Dragi prieteni, astazi Literatura pe tocuri a implinit 5 luni de activitate si vom sarbatori evenimentul printr-un concurs.

Conditii de participare:

1. scrieti o continuare la povestea Destinul de mai jos, fara sa aveti impusa o limita de cuvinte;

2. like la pagina de facebook https://www.facebook.com/literaturapetocuri ;

3. share la postarea cu concursul, iar link-ul sa fie postat vizibil intr-un comentariu la aceasta rubrica.

   Poate participa oricine are domiciliul în Romania.

D E S T I N U L

Viata mea parcursese un drum lin si natural dintotdeauna. Nu se intampla nimic iesit din comun, totul era asa cum o aranjasem. Jobul era bun, familia ma iubea, iubitul ma intelegea, eu eram incadrata in acest sistem, fara sa ma gandesc ca vreau altceva. Eram multumita, dar si fara putere sa imi doresc altceva-pur si simplu vegetam.

In seara aceea, am simtit ca totusi nu sunt eu cea cu adevarat! Priveam pe fereasta sufrageriei, cum picaturile de ploaie lovesc in geam si ascultam cum vantul suiera aducand cu el vorbe dintr-o alta lume. De multe ori de cand ma mutasem in noul apartament ceva ma atragea in fata ferestrei din sufragerie sa privesc in micul parculet din fata blocului, parca cautand sa vad ceva. Mai dezvoltasem si un gest de care nu imi dadeam seama, cat timp priveam, mana mea dreapta se ridica instinctiv si se aseza deasupra inimii.

Si iata ca acum, dupa atata timp, privirea imi fuge iarasi in parc, iar printre picaturile de ploaie si copaceii care isi unduiau crengile-am vazut.

Statea acolo nemiscat, privind fix catre mine. Era un barbat inalt, lat in umeri, brunet, cu parul ravasit de vant, imbracat in haine ciudate pe care nu le recunosteam. Era acolo venit parca din alta lume. Ma privea cu dor si tristete, si uitandu-ma mai bine am vazut cum mana lui dreapta se odihneste deasupra inimii, iar buzele lui se miscau incetisor.

Vantul, parca prieten al barbatului a adus cuvantul lui catre mine, trecand peste ploaie, sticla ferestrei, lume si timp – VINO!!!!!!!!!!!!!!

Continuati voi povestea, cum vreti, cum credeti. Ii puteti da o forma si o puteti plasa in orice timp doriti: trecut-prezent sau viitor.

Durata concursului : 28.04.2014-12.05.2014

Castigatorul va fi ales prin random.org

Premiul consta intr-un copac handmade din sarma si margele + o carte cadou.

img_0552.768x1024.000

50 COMMENTS

  1. Creste bebelusul, iata ca a ajuns si la varsta de 5 luni.La multi ani, si multa putere.
    Succes tuturor celor care vor participa la concurs. Tema este ofertanta!

  2. Am simțit ca inima da sa-mi sara din piept , vroiam sa alerg spre el. Era ca si cum inimile noastre se cunosteau de mult. Fără sa realizeze ce se întâmpla , am răspuns : – AȘTEAPTĂ -MA ! Am tras pe mine o greaca si , ca prin ceata am coborât scarile, si m-am trezit in parc . Mergând spre el , ma întrebam ce vom face de acum înainte. Brusc , oprindu-ma in fata lui, spunandu-mi ca in realitate nu îl cunosc; privesc in ochii lui si ma simt acasa. Era ca si cum l-as fi cunoscut de secole. Ceea ce stiam sigur era ca , daca îl urmam , aveam sa fiu cea mai fericita persoana din lume. Mi-a zambit si a întins mana spre a mea. Cand l-am atins am simțit un curent care ne strânse si in același timp ne leagă unul de altul. — Te cunosc? L-am întrebat cu glas soptit, sperând ca ceea ce suntem eu era real. — Desigur! Întotdeauna tu m-ai iubit pe mine si eu pe tine. In fiecare dintre vietile anterioare ne-am gasit unul pe altul, deoarece esti sufletul meu pereche! Fără tine eu nu as putea trai! Si mergând prin parc, doar tinandu-ne de mana , am vazut dinainte o serie de imagini cu noi doi sarutandu-ne pe un deal, la bordul unei nave, in turnul unui castel de la marginea marii; si am știut ca acesta-i adevarul pe care inima mea mi-l arată sperând ca sunt destul de curajoasa sa accept ceea ce pare imposibil. Îmi ridic fata spre el si îl întreb: — Unde mergem ?! Zambind fericita .

  3. Diana, încercarea moarte n-are! Nici eu nu sunt o mare scriitoare dar …. copacelul lui Mili îmi face cu ochiul!

  4. Barbatul , era acel barbat care ma facuse sa vibrez cu toata fiinta mea acum multi , multi ani in urma , iar acum revenise …ce legaturi nescrise ne leaga …ce fire invisizible fac ca la distante mari unul de altul sa ne regasim …mereu cu aceiasi pasiune si acelasi dor si aceiasi dorinta …si ca undeva cndva in parc ploua ca si atunci .Bun venit soarele meu !

  5. Mili,mi-ai dat de lucru.Acum nu fac nimic decat sa-mi imaginez povestea.Bine ca nu e cu limita de cuvinte,ca nu reusesc sa ma opresc.Sper ca in seara asta sa pun si eu o poveste.

  6. In momentul acela am stiut ca este El,barbatul care imi bantuia visele.Fara sa ma gandesc am coborat jos.Lumea mea,familia,totul disparuse.Nu exista decat nevoia disperata sa-l vad,sa-l ating.Cu pasi inceti m-am apropiat de locul in care ma astepta.Statea nemiscat in ploaie,cu mana dreapta deasupra inimii si cu o lalea rosie in cealalta.Aerul pulsa in jurul nostru,o ceata deasa s-a ridicat si ne-a invaluit.Ca purtata de propria vointa,mana mea s-a indreptat catre fata lui.Desi era o atingere delicata,am simtit fiori.Il cunosteam.Era jumatatea mea.Inconstient,mi-am apropiat fata de a lui.S-a apecat capul usor si m-a sarutat.
    Eram doar noi doi.Nimic alteceva nu mai conta.Era clipa recunoasterii totale,a inimii si a sufletului.
    -Nu ma recunosti?Tristetea razbatea prin cuvintele lui.
    -Nu stiu.Nu te-am vazut niciodata dar simt ca te cunosc.De unde?Cine esti?Ce se intampla?am intrebat confuza.
    A zambit usor ca raspuns la intrebarile mele,dar zambetul nu i se vedea si in privire.Cu soapte usoare mi-a spus:
    -Acum mult timp in urma te-am ranit si am fost blestemat ca pana in momentul in care inima ta va fi vindecata sa nu ma pot apropia de tine.An dupa an,secol dupa secol te-am urmarit si am asteptat.
    Intinzandu-mi laleaua,florea mea preferata,m-a prins de mana si mi-a spus:
    -Ma poti ierta?
    Privirea lui plina de dragostea m-a purtat in trecut.L-am vazut privind din umbra pe tot parcursul vietilor mele,am vazut prima noastra intalnire,primul nostru sarut,in acelasi loc in care eram si acum dar totusi intr-o alta viata.Am simtit toata dragostea,tot dorul si chinul lui.
    Atunci am avut o revelatie:Stateam langa jumatatea mea,langa sufletul meu pereche.Eram implinita.
    Mi-am ridicat privirea,m-am uitat fix in ochii lui si i-am spus:
    -Te iubesc!Ma bucur ca ai avut rabare si m-ai asteptat!
    Sub ploaia ce cadea usor,parca pentru a spala anii in care am stat despartiti ,am pornit spre viitor,mana in mana,inima langa inima si cu sufletele reunite.

    https://www.facebook.com/stirbu.luiza/posts/660803627290683?ref=notif&notif_t=story_reshare

  7. Waw ! Lilah frumos. Un mod plăcut de a-mi începe dimineața 🙂 după o așa lectura nu pot spune decât locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10

  8. M-am indepartat repede de langa fereasta, iar inima imi batea cu putere. Ceva din acel barbat, ma facea sa cred ca il cunosc. Dar de unde? Trebuia sa aflu!
    Fara sa stau pe ganduri am pornit cu o rapiditate de care nu ma credeam in stare catre parculet. Afara ploua necontenit, dar nu simteam picaturile de ploaie. Pasii mei parca prinsesera aripi, si ma purtau cu repeziciune catre –El.
    Cand am ajuns la cativa pasi de el, m-am oprit. Am auzit atunci glasul puternic dar parca plin de bucurie:
    -Ai venit, in sfarsit!
    -Cine esti? Ce vrei? am intrebat cu respiratia anevoioasa
    -Am venit sa te duc acasa. Te caut de multa vreme. Nu mai puteam
    sa astept!
    -Unde?
    -Iubito, ai incredere in mine!
    Imi intinde mana, iar eu fara sa ma gandesc o prind. Simteam ca tot ce face si tot ce spune are dreptate.
    -Esti gata? Ma intreaba.
    Eram pregatita parca pentru orice.
    -Inchide ochii, si lasa-te purtata catre casa! Toti te asteapta!
    Am inchis ochii si parca simteam ca totul se invarte si ca zbor. Eram ca si un spirit care calatoreste.
    Totul s-a oprit in foarte scurt timp si vocea aceea pe care déjà o simteam calda si cunoscuta imi spune:
    -Deschide ochii, am ajuns!
    Incetisor, ochii mei se dechid si privirea mea fixeaza ce este in jur. Ma aflam pe peluza din fata unei case ciudate. Era o casa rotunda, toata numai din sticla, iar florile multicolore din jur incalzeau cumva raceala sticlei. Usa casei se deschide si catre mine da navala doi copii, care tipau de bucurie.
    -Mami. Ai venit!
    Se napustesc in bratele mele care mai de care cu intrebari, maingaieri si sarutari. Ma uitam la acesti doi baietei, care aveau aceeasi nuanta de par cu a tatalui, dar ce imi atrasese privirea era culoare ochilor si pistruii de pe nasuc-erau identici cu ai mei. Inima mea batea alaturi de a lor, iar legatura pe care o simteam m-a facut sa realizez-erau ai mei. Ai mei! Ai mei!
    Din spatele casei alergand se apropie un caine latos, care imi sare in brate, aratandu-mi clar ca i-a fost dor de mine. Atunci, am fost cuprinsa de o liniste pe care nu o mai cunoscusem niciodata.
    Ma uitam catre barbatul de langa mine, iar privirea lui plina de iubire si multumire m-a facut sa realizez ca eram acasa. Acolo era locul meu. Acesta era viitorul meu. VIITORUL meu, alaturi de doi copii un caine un sot si o casa ciudata, dar-a mea!

    https://www.facebook.com/diana.balan.71653/posts/246739088846399?notif_t=story_reshare

  9. Am incetat sa mai respir,de frica.Parca nu imi venea sa cred ce vad.Visez,sau e aievea oare?
    Cand ,s-a materializat in prezent?Stiam ca era in viitor,lasat in urma mea la intoarcere…
    – Nu pot sa cred,cand ai venit?nu imi mai reveneam!iubitul meu din viitor,inalt,brunet,bine facut,cel care asigura securitatea planetei Marte,a venit la mine…
    Oare,impresia lasata la calatoria mea in viitor,sa fie motivul?
    Oare,sentimente puternice,la fel ca si ale mele,l-au trimis la mine…
    -Am incercat sa te uit,dar stelutele din ochi tai,dulceata gurii tale nu m-au lasat sa dorm noptile…
    Am adus cu mine si inelul pe care sper ca o sa il acepti,la fel ca si dorinta mea de a veni in viitor!
    Cand inima mea era zbucumata de dor si chin,cand orele,zilele mi-se pareau eterne,cand pielea mea ardea de dorul atingerii lui…oare sa indraznesc sa cred?

    https://www.facebook.com/nicoleta.zetoca/posts/239464179582748?notif_t=story_reshare

    • Nicol te asteptam cu o continuare. Imi place ca ai fost scurta si la obiect.

      Te rog sa dai share la postarea cu concursul de pe facebook. E una din regulile concursului.
      Multumesc

    • FETELOR,NU INDRAZNESC MAI LUNGA,SUNT FOARTE MULTE FETE TALENTATE,DAR POMISORUL ACELA CI CIRESE SAU SMARALDE ,MI-A FACUT CU OCHIUL 😀

    • Bravo Nicol!Foarte frumoasa povestea! locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.