Ce ai făcut în ultimii 4 ani? Interviu cu scriitorul Adrian Christescu

Ce ai făcut în ultimii 4 ani? Interviu cu scriitorul Adrian Christescu

  Ce ai făcut în ultimii 4 ani? Interviu cu scriitorul Adrian Christescu autori români.

În 2016 am demarat campania promovăm autori români – recenzii și interviuri. Să vedem astazi, după 4 ani ce au mai scris scriitorii nostri. O nouă rubrică pe Literatura pe tocuri. 

Azi, scriitorul Adrian Christescu.

  În 2016 când ne-am cunoscut, și am stat la povești, erați după primele cărți publicate.

  Acum, 4 ani mai târziu (deși eu v-am urmărit) vreau să le spunem  cititorilor ce ați făcut în acest timp.

  Arci: Ce planuri în plan personal sau profesional vi s-au împlinit (cărți traduse, concursuri, publicat afară, premii, înființare de editură).

  Adrian : Pornind de la personal spre profesional pot să spun că s-au întâmplat multe. Anii trec, timpul dispare dar când cineva te întreabă ce ai făcut în ultimii 4 ani și te gândești la bilanț îți dai seama că ai treabă, nu glumă. Sunt mai bătrân, ceea ce e rău, dar sunt mai slab, ceea ce e bine. Puștiul meu e mai înalt, iubita mă iubește mai mult ca acum 4 ani, ceea ce e bine, acum am doi câini ciobănești de Berna în loc de unul iar afacerile mi-au mers mulțumitor. Întrebat fiind la un moment dat:

-Cu ce se ocupă tatăl tău?, David, băiatul meu, a dat un răspuns savuros spunând:

-Tata e negustor și cârciumar iar de la un timp s-a apucat să scrie cărți! Și pentru că scrisul se pare că nu a fost suficient pentru pasiunea mea pentru carte de câteva luni m-am apucat să le editez pe ale altora. Adică, împreună cu câteva colaboratoare cu mare experiență, am pornit o editură. Se numește ,,Lebăda Neagră” și sper să fie o întreprindere al cărui succes să completeze definiția ei din filozofie, aceea de eveniment rar, impredictibil și cu o influență majoră asupra realității. Aducem scriitori contemporani din literaturile europene pe masa cititorului din România. Niciodată nu am înțeles de ce thrillerele germane, franțuzești sau italiene ar fi mai puțin interesante decât cele americane. Poate acum, am să mă lămuresc.

Arci: Ce cărți ai mai publicat?

  Adrian: În 2017 am publicat o piesă de teatru numită ,,Dragoste și spațiu locativ”. Este o comedie bulevardieră care trece în revistă datini, patimi și obiceiuri proaste de pe la noi. Anul trecut a fost pusă în unde de Teatrul Național Radiofonic din Iași și a ieșit o piesă radiofonică de succes. Evident acest lucru se datorează și domnului Claudiu Christescu care a făcut scenariul radiofonic și regizorului Ovidiu Lazăr de la Teatrul Național din Iași.  Pe scenă nu a ajuns. Eu cred că în România ca să fi jucat trebuie să fii mort sau să faci drame mizerabile în care să arăți actorii nud. Comediile par să nu fie la căutare deși ne considerăm un popor vesel. Dar să trecem mai departe. În 2018 am mai publicat o selecție de proze scurte în volumul ,,Hotelul Amintirilor” iar anul acesta la editura Lebăda Neagră am republicat ediția a II-a revăzută și adăugită cu ,,Poveste de Iarnă”. Cu siguranță că o știi pentru că îți este dedicată și a apărut în revista voastră în decembrie 2018. În urmă cu două săptămâni am reușit să termin și al doilea roman din seria ,,Lupului Singuratic” și sper că acesta, sub denumirea de ,,Umbra lui Raphael” să apară în piață la toamnă.

   Arci: Pentru “Poveste de Iarna” îți mulțumesc, a fost o surpriză extrem de placută. Iar continuarea  la seria “Lupului Singuratic” știi cât de mult o aștept

Arci: Spune-ne câteva cuvinte despre ele?

  Adrian: Piesa ,,Dragoste și spațiu Locativ” este o comedie de moravuri care are tot ce-i trebuie. Umor din belșug, atât de limbaj cât și de situație, două lovituri de teatru surprinzătoare și personaje simpatice și extrem de reale ale căror apucături le putem vedea și recunoaște la orice pas. Acțiunea se petrece în trei scene grupate în jurul celor mai tradiționale și mai importante sărbători al românului adică Crăciunul, Revelionul și Sfântul Ion. În jurul meselor de familie acțiunea țese povestea unei familii tipice de mahala care, chiar dacă s-a mutat la oraș, nu și-a uitat obiceiurile chiar dacă a învățat să ,,pupe Piața Independenții..”. Până la urmă, gena este acea care nu se schimbă…

,,Hotelul Amintirilor” este o colecție de povești la care țin foarte mult. Ediția a doua conține 11 dintre ele printre care sunt amintiri proprii, istorii pe care le-am auzit și le duc mai departe precum și câteva care au ajuns la mine, nici eu nu mai știu cum, și au cerut să fie puse în scris pentru a nu rămâne în neuitare.

,,Umbra lui Raphael” este o continuare a ,,Lupului Singuratic” în care personajul principal din prima carte este pus în fața unor noi provocări. Thriller politic, roman de acțiune, carte polițistă? Cred că are câte ceva din fiecare… Cititorii vor hotărî până la urmă despre ce e vorba.

Arci: Cum au fost primite de către cititori noile cărți?

   Adrian: În condițiile în care fosta editură cu care am colaborat nu avea bani să tipărească cărțile comandate de librării și nu a depus nici o umbră de efort pentru promovare, pot să mă declar oarecum mulțumit. Am avut parte de cronici favorabile și semnalele cititorilor au fost ok. Acum, cu siguranță, lucrurile se vor schimba.

Arci: În ultimii patru ani s-a schimbat ceva pe/în piață de carte? În bine, în mai puțin bine?

  Adrian: În ultimii patru ani piața cărții a crescut din câte am văzut apoi, din nenorocire, a venit pandemia și totul a picat în cap! Editurile au rămas agățate cu bani în rețelele de librării care au înghețat plățile și au trecut, cu o doză imensă de cinism, în hibernare! Din păcate piața online nu este suficient de dezvoltată iar editorii sunt prizonierii unor librari care nu par să fi citit vreodată despre existența unui fair-play financiar absolut necesar unei industrii sănătoase. Dar, cine știe, poate o să trecem și peste aceste vremuri care par să nu se mai termine…

Arci: Ce urmează? Ce povești? Ce planuri? Ce vise/visuri?

   Adrian: Ce urmează?!Poate numai Pronia ar putea să știe! O să mă concentrez pe editură și, numai așa de-al dracului, am să mai scriu o comedie de același gen cu prima. Surse de inspirație am suficiente și, mai ales, am disponibilitatea de a mă amuza de vremurile pe care le trăim și de actorii evenimentelor contemporane. Poate, după aceea, un alt roman…

Arci: Câteva cuvinte  pentru  cititorii și echipa Literatura pe tocuri.

   Adrian: În primul rând vă urez să fiți sănătoase și cât se poate de voioase. Continuați să fiți apropiate de carte și să faceți în continuare pentru ea ceea ce faceți de atâta vreme cu competență și plăcere. Mi-a șoptit o rândunică aducătoare de vești bune că o să ne surprindeți cu un proiect editorial. Multă baftă! Cu cât suntem mai mulți cu atât va fi mai bine pentru piața cărții și cititorii ei. Îți mulțumesc Arci!

Arci: Eu îți mulțumesc și așteptăm numai vești bune.

Recenzii cărți Adrian Christescu

Despre Editura Lebăda neagră

Editura Lebăda neagră

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

3 COMMENTS

  1. Un autor drag ! Un interviu frumos ! Felicitări! Hotelul Amintirilor este pe lista mea . Abia astept să il citesc ! Mult succes în continuare autorului !

  2. Un scriitor pe care eu îl apreciez foarte mult. Mult succes în continuare!
    Felicitări, Arci, pentru interviu!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.