Copilarie strumfeasca!
Copilărie ștrumfească!
În dimineața aceea, mama ștrumpfea de zor în bucătărie. Aroma plăcintelor cu mere ajunsese până la vecinul meu, Ionică. Papa Ștrumpf tăia lemne și mai sorbea și din cafea, din când în când. Era ziua lui liberă, dar întotdeauna își găsea câte ceva de ștumpfăit prin curte. Eu eram în vacanță și nu făceam decât să stau întins sub nucul din fața casei. Mă găseai în casă numai atunci când la TV-ul color trimis de mătușa din America, se dădeau Ștumpfii. De Ionică nu-mi plăcea. Prea se credea Ștrumpful Cochet și Ștrumpfița Mihaela, fata lu’ Nea Nelu se juca mai mult cu el. Nu mi se părea corect… și plănuiam să-i dau lui Ionică o ștrumfăială pe cinste. L-am pândit în timp ce mergea la fântână și, în timp ce el trăgea cu ochiul peste gard, la Mihaela, eu i-am ștrumpăit câte o gaură apreciabilă în fiecare găleată. Mulțumit de isprava mea, am râs ca un Gargamel ce devenisem. Am râs și am plecat în camera mea, unde m-am așezat ștrumpfărește pe fotoliul din nuiele și am urmărit, cu sufletul la gură, noul episod din Ştrumpfii.
N-oi fi având eu la vremea copilăriei mele, nici BluRay, nici DVD, însă la desene animate cu ștrumpfii m-aș fi uitat fără oprire.
Când tata a intrat în casă furios ca vrăjitorul Balthazar, nașul lui Gargamel, am înțeles că tanti Maricica, bătrâna care stătea peste drum de fântână și pândea ca Hogatha aceea rea, i-a dat raportul. Era inutil să neg că eu eram cel care ștrumpfărise gălețile lui Ionică. Am avut ștrumpfinterdicție la TV timp de două săptămâni… totul din cauza lui Ionică. Am păstrat toată furia în mine, știind că va veni momentul răzbunării, deși Ionică zâmbea satisfăcut că fusesem pedepsit din cauza lui.
Mai târziu, când devenisem deja niște ștrumpfadulți în toată firea, am invitat-o pe Mihaela la mine, să vedem împreună niște filme. Când ne-a prins maică-sa, deja nu ne mai uitam la film, așa că ne-a tras o ștrumpfăială și a doua zi ștrumpfeam DA în fața ofițerului stării civile. Acum avem un bebeștrumpf de cinci ani care se mai joacă din când în când cu băiatul lui Ionică, dar în majoritatea timpului… se uită la Strumpfii oferiți de Empire Film– sursa principală a animațiilor moderne. Deși tehnologia s-a schimbat, observ totuși pe chipul strumpficului meu același vechi zâmbet al copilăriei mele. Poate se va uita şi la Stuart!
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!
„ștrumpfeam DA în fața ofițerului stării civile”, Sunteti fantastici ! Este cea mai amuzanta si frumoasa reclama ! Felicitari ! Sau mai bine zis, va strumfelicit cu drag ! locco_smiley_10 locco_smiley_10
am parte de cateva din cd-uri, porecla fratelui meu in scoala era bebe ștrumf de eu ștrumfița vă felicit !!!!!!!!
Strumfii chiar au fost o parte a copilariei mele. Emi e bebestrumf, pe catelul bunicii il cheam Strumfi (desi ii mai zicem si Pufulete, pentru ca uneori seama cu unul 😀 ), iar articulolul vostru estre strumfastic! Felicitari! locco_smiley_37
E foarte placut sa imi amintesc de copilarie. Parca ma inveselesc … Caut si eu Empire Film sa vad ce desene mai au pe DVD.
locco_smiley_10 ADORAM STRUMFI,imi placeau maxim!ma bucur enorm ca i-ati adus iar in atentia noastra!acum am si eu un strumf!
Imi plac filmele cu stumfi foarte mult !
J”aime les Schtroumpfs 😀
Un articol…strunfaresc super! Intotdeauna m-am uitat cu mare drag la aceste animatii.
Eu nu m-am uitat la strumfi cand am fost mica 🙁 cred ca nici nu erau pe atunci… nu-i nimic, am recuperat mai tarziu, insa 😀
Am adorat serialul de animatie. Gargamel si al sau pisic mi-au stranit mereu rasul =)) Superb articol!!!!
Bafta si felicitari, fetelor!
In copilărie, eu chiar m-am uitat la Strumfii!!!
Desenele copilariei, mi-a atras atentia si vreau sa vad Piratii.