Diamantul din Drury Lane de Julia Golding-Editura Corint Junior

Titlul original : The Diamond of Drury Lane (an prima aparitie 2006)
Editura Corint Junior
Traducere: Adrian Deliu
Anul aparitiei : 2008
Nr. pagini : 390

Face parte din seria Cat Royal (Cat Royal #1)

                                                  R E C E N Z I E  C I T I T O R

Actiunea cartii se petrece in Londra in anul 1790.
Cat Royal este o orfana in varsta de 12 ani care traieste in interiorul teatrului Drury Lane. In urma cu 10 ani, fusese gasita de proprietarul teatrului, domnul Sheridan, pe treptele din fata. Acesta ii daduse numele Cat Royal (Royal provenind de la numele teatrului) si o luase sa locuiasca acolo. Cat devenise un fel de mascota a teatrului, indeplinind diferite sarcini, de la curatenie, curierat, un fel de om bun la toate. I s-a ingaduit sa doarma in Cuibul randunicii – magazia de costume, aflata la ultimul etaj. Acel loc “era un muzeu al ciudateniilor; insemnele regale ale monarhilor pagani zaceau alaturi de vesmintele sfintilor crestini; dulapurile din pereti erau pline de vechiturile imparatilor romani si ale reginelor egiptene, amestecate acum, intr-o democratica parasire, cu zdrentele muncitorilor si ale pastoritelor”.

Cartea este scrisa la persoana intai, din punctul de vedere a lui Cat, care stie ca este un copil care nu a fost dorit, dar in acelasi timp se bucura de sansa unei vieti in spatele scenei, profitand de oportunitatea de a vedea cele mai bune piese, de a hoinari unde doreste in Londra si a de a dormi intr-un loc neobisnuit, inconjurata de tot felul de comori.

Intr-o seara, Cat trage cu urechea la o discutie intre domnul Sheridan si lordul Marchmont, in care afla ca un diamant va fi adus la teatru. Observand-o pe Cat si dandu-si seama ca a auzit conversatia, domnul Sheridan ii cere acesteia sa il ajute sa pastreze in siguranta giuvaerul si sa-i raporteze imediat daca vede pe cineva adulmecand prin preajma. Cat nu se mira prea tare. Domnul Sheridan era dator vandut creditorilor si este sigura ca acestia ar fi facut orice sa puna mana pe diamant.

A doua zi, la teatru se angajeaza un nou sufleur, Johnny, in tanar atragator, cu parul lung si negru, ai carui ochi erau atat de caprui, incat bateau spre negru, si dadeau impresia ca danseaza si rad.
Cat se imprieteneste imediat cu Johnny, despre care descopera ca are un talent deosebit la desen.
In aceeasi zi, la teatru apare si Pedro, un baiat negru, cam de varsta lui Cat, cu un remarcabil talent la cantat la vioara. In momentul cand are loc un accident cu un balon, care urma sa fie folosit in piesa, si in care Cat se urcase pentru a-i face proba, Pedro se catara pe franghii si o salveaza pe aceasta.

Ulterior, curios sa descopere Londra, Pedro se strecoara afara. Cat, cunoscand pericolele care pandesc la tot pasul, il urmareste si reuseste sa-l scape la timp din mainele lui Billy Shepherd, seful uneia dintre bandele care rivalizau pentru controlarea lumii subterane a pietei, atragand astfel furia acestuia.

Cat afla despre Pedro ca fusese vandut ca sclav cand fusese copil, dar acum, precizeaza el cu mandrie, este muzician ucenic, legat prin contract. Si va juca si in urmatoarea piesa, in rolul Printului Mogul. Cat simte nevoia sa arate ca si ea este importanta, astfel ca ii povesteste lui Pedro despre diamant, regretand imediat cand observa sclipirea din ochii acestuia.

Piesa in care joaca Pedro are un succes imens, astfel ca in culise apar doi tineri, lady Elizabeth, de 16 ani, si lord Francis, de 14 ani, copiii ducelui de Avon. Observand-o pe Cat, tinerii sunt curiosi sa afle ce face ea in teatru. Pana sa apuce sa spuna ea ceva, Pedro precizeaza ca scrie o poveste cu mistere si intrigi, care sigur va fi vanduta imediat, fiind realizata de un copil minune.
Toti sunt uluiti, in frunte cu Cat, dar care nu neaga, neputand sa-si faca teatrul de rusine. Intrebata de subiectul cartii, Cat improvizeaza imediat “Actiunea se desfasoara aici, in Drury Lane, iar personajele sunt diverse: de la cele apartinand celor mai de jos straturi ale societatii si pana la cele mai nobile, de la bandele din piata si negustori ambulanti si pana la baroneti si femei frumoase. Subiectele mele vor fi – mi-am rotit ochii de parca as fi cautat limbajul shakesperian potrivit, care sa-i impresioneze, in realitate neavand insa nici cea mai mica idee despre ce vorbesc – nelegiuirea tradarii, imboldul razbunarii si nobilul dezinteres al dragostei, toate acestea derulandu-se in spatele scenei.”
Profund impresionati, Elizabeth si Francis ii invita sa vina saptamana urmatoare la ei acasa, sa distreze un grup de prieteni, Pedro sa cante la vioara, iar Cat sa le citeasca un capitol din opera sa.

Dupa plecarea ducelui si a copiilor sai, Cat il ia la rost pe Pedro. Ii spune ca nu a scris nimic potrivit pentru urechile copiilor unui duce. Pedro riposteaza : “A, asta nu-i o problema. Ei nu vor sa auda despre oameni ca ei; vor o frantura din lumea necioplita si grosolana a oamenilor de rand. Pentru ei, este ca o calatorie intr-o tara straina”. Ii zice lui Cat ca nu vrea sa auda nici o scuza, n-are decat sa aiba cateva nopti albe si sa pregateasca materialul pentru saptamana viitoare.

Intalnirea are un succes nesperat, Pedro ofera un recital mult apreciat la vioara, iar Cat ii distreaza cu o povestioara in care relateaza accidentul cu balonul si incursiunea lor pe strazile Londrei si modul ingenios in care au reusit sa scape. La plecare, lordul Francis ii roaga sa il ia si pe el in incursiunile lor viitoare. Astfel, a doua zi, Francis, deghizat in cosar, este gata sa li se alature.

Urmeaza o serie de aventuri, pline de pericole.
Il cunoastem si pe Syd, un bataus simpatic, in varsta de 16 ani, care ii ajuta de mai multe ori, aflam si despre Capitanul Scanteietor, un caricaturist vanat de autoritati intrucat desenele lui indemnau la revolta contra regalitatii si pentru gasirea caruia era oferita o recompensa substantiala.
Ne delectam si cu o idila intre lady Elizabeth si misteriosul sufleur, Johnny, care nu este nici pe departe cine pretinde a fi.
Iar diamantul, dupa care ajunge sa alerge toata lumea, nu este nici el un diamant propriu-zis.

Cartea este scrisa cu toata inocenta unui copil care insa, de mica a fost invatata sa infrunte lumea dura care o inconjoara. Cat este curajoasa, loiala, isteata, gata sa improvizeze in orice moment.
Intrepatrunderea dintre cele doua lumi mi s-a parut fascinanta. M-a impresionat cand lord Francis i-a spus lui Cat despre porecla cuiva, Martipan, zicandu-i ca este chesia aia alb-galbuie, care se pune pe prajituri, iar Cat se gandea ca poate el mancase asa ceva, ea nu avusese niciodata asemenea noroc. Cel mai aproape de prajituri fusese cand isi lipise nasul de vitrina cofetarului.
Si m-au distrat si discutiile ei cu Johnny, cum visa el la o republica ideala si cum il aducea ea cu picioarele pe pamant.

Nu mai citisem de mult o carte de acest gen, mi-a adus aminte intr-un fel de Print si cersetor, de Mark Twain.
Cartea are si o continuare tradusa la noi, Pisica intre porumbei.
Este o carte adresata tinerilor adolescenti, dar multe replici din carte sunt amuzante, iar intreaga carte poate fi considerata o satira la adresa societatii de atunci.

Recenzie cititor : autor Tyna