Vise Literare-Citind-o pe Virginia, visându-l pe Escobar/Visul de marți
Îmi era dor să scriu în această rubrică! Dar v-am mai spus, visele nu vin la comandă. Dar și când vin…
Citind-o pe Virginia, visându-l pe Escobar
Cum vă spuneam, nu mai visasem de mult literar. Până azi noapte, când l-am visat pe… Pablo Escobar! Știu, nu fac nicio confuzie, știu că nu a fost scriitor, ci traficant de droguri! Însă mai nou, este personaj în cartea Virginiei Vallejo, cea care i-a fost amantă și totodată, o jurnalistă cunoscută în Columbia. În prezent, citesc cartea „Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar” a Virginiei (recenzia va apărea în curând) și aseară, înainte de culcare, m-am apucat de serialul „Narco”, pentru a înțelege mai bine contextul. Doza mare (de informații asupra acestui subiect, de ce credeați?) și-a spus cuvântul și pe cine visez? Pe Escobar! Doar că nu mai știu ce făcea, parcă era cu vărul lui, alt mafiot al vremii, dar n-aș băga mâna în foc. Oricum, m-a amuzat. (Sorina)
Visul de marți
Era marți și ploua de câteva zile de parcă orașul mai avea puțin și se dizolva. De pe holul îngust și întunecat, am văzut lumina din camera ei. Am pășit încet, am împins ușa cu umbrela din care curgea ploaia generoasă.
-Bună, Theo! Am venit să-mi dai cheile, am zis scurt și m-am încruntat la ea.
Nu mă cunoștea, nici eu n-o văzusem decât pe o rețea de socializare. Nici eu nu vedeam de ce ar trebui să-mi dea cheile, dar am spus-o simplu, încercându-mi norocul. Șansele să mi le dea erau cu mult mai mici decât la 6 din 49.
-Nu, a spus simplu, îngustându-și ochii.
-El e acolo, știu asta! Trebuie să-mi dai cheile! Nu vreau decât să-l cunosc!
Fără să-mi dau seama, m-am trezit agitând amenințător umbrela în aer… lucru care nu impresiona deloc audiența.
-Uite ce trebuie să faci, mi-a spus Theo, făcându-mi semn să mă apropii.
Au urmat câteva minute în care mi-a explicat că trebuia să trec printr-un deșert în care se anunța o furtună de nisip. Trebuia să găsesc cheia acolo… și în acest fel, ea nu avea nimic împotrivă ca eu să deschid acea ușă.
Aș fi făcut orice să o deschid… așa că am plecat spre deșertul cu furtună. Am ajuns instant, așa cum numai în vis se întâmplă. Și… mai mult decât atât, am nimerit chiar în mijlocul furtunii. Nici n-am apucat să-mi dau seama ce se întâmplă, că o rafală de vânt nisipos m-a pus la pământ. Nu aveam nicio șansă. Era finalul. Aveam să mor căutând un personaj dintr-o carte… Nu! Nu era orice personaj! Era Marc! E o diferență enormă.
Cu gura plină de nisip, m-am lăsat pradă vântului. Am închis ochii și am căzut. Mi-am întins mâinile prin stratul fin de nisip… și deodată, în mod inexplicabil, degetele mele au atins cheile. Instant, m-am trezit din nou în camera aceea. Theo era tot acolo, pe același scaun din lemn.
-Nu mă așteptam, a spus, îngustându-și ochii din nou.
Mi-a făcut semn spre ușa aceea imensă, din lemn masiv, lăcuit.
Am descuiat și am împins ușa cu genunchiul. În fața mea, stătea el… cu privirea aceea hipnotizantă. Era Marc… și mi-a zâmbit – cum altfel – decât diabolic!
Asta a fost tot. Zâmbetul. Nici nu mi-a trebuit mai mult.
M-am trezit. Am plecat spre librărie, printre gropile care nici nu mai contau. Ploua de parcă orașul avea de gând să se dizolve. Era marți. (Rodica)
Acestea fiind spuse, vă urăm vise plăcute, literare sau nu!
Surse foto: Editura Litera, Pexels.com
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
14 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Ce faine visuri aveti!!!!
Eu nici cosmaruri nu sunt in stare sa am.
Nici nu stiam cine e Pablo Escobar.
Rodi, maine e iar marti. Poate visezi la noapte din nou. Felicitari !!!
Multumim! Da, avem niste vise de sta mata in coada :)) Nici noi nu stim de unde ne apar :)) Lasa, mai bine ca n-ai cosmaruri :))) Ce-i drept nici eu nu stiam mai nimic despre Escobar pana de curand. Daca ma intrebai de el acum vreun an iti spuneam ca a fost sef de stat :))) Ceea ce nu e atat de departe de adevar :)))
Eu recunosc… uneori mai am și coșmaruri, dar nu merită menționate aici! Sorina, din cauza visului tău, o să citesc și eu cartea!
Nu există noapte în care să nu visez. Uneori simt că visul e, de fapt, o altă lume în care eu pot să fac ce vreau! Și e tare fain! Merci, Vero!
Si eu la fel, Rodica! Am impresia ca e o lume paralela.
Super fetelor!Eu,spre deosebire de Vero,am cosmaruri dese,care nu ma lasa sa dorm!Bine macar ca,voi visati personae din cartii,cred ca este mai fain!
Da :))) E, mai avem si noi (adica eu, nu stiu Rodica) cosmaruri sau vise anxiogene, i se intampla oricui.
Excelenta initiativa selectarii si imortalizarii viselor literare, Rodica si Sorina!!! De fiecare data ma amuz sau infior serios din cauza imaginatiei voastre in regim oniric. 😀
Multumim!
Mulțumim, Marius! Și noi ne înfiorăm câteodată… deși suntem visătoare profesioniste!
Ce visuri! Asa da. Nu ca mine…care visez pisici si serpi :)) Stati numai sa ii spun sotului despre articol. E fan Escobar. In plus, am vizionat cu mare placere doua sezoane din Narcos.
Felicitari!
Pisici visez si eu :)) Spune-i, spune-i si despre recenzia ce urmeaza sa apara la cartea Virginiei Vallejo.
ce visuri interesante!eu nu visez decat foarte rar!
Alte vise literare mișto de tot 😀