Interviu autoarea Ioana Mihaela Curaleț – Literpress Publishing

   Ioana Mihaela Curaleț autoarea cărții Mireasă de sacrificiu, o frumoasă poveste historical romance. Sperăm ca această poveste să deschidă o serie de autor, axată pe acest gen de povești de dragoste cu acțiune plasată în anii 1800, povești directe, fară detalii inutile, înflorituri, fără să plictisească cititorul, având și elementul surpriză. 

  1. Câteva cuvinte despre Ioana Mihaela Curaleț

  Ioana Mihaela Curaleț: Sunt o fire destul de glumeață și sociabilă, însă serioasă atunci când situația o cere. Am împlinit frumoasa vârstă de 25 de ani și în prezent locuiesc în Suceava. Sunt o cititoare pasionată, iar atunci când pun mâna pe o carte, cu greu mă mai pot desprinde de ea. Cu toate acestea sunt și foarte pretențioasă în materie de lectură. Indiferent de genul pe care aleg să îl descopăr și să îl explorez, nu mă dau înapoi de a spune adevărul, de a lăuda sau de a critica acolo unde este necesar.

  2.Când și cum ai început să scrii?

  Ioana Mihaela Curaleț: Încă din generală scriam scurte povestiri pentru verișoara mea, Bianca. De la ea împrumutam o grămadă de cărți și le citeam pe nerăsuflate. Primele cărți de la ea au fost cele din seria Harry Potter, apoi au urmat altele. Era încântată să dezbatem pe tema lor și mereu venea cu noutăți literare pentru mine, iar eu m-am gândit atunci că mi-aș putea crea și eu o astfel de lume prin propriile mele povești. Spre surprinderea mea, aceste povestioare îi plăceau și mă întreba mereu dacă am mai scris. În liceu, pentru o perioadă nu am scris povestiri, dar devenisem dependentă de cărți și în pauze tot dădeam fuga la bibliotecă ca să împumut tot ce îmi făcea cu ochiul de pe rafturi, desigur, tot ce era pe lângă lecturile obligatorii, deoarece nu îmi plăcea să mi se impună ce să citesc. Având în vedere rigiditatea materiei la limba română din liceu, mă simțeam îngrădită de felul în care trebuia să-ți modelezi exprimarea pentru a fi pe plac profesorilor. Aceleași chestii de fiecare dată parcă ucid creativitatea. Totuși, lucrurile stăteau altfel la engleză, unde aveam o profesoară grozavă, care ne încuraja mereu să facem compuneri interesante. În eseurile alea puteam scrie tot ce îmi trecea prin cap, la început mai timid, dar când am văzut că nu mi se impune o limită la ce scriam, am prins curaj, iar doamnei profesoare îi plăceau așa mult poveștile mele că le citea uneori în fața clasei. În 2016 căutam un site pe care să-mi public poveștile și am dat de Wattpad unde am început să scriu „Făuritoarea de vise”, iar vreo doi ani mai târziu, prin 2018, o prietenă care îmi citise lucrările de pe Wattpad m-a încurajat să le public, așa că am început să trimit proze scurte la revistele online, apoi am vrut mai mult.

 3. În opinia ta există diferențe înte autor și scriitor? Ce înseamnă autor și ce înseamnă scriitor? Sau nu există nicio diferență?

  Ioana Mihaela Curaleț: Pentru mine cei doi termeni sunt cam asemănători. Un scriitor este o persoană care scrie o lucrare literară, în timp ce un autor este creatorul unui univers literar specific. Autor cuprinde ceva mai mult, e magicianul din spatele unei opere. Uneori, autorul și scriitorul pot fi aceeași persoană. De exemplu, în cazul unei autobiografii, o persoană scrie despre propria viață. Deci, autorul crează și scrie, fiind și scriitor. Dar în cazuri precum biografiile, scriitorul nu este nicidecum autorul. Sunt așternute pe foaie gândurile și trăirile unei alte persoane, cele ale autorului prin intermediul scriitorului.

  Diferența constă în modul cum cele două entități au luat parte la procesul de creare al universului literar. Un scriitor nu este neapărat un autor, ci acesta poate să redea doar gândurile unui autor, dând astfel naștere creației sale. Aici îmi vin în minte exemplele „nasurilor” care au creat parfumurile, precum celebrele  Chanel No. 5, Shalimar, L’Air du Temp, dar acestea nu poartă numele autorilor lor ca să zic așa, ci ai celor care le-au cerut. Cam așa văd eu diferența între autor și scriitor.

 4. Câteva cuvinte despre cărțile tale. Personaje preferate, momente din timpul scrierii care te-au facut să râzi, să plângi, ti-au revenit în minte amintiri, etc?

  Ioana Mihaela Curaleț: Fiecare din creațiile mele literare poartă cu sine o bucățică din sufletul meu, deoarece în momentul în care încep să scriu o carte mă implic complet. Personalitățile, poveștile de viață din spate, traumele sau bucuriile pe care le gândesc până la cel mai mic detaliu  oferă acțiunii dinamism și convingere că personajele implicate în poveste acționează de la sine, au o minte proprie, iau decizii pe baza stărilor sufletești și nu sunt doar niște păpuși ghidate de tastatura laptopului.

  Îmi place să învăț întotdeauna lucruri noi, să evoluez, tocmai din această cauză am abordat două genuri literare diferite: thriller și romance. „Mireasă de sacrificiu” m-a răpit, să spun așa, din „normalul” meu de zi cu zi, din lumile mele fantastice, teleportându-mă astfel într-o lume reală, veche, în care ordinea și legile lumii au fost deja stabilite.

  Personajul meu preferat din „Mireasă de sacrificiu” este Willem, deoarece e un personaj deschis și care, în cele din urmă, reușește să treacă peste concepțiile, ideologiile și credințele ce dau glas societății acelor vremuri, reușind să vadă adevărata față a Joannei, femeia minunată care se ascunde sub acea etichetă de „țărancă dolofană și prostuță” și o acceptă așa cum e, încercând să o înțeleagă și în final chiar să o iubească. Uneori, când scriam scenele dintre cei doi, mă trezeam că zâmbesc din senin, iar la unele râdeam cu poftă.

  În „Recviem pentru umbre” pot să spun că personajul meu preferat este Serafina. Femeia reprezintă un caracter puternic, luptător, dar care totodată ascunde un trecut sumbru și dureros. Povestea ei de viață m-a întristat, însă felul de a fi al Serafinei m-a făcut să zâmbesc în multe dintre momentele în care am lucrat la acțiunea cărții. Este inteligentă, dar și puțin nebunatică, acționând la o primă vedere din impuls. Singura scenă care m-a emoționat până la lacrimi aici, a fost aceea cu pisica ei, Ariciu.

  4. Ce ne poți spune despre Mireasă de sacrificiu?

  Ioana Mihaela Curaleț: Romanul a reprezentat o provocare pentru mine, fiind prima dată când am decis să abordez acest gen literar. Îmi doream o acțiune simplă, ceva care să relaxeze cititorul și să îi inducă o stare de bine, de comfort, pentru că deja terminasem un puzzle la romanul meu de debut încadrat în subgenul dark fantasy și m-am gândit să îmi îndrept atenția și înspre un historical romance. Pot să spun că a fost un „experiment” reușit. Simt că m-am auto-depășit, mi-am testat limitele și am reușit să trec dincolo de ele. Personal sunt mulțumită de creația mea, iar pe lângă asta, recenziile și părerile pozitive pe care le primesc continuu despre acest roman mă bucură nespus.

  Acest roman m-a făcut să ies din zona mea de confort și m-a învățat  că pentru a deveni mai buni trebuie să alegem cât de des posibil să facem lucruri pe care, atunci când le privim prima dată, acestea ne fac să spunem că „eu nu mă văd făcând așa ceva niciodată.”

 5. Cum te-ai gândit să abordezi și acest gen – historical romance?

 Ioana Mihaela Curaleț: Pe de o parte, din dorința de a mă autodepăși. Pe de altă parte, am simțit nevoia să evadez din lumea mea fantasy și să mai schimb puțin decorurile, să fac cunoștiință și cu alte genuri literare, cu altă tipologie de personaje și cu alte mentalități.

  6. În culisele lumii literare există preconcepții în legatură cu  genurile literare: romance, fantasy, thriller, erotic, young adult. Crezi că reprezintă și acestea literatura și sunt demne de critica literară?

  Ioana Mihaela Curaleț: Consider că orice scriitor și orice creație literară merită o șansă, indiferent de genul în care se încadrează. Arta este cea mai profundă expresie a creativității umane. Prin artă ne putem exprima liberi, iar scrisul este tot o formă artistică de a comunica cu noi înșine, dar și cu lumea exterioară. Tot ce se așterne pe foaie merită atenția criticilor literari, căci fiecare percepe realitatea în mod diferit și fiecare scrie așa cum simte, în funcție de trăirile anterioare și de stările sufletești. Din momentul în care publici te expui criticilor, indiferent de genul abordat.

 7. Făcând o analiză a literaturii care se scrie acum, peste tot în lume – ai rezerve? Ești entuziasmată?

  Ioana Mihaela Curaleț: Sunt entuziasmată de tot ce înseamnă artă și creație literară. Consider că este nemaipomenit să fi capabil să scrii o carte, să îți expui ideile, să ai curajul să te lași citit de alții, să îți deschizi sufletul, chiar cu riscul de a deveni vulnerabili, deoarece, până la urmă, cred că scriem pentru că avem o poveste de împărtășit cu alții și indiferent de părerile lor, bune sau rele, vrem să vedem reacțiile celor care au citit și dacă le-am oferit un moment de respiro prin creațiile noastre. Desigur, uneori sunt dezamăgită, dar recent am observat că literatura română contemporană devine din ce în ce mai bună, și am avut surprize cu autorii străini, deci eu zic că ar trebui să avem încredere în noile creații literare.

  8. Există elemente aduse voit în scrierile tale: ironice, ambiguitate, descrieri la obiect, etc? Dacă da. Nu te temi că cititorii nu vor întelege?

  Ioana Mihaela Curaleț: Am o plăcere nevinovată în a introduce în mod voit, dar subtil, elemente de umor în situațiile mai puțin fericite, tocmai pentru a stimula sentimentele și trăirile cititorului, pentru a-i produce un roller coaster emoțional și, totodată, fac asta pentru a mă asigura că nu se întristează mai mult decât este necesar. Viața este și asa destul de tristă în unele momente, de ce să ne înstristăm și citind? Cei mai mulți cititori caută să se relaxeze și să găsească în cărți o evadare din cotidian. Dacă am reușit să îi atrag în lumea cărților mele pentru câteva ore, atunci scopul meu a fost atins și fiecare poate interpreta povestea cum dorește.

  9. După ce ai terminat de scris un manuscris, te întorci asupra lui și rescrii sau rămâne așa cum a ieșit din prima?

  Ioana Mihaela Curaleț: Mă încadrez în genul de autor care, odată ce a terminat de scris o pagină, un capitol, două, trei, revine poate de 10 ori și face modificări minore sau majore. Sunt o fire perfecționistă, îmi doresc ca totul să iasă bine, să iasă perfect, să nu existe goluri sau elemente ilogice în cărțile mele. Îmi doresc ca totul să se îmbine și să se lege frumos, iar finalul să fie unul rotund care să satisfacă cititorul.

  10. Ai un gen literar preferat? Care este zona de confort din punct de vedere al creațiilor?

  Ioana Mihaela Curaleț: Prefer genurile fantasy, thriller sau mister. Zona de comfort îl reprezintă fantasticul, împreună cu toate subgenurile sale. Romanul meu de debut, „Recviem pentru umbre” face parte tocmai din această familie literară, fiind un dark fantasy plin de mistere, întrebări și personaje ce ascund secrete mai mult sau mai puțin înfiorătoare.

 11. Ce  sursă/e de inspirație ai?

  Ioana Mihaela Curaleț: Citesc destul de multe cărți despre mitologie, legende, istorie, curiozități din lumea noastră. Urmăresc filme sau documentare, joc jocuri sau, uneori, pur și simplu aștern pe foaie ceea ce văd în jurul meu, alterând aceste imagini astfel încât să obțin o lume complet nouă, o lume doar a mea, care să îmi aparțină. Scrisul în sine e ca o joacă și totul pornește de la ceva banal, de exemplu o femeie care merge prin parc și se întoarce brusc pentru că o strigă cineva. Atunci apar acei „dacă”. Dacă ar fi noapte și femeia ar lua-o prin parc ca să prindă autobuzul? Dacă e neliniștită că se simte urmărită sau se întoarce pentru că a auzit ceva ciudat? Dacă intenționează să se întâlnească pe furiș cu cineva? Și de la toți acei „dacă” apare povestea. Muzele sunt peste tot.

 12. Nu am să te întreb despre piața de carte din România, în mod direct. Dar aș fi curioasă să știu cum ar vrea Ioana Curaleț să fie piața de carte românească? Ce lipsește? Sau poate nu lipsește nimic. Care sunt așteptările tale? Au fost depășite sau nici măcar atinse?

  Ioana Mihaela Curaleț: Promovarea și faptul că nu sunt susținuți mai mult scriitorii români. Din păcate, dacă nu ai o reputație dincolo de granițele noastre, nici în propria țară nu ți se vor acorda suficiente șanse, iar la noi e foarte greu să câștigi încrederea publicului cititor sau măcar să îi convingi să-ți acorde o șansă ca autor. Piața de carte din România nu este nici pe departe la fel de dezvoltată precum în alte țări, pe când dincolo se poate trăi doar din scris din ce am înțeles. În România această pasiune rămâne mai mult la nivel de hobby pentru timpul liber. Din păcate, ai nevoie de o „aprobare” de la străini pentru a fi luat în serios de către semenii tăi.

  Am auzit de-a lungul anilor foarte multe prejudecăți cu privire la scritorii români, cel mai mulți cititori susținând că ei nu citesc autori români și că fantasy-ul din România este destul de slăbuț. De multe ori, în concursurile literare se cer criterii care „se vând” în alte țări, acțiune plasată într-o anumită țară, o anumită perioadă, însă mi se pare că uităm să ne iubim propria țară. Lipsește unitatea. Foate rar găsesc cărți scrise de români în care personajele să aibă nume românești. Tocmai din această cauză, în fantasy-ul „Recviem pentru umbre” mi-am dorit să ies din acest tipar, să plasez acțiunea pe propriile meleaguri, în propriul oraș, iar numele personajelor mele să fie românești.

  Mi-aș dori să existe mai multă susținere, cititorii să nu se ferească de noi, scritorii români și să ne acorde o șansă. Să nu mai aud „eu nu citesc decât autori străini” sau „când am văzut că autorul este român, nu am avut așteptări prea mari.” Doar așa putem să evoluăm.

 13. Este greu pentru un autor român să se impună, să se facă cunoscut, publicat, în străinătate? Dar în România?

  Ioana Mihaela Curaleț: Nu m-am gândit chiar așa departe încât să iau în considerare publicatul în străinătate, deoarece dragostea mea față de țară m-a făcut să rămân cu gândul doar aici. Vreau ca românii să îmi descopere cărțile, pentru că vreau să le ofer și eu ceva oamenilor din țara mea. Cărțile mele sunt în primul rând dedicate publicului român, desigur, ar fi minunat să le placă și străinilor, dar cea mai mare dorință a mea e să le cunoască românii. Vorbind despre publicarea în România, în urmă cu un an aș fi zis că e imposibil. Nu știam cum e să publici sau să lucrezi cu edituri și aveam mari speranțe. Aproape nimeni nu îți spune cum e cu adevărat să publici și cât e de greu să găsești o editură care să fie dispusă să-ți acorde o șansă, mai ales când ești debutant. De cele mai multe ori editorii ori mă ignorau, ori îmi răspundeau după mai bine de jumătate de an și atunci îmi ziceau că ei nu publică tot ce le place sau că nu au timp să se uite pe manuscris că sunt ocupați pe nu știu câți ani cu lansări de carte, sau că manuscrisul meu nu e genul căutat de ei. A mai fost și unul care mi-a zis că e interesat și că ar trebui să editez manuscrisul și să-l trimit din nou, iar când am făcut-o m-a ignorat complet. Într-o zi, am primit vestea că una dinte povestirile mele de la reviste va fi inclusă într-o antologie și m-am bucurat enorm, ca apoi, cu vreo două săptămâni înainte să fie tipărită să mă anunțe că au scos-o. Astfel de faze m-au demoralizat complet, mai ales ultima și chiar m-au înfuriat, adică, aș fi preferat să primesc din start un refuz, decât să fiu ignorată sau încurajată să scriu mai departe ca apoi să fiu iar ignorată. Chiar și în concursuri îmi pierdusem încrederea după ce am dat de o frază la anunțarea câștigătorilor în care o editură menționa cam așa: „ne bucurăm tare mult că manuscrisele câștigătoare aparțin deja unor autori cunoscuți publicați la noi”, iar eu din asta am înțeles că manuscrisele tuturor celor care nu țineau deja de editură au fost trimise degeaba. Anul trecut o prietenă m-a anunțat că se făcea iar un concurs, dar eu mă săturasem să mai încerc. Aurelia însă nu m-a lăsat în pace, ci a trimis chiar ea „Recviem pentru umbre” la editura Petale Scrise și spre surprinderea mea, am fost una dintre câștigătoare. Și cu „Mireasă de sacrificiu” am câștigat concursul de la editura Literpress Publishing. După două concursuri câștigate, cred că poate oamenii chiar vor fi interesați de cărțile mele.

  14. Voi deschide puțin mai mult Cutia Pandorei și întreb: Care este condiția scriitorului român? Ce nu merge la noi? Sunt autorii români promovați? Și nu mă refer aici la editura/editurile la care au publicat, ci la promovare din partea sistemului.

  Ioana Mihaela Curaleț: Editurile încurajează, susțin și încearcă cât de mult să câștige atenția publicului pentru scriitorii români. Problema principală, din câte am putut eu să observ, ar fi neîncrederea cititorului român pentru autorii din propria țară.

 15. Câțiva scriitori pe care îi admiri?

  Ioana Mihaela Curaleț: Am prea mulți, iar recent m-a impresionat Michael Crichton cu celebrul lui Jurasic Parc. Alți scriitori pe care i-aș numi ar fi Octavian Simu, Romulus Vulcănescu, Arthur Conan Doyle, Edgar Allan Poe, Mika Waltari, Jane Austen etc

 16.Ce hobby-uri are Ioana Curaleț?

  Ioana Mihaela Curaleț: În timpul liber traduc diferite seriale, joc jocuri pe calculator, de strategie sau horror, sau, când simt nevoia să mă relaxez aleg să mă uit la un film, să ascult muzică sau să fac plimbări lungi, de preferat în zilele ploioase pentru că îmi place sunetul picăturilor ce cad pe umbrelă și mirosul proaspăt de flori și iarbă.

 17.Ce proiecte de viitor ai? Cu ce ne vei surprinde?

 Ioana Mihaela Curaleț: În prezent rescriu un fantasy pe care l-am început acum șase ani ani, „Făuritoarea de vise”. Este proiectul meu de suflet, prima mea carte și îmi doresc din tot sufletul să o văd pe rafturile librăriilor. Dar îmi place să abordez genuri diferite, așa că aș putea veni cu orice, poate chiar și cu un SF.

18.Ne poți spune câteva cuvinte despre editura Literpress Publishing? Cum ti se pare? Cum este colaborarea?

  Ioana Mihaela Curaleț: Relația mea cu editura și oamenii frumoși care sunt acolo este una foarte bună. De la a câștiga concursul de manuscrise și la a-mi publica „Mireasa de sacrificiu” a fost un drum pavat cu greutăți considerabile, corecturi, modificări, lucruri pe care mi-am dorit să le adaug în derularea evenimentelor și în personalitatea caracterelor mele, însă echipa a dat dovadă de profesionalism și multă răbdare și m-a susținut la fiecare pas. Editura este extrem de implicată atunci când un autor își dorește să publice și te face să te simți dorit, respectat și încântat.

Mulțumesc!

Mulțumim, Ioana! Succes, spor și inspirație!

Carte disponibilă pe site-ul Literpress Publishing

Interviuri autori români

Verifică disponibilitatea cărţilor în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Interviu autoarea Ioana Mihaela Curaleț – Literpress Publishing