Cu mâinile legate – Adrian Onciu – Editura Trei – recenzie
,,Proza lui Adrian Onciu poate rivaliza cu thrillerele scrise pe alte meridiane. Iar talentul de povestitor al autorului este incontestabil.” - Jurnalul Naţional
Cu mâinile legate, de Adrian Onciu – Editura Trei – recenzie
Cu mâinile legate
Adrian Onciu
Editura: Trei
Colecția Fiction Connection
Colecție coordonată de Magdalena Mărculescu
Anul apariţiei: 2018
Număr pagini: 511
Gen: Thriller, Polițist
De când mă știu, sunt o fană a lecturilor polițiste și m-am bucurat să aflu că și autorii români au început să publice la Editura Trei acest gen de cărți.
Mi-a plăcut la nebunie „Cu mâinile legate”! În ciuda numărului mare de pagini, am citit-o pe nerăsuflate, abia așteptam să mai prind puțin timp liber pentru a rămâne în compania ei. Acesta este unul dintre principalele puncte tari: se parcurge foarte ușor. Lectura te prinde și chiar nu mai poți lăsa cartea din mână.
Romanul se deschide cu prologul, unde facem cunoștință cu Dragoș Zaharia, un cunoscut prezentator de televiziune, într-un moment nefericit al existenței sale: tocmai ce a fost arestat și nu știe de ce.
„Dacă mi-ar fi spus cineva acum trei luni că, într-o după-amiază plăcută de toamnă, o să fiu pe bancheta din spate a unei mașini de Poliție, speriat și cu cătușe la mâini, aș fi râs ca la o glumă bună.”
Și așa începe povestea… Dragoș este actor de profesie, dar își câștigă existența lucrând pentru un post TV, ca prezentator al unei emisiuni. Numai că firea lui aprigă îl conduce către un conflict cu superiorii și este concediat.
Doar din salariul de profesoară al soției sale, Daria, nu se pot descurca; au un copil, pe Mihai și încă plătesc pentru casa construită în Voluntari. Aici autorul surprinde foarte bine situația multor români: se extind cu cheltuielile pe care nu sunt capabili să le plătească, salariile din învățământ sunt mici, viața e scumpă.
O speranță vine de la Vanda Roca, soția milionarului Viktor Roca. Băiețelul lor, de vârsta lui Mihai, face meditații la engleză cu Daria, iar cele două femei, deși vin din lumi diferite, s-au împrietenit cu timpul. Vanda este patroana unei reviste pentru femei și decide să-i dea o șansă lui Dragoș, angajându-l de probă.
După câteva zile petrecute la redacție, lucrurile o iau razna, Vanda îi mărturisește lui Dragoș că este nefericită în căsnicie, că soțul ei, milionarul Viktor Roca, are o amantă, și treptat, relația lor profesională se transformă într-una sentimentală, pasională. Dragoș are o aventură cu Vanda, în timp ce se distanțează pe zi ce trece de Daria.
Printr-o conjunctură nefericită, Dragoș pică la locul nepotrivit, la momentul nepotrivit și este acuzat de crimă. Viktor Roca dispare precum Elodia și toate indiciile duc la o crimă comisă de Dragoș. Toată lumea îl consideră vinovat, Daria îl susține, dar relația lor e la pământ, singurul care își păstrează sângele rece și îl ajută cel mai mult este fratele său, Șerban, de altfel, personajul meu preferat: foarte inteligent, suportiv cu fratele său și familia acestuia, iar cu Mihai are o relație specială și preocupări comune.
În schimb, Dragoș m-a enervat de multe ori: mi se pare slab, fără principii clare, ușor de manipulat, nu-și stăpânește impulsurile.
Vanda este tipul femeii fatale, obișnuită să obțină orice își propune, de la bani și bijuterii până la bărbați. Mi-ar fi plăcut să se insiste mai mult asupra Dariei, deși imaginea ei este destul de clară: o femeie puternică, ce luptă cu dificultățile vieții; am admirat la ea faptul că a continuat să-și susțină soțul în momentele grele, deși o înșelase. Nu orice femeie este capabilă de așa ceva.
Autorul reușește o descriere foarte fidelă a societății românești din prezent: reporterii ce stau ciorchine în fața casei suspectului, de unde transmit live și nu se dau plecați, polițiștii care vor să închidă cât mai repede cazul, din cauza presiunii șefilor și a opiniei publice, mediul corporate, interviurile pentru job, mentalitatea celor îmbogățiți peste noapte, dificultățile oamenilor obișnuiți de a se realiza, de a ieși la liman cu toate cheltuielile…
„Odată cu ultimele evenimente, povestea celor două familii, Roca și Zaharia, întrecea în dramatism orice telenovelă la care se uitaseră cu sufletul la gură românii după revoluția din 1989. Se adeverise că, în ciuda eforturilor de creație din industria de divertisment, viața bătea filmul.”
Pe fundalul acțiunii, tonul este unul ironic, de satiră la adresa societății:
„De pe scaunul din dreapta șoferului, comisarul Manolache mă privea discret în oglindă. Parcă s-ar fi temut să nu fac vreo prostie, să-l lovesc pe colegul lui, să-l strâng de gât pe șofer și să sar din mers, înainte ca mașina să oprească într-un stâlp de pe marginea străzii. Fix ca în filmele americane de duzină. Doar că aptitudinile mele fizice ar fi putut, în condițiile alea, să mă ajute cel mult să încasez doi pumni în figură.”
„Colegii de garsonieră par niște simpatici: doi găinari, hoți de buzunare, recidiviști a enșpea oară, plus un contrabandist de țigări. După tatuajele pe care le afișau, cu siguranță nu urma să discut cu ei despre Pescărușul lui Cehov.”
„Jurnaliștii tăbărâseră pe platourile cu mâncare de parcă abia ieșiseră din greva foamei, îi urmăream uluit cum își puneau în farfurii cu ambele mâini și în același timp, culmea, încercau să pară decenți. Alina dă peste cap primul pahar de whisky și se ridică să-și ia ceva de ronțăit. Mă îndeamnă s-o imit, nu aveam timp de mers la restaurant. O întreb dacă fenomenul era specific petrecerilor de după show-urile lui Costin Săndulescu sau se întâmpla la orice pomană pentru presă.”
După ce am citit acest roman, nu pot spune decât că-i dau dreptate Ziarului de Iași și că îmi doresc să urmăresc o ecranizare: „Romanul are toate ingredientele unui thriller de succes, iar autorului nu-i rămâne decât să înceapă o colaborare cu un regizor, pentru a-l ecraniza.”
Totodată, sunt curioasă de celelalte cărți ale autorului.
Despre autor:
Adrian Onciu este jurnalist, producător și scenarist al unor show-uri TV, precum și autor de romane thriller-mystery: „Cercul Kagan”, „Afacerea Alzira”, „Templul negru”. „Cu mâinile legate” este prima sa carte publicată la Editura Trei.
Imi place foarte mult recenzia.Sigur ca abia astept sa citesc cartea.Am citit si celelalte carti ale lui Adrian Onciu si am fost incantata de ele.Felicitari Sorina!Felicitari Adrian!
Multumim! Si eu sunt curioasa de celelalte carti ale autorului.
Am câteva cărți ale autorului. Sigur o sa pun mana si pe aceasta. Mi-a plăcut mult recenzia ta, Sorina!
Merci! Eu acum sunt curioasa de celelalte carti 🙂
Hm, eu prefer ca thrillerele sa fie thrillere si romanele de satira sociala, romane de satira sociala, dar daca garantezi tu pentru reusita combinatiei, Sorina… 🙂
Da, bine, mie imi plac hibridele. Thriller simplu sau satira simpla sunt monotone, daca sunt combinate, si mai bine!
Trec si eu cartea in wishlist. Inca nu am citit nimic de acest autor, dar imi tot propun de o vreme. Felicitari pentru recenzie!
Multumesc! Pai apuca-te cat mai repede!
Fiind într-o perioadă în care vreau să citesc cât mai mult thriller (sau ceva asemănător), recomandarea aceasta a picat exact la fix! Cu siguranță voi trece și eu cartea pe wishlist!
Lectura placuta!
Sorina, mi-a placut foarte mult recenzia, mai ales ca si eu vreau sa citesc thriller anul acesta!
Ma bucur! Pai lectura placuta, o alegere foarte buna!
Imi place mult ceea ce am citit si, sincer, ma bucur sa stiu ca ne putem mandri cu scriitori contemporani de valoare!
Felicitari pentru recenzia pertinenta!
Merci! Da, avem scriitori valorosi.
Foarte interesant subiectul! Multumesc pentru recomandare, Sorinache!
Cu placere, lectura placuta! Sigur va fi pe gustul tau!
[…] https://literaturapetocuri.ro/cu-mainile-legate-adrian-onciu.html […]