2015 „Marat. Iubirea are spini”-de Natasa Alina Culea-Editura ePublishers

Marat. Iubirea are spini de Natasa Alina Culea

La Editura ePublishers apărut în luna februarie 2015 cartea „Marat. Iubirea are spini” de Nataşa Alina Culea

„Marat. Iubirea are spini”.  Povestea unei iubiri incredibile.

Beijing, anul 2000. Cu câteva zile înainte de Crăciun, într-un restaurant rusesc, Alina îl întâlnește pe Marat. Timpul se oprește atunci când cei doi dansează pe ritmurile nebune ale trandafirilor. Pusă în fața unei decizii răscolitoare, Alina își pierde sufletul. Marat se transformă într-o obsesie periculoasă, erotică, stranie, obsesie cu care nu poți trăi, dar pe care nici nu o poți uita.

Fragmente din roman

„Nu mai exista nimic altceva, în afara lui Marat, care mă privea cu ochii în flăcări. Voiam să-i strig înfrigurată:
– Marat, sufletul tău este pur ca ochii unui copil de cazac în care se oglindesc cerul, pământul şi iubirea! I-am atins obrazul cu buzele şi am ieşit repede din maşină, îndreptându-mă către hotel, fără să mă uit înapoi. Inima îmi bătea ca un clopot în timpul liturghiei, fără Marat eram doar un ecou ce se pierdea în lume.”

„Plutesc într-un loc în care nu există gravitaţie şi nici soare, lumina vine de sub picioarele mele; nu există cer, doar culori asemeni aurorei boreale ce dansează pe ritmurile muzicii clasice pe care o ascultam mai devreme. Lumina asta este ciudată, chemătoare şi e cumva caldă. Miroase a vânt de primăvară şi a ghiocei din pădure. Aici gândurile se materializează instantaneu, iar eu ştiu asta, aşa că formulez fără cuvinte primul meu gând; îl chem pe Marat de care mă despărţea acum doar o distanţă de gând lăuntric. Nu este nimeni lângă mine, dar nu sunt nici singură. Cineva mă întreabă:
– Cine eşti?
Sunt nedumerită şi răspund în necuvinte:
– Nu ştiu… dacă m-ai fi întrebat ieri, ieri ştiam, dar azi…
– Ai cunoscut iubirea?… a fost a doua întrebare neformulată.
– Da… am răspuns.
– Atunci trebuie să te botezi, ai nevoie de un nume, un nume al iubirii absolute.
M-am botezat, pentru că am cunoscut iubirea, iar numele meu era Rafaela. Acum aveam un nume şi puteam chema iubirea la mine.
– Marat…
A venit, un înger fără aripi, pentru că nu avea niciun mesaj de transmis, avea doar întrebări, la fel ca mine.
– Ce vei face cu iubirea mea, Rafaela? Imperfecţiunea ta m-a atins şi vezi… nu te pot uita… vin de câte ori mă chemi, înlănţuit pentru eternitate de puritatea sufletului tău.”