianwyn, plină de ușurare, dar și de uimire.
-Încă le mai aud bâzâind în jurul tău. Visele ne pot bântui, să știi.” – Ucenica vrăjitoare, James Nicol
Așa și visele noastre. Ne bântuie, bâzâie în jurul nostru și nu ne dau pace până nu le punem pe hârtie.
De data aceasta, avem o surpriză. Nu mai suntem doar eu și Rodica visătoarele de serviciu, am corupt-o și pe Alina Ioana Dinu, membru nou în Literatura pe tocuri!
Dar gata cu vorbăria, hai să pătrundem în lumea viselor!
Adormind în timpuri de război
„Mă uit eu aseară la primul episod din Tiempos de Guerra. Un serial spaniol (evident!), despre Războiul din Rif și viețile oamenilor din acea perioadă. Îi văd p-ăia cum se războiau, unii morți, alții răniți, unii salvați în ultima clipă… Ce visez eu noaptea: cică eram în serial și voiam să scot niște persoane de acolo, pe ascuns. Ce idee îmi vine? Să le pun soldaților în mâncare somnifere :)). Țin minte și acum că aveam un tort în față și pisam un medicament, pe care l-am strecurat în glazură :)) ”- Sorina
De la concert la explozie
„Pentru că visele nu au niciodată sens, dar fac pentru cele mai interesante povești… eram la un concert improvizat, cu artiști internaționali. Nu aș putea da nume, dar senzația de surpriză la vederea unor așa nume la câțiva metri de mine a fost intensă. Locația și locul de unde asistam la concert erau ciudate: curtea unor clădiri abandonate, spectatorii bucurându-se din spatele unui gard, pe trotuarul unei străzi, la zeci de metri distanță. Aș putea spune că aveam un loc bun, căci îi vedeam pe cântăreți plecând după încheierea programului. Probabil curioasă în sinea mea și de clădirile abandonate, mă regăsesc curând chiar în fața lor, coborând dintr-o mașină, dând nas în nas cu câțiva oameni care pregăteau o fundație de ciment. Plec în misiunea de investigare a clădirilor și descopăr că nu sunt părăsite deloc, ci sediul unor experimente ADN. Când îmi dau seama ce se întâmplă, că acei oameni care lucrează acolo urmează să lanseze un avion de pe acea platformă de ciment plin cu explozibil și arme chimice care să distrugă totul pe o rază de câțiva kilometri, o iau la fugă. Dincolo de curtea clădirilor este piscina unui hotel și calculez că dacă alerg destul de repede pot ieși din zona de risc, care se termină fix la jumătatea piscinei. Ajung în siguranță cu doar câteva secunde înainte ca totul să explodeze în jur.” – Alice Dinu
Bananierul vrăjit
„Mi-a trecut prin cap zilele trecute că aș putea să cultiv un bananier în ghiveci. Văzusem un filmuleț pe Youtube și eram gata să pun în aplicare planul. Soțul meu n-a fost prea încântat de idee, dar i-am spus să analizeze situația pe termen lung: bananierul va crește, vom avea banane în casă și ne vom putea cumpăra chiar și o maimuțică, animal de casă. La ideea cu maimuțica a fost de-a dreptul reticent…
Așa că… în noaptea aceea, am visat mai întâi că udam ghiveciul unde plantasem semințele de banane. Deodată, bananierul a început să crească… și să crească… și atunci a apărut soțul meu care a fost înghițit de bananier, pentru că nu l-a vrut în casă. Disperat, soțul meu striga după ajutor, în timp ce eu îi spuneam:
-Vezi, asta ți se întâmplă dacă nu iubești plantele!
Dar… trebuia să fac ceva să-l salvez, așa că am fugit spre bibliotecă și am luat cartea „Demonii”. La mijlocul cărții erau niște coduri. A trebuit să-i spun bananierului codurile, în schimbul soțului meu. La ora 6 dimineața, tocmai când eram curioasă să văd cum scoatem bananierul din casă, soțul meu m-a trezit. Trebuia să plec la muncă… Habar nu avea că l-am salvat din frunzele și furia unui bananier.” Rodica
„Fă-te frate cu dracul…”
„Eram într-un avion și doamna de lângă mine nu se simțea foarte bine, iar eu încercam să-i fac situația mai ușoară, spunându-i că o să ajungem foarte repede. Dintr-o dată, a trebuit să aterizăm. Orașul era unul necunoscut și straniu. Blocurile păreau părăsite. Nimeni nu știa unde suntem. Atunci mi-a venit ideea salvatoare: să intrăm în bibliotecă! Zis și făcut! Am intrat în bibliotecă și mi-au picat ochii pe o carte veche. Eu, doamna și pilotul (pentru că ceilalți participanți la zbor dispăruseră între timp… așa, ca în vis) am început să răsfoim cartea și am descoperit că eram într-un oraș al diavolilor. Revelația noastră a culminat cu apariția unor oameni înalți și foarte slabi, cu niște pălării negre care le acopereau ochii. Ni s-a spus că nimerisem, într-adevăr, într-un oraș al diavolilor, dar că nici ei nu sunt încântați de vizita noastră, așa că făceau eforturi uriașe să ne trimită înapoi.
Oricât ar părea de straniu în lumea reală, în vis am făcut echipă cu locuitorii acelui oraș, până am găsit o modalitate prin care să revenim în lumea noastră. Faptul că orașul era locuit de diavoli nu ni se părea deloc înfricoșător. La plecare, ni s-a oferit fiecăruia câte o carte pe care scria „D” și ni s-a spus că fiecare dintre noi va avea posibilitatea să alăture litere astfel încât să se obțină un cuvânt, iar acel cuvânt ne va caracteriza restul vieții.
Iar eu m-am trezit întrebându-mă dacă ar trebui să formez cuvântul Dormit, Dragoste sau Duel. Oscilam între acestea trei… bine că m-am trezit și dilema a luat sfârșit.” Rodica
Rubrica Vise literare
Rânduri cu dichis
Surse foto: Pixabay.com,
Mereu poetice sau super-amuzante, visele voastre! 😀 Bun venit si noii membre a echipei de… vis! 😀
Da, la mine mai mult amuzante decat poetice :)))
Mulțumesc de primire!
Bine ai venit, Alice! Îmi place cum visezi! Ești „one of us”!
Exact! :))
Fetelor sunteți totale .
Rodi Eu am avut bananier. E sensibil. A trăit câțiva ani. Nu a apucat da faca banane
Asa si eu cu un lamai si un maslin. Lamaiul n-a facut roade, maslinul avea deja, dar l-au mancat nu stiu ce ganganii. Cred ca nu le prieste clima de aici. Pana si la mine la tara, unde e mai cald decat aici, a degerat iarna un smochin.
Eu am măslin, dar voiam și bananier… am pus semințe, dar, n-a ieșit nimic din ghiveci deocamdată…
Sunteti mortale!Alina te-ai integrat perfect cu visatoarele noastre.
Felicitari tuturor!
Da, asa zic si eu :)) Multumim!
Mulțumesc!
Mulțumim, Arci! Într-adevăr, Alina s-a integrat perfect!
Foarte amuzante visele voastre. Rodica, cel cu bananierul e total!
Multumim! Da, e super amuzant:))
Mulțumim, Eva! Nici cu colegele mele nu mi-e rușine! Sorina și Alina sunt super visătoare!