Din altă viaţă – C.V de golan, de Marius Albert Neguţ – Libris Editorial – recenzie

Din altă viaţă – C.V de golan

 Marius Albert Neguţ

Libris Editorial

Număr pagini: 254

   Am citit inițial cartea lui Marius Albert Neguț „Din altă viaţă – Jurnal de copil”. A fost foarte plăcut să-mi amintesc de jocurile copilăriei, de poznele pe care le făceam, de vremurile prin care am trecut citind întâmplările văzute prin ochii unui copil. Cine nu s-a jucat jocurile copilăriei în curtea bunicilor sau pe ulițe, cine n-a mai fost certat (altoit) de bunica și descântat de tot soborul de babe, prietenele bunicii?Sigur, acum pare ceva de basm, acum copiii butonează jocurile pe telefon sau computer, dar sincer, de câte asemenea jocuri vă veți aminti la maturitate? Pe când jocul cu mingea, de-ascunselea, cu sania pe derdeluș sau fructele rupte din pom rămân în amintire cu parfumul subtil al copilăriei.
Am continuat poveștile copilăriei cu cele ale adolescenței în “C.V de Golan”, o carte care pare ușor de citit dar, sincer, “greu de digerat”.

   Acum după ce a scris cartea, după ce și-a disecat cu sinceritate și chiar cruzime uneori anii adolescenței, Marius conștientizează greșelile făcute și vrea ca măcar alții să învețe din ele:

“Am să fiu sincer cu voi. M-am gândit mult dacă să public volumul de față…De ce? Pentru că nu cunosc un alt popor mai aplecat spre judecata semenilor, decât acesta al nostru. Se pare că, aici, în Grădina Maicii Domnului, s-au născut cei mai mulți sfinți. Menirea lor este aceea de a-i mustra și condamna pe cei nu neapărat păcătoși, ci suficient de proști încât să-și recunoască greșelile. Prin urmare mă las la mila voastră…”

   Și da, Marius este extrem de obiectiv, văzând cu mintea adultului, ajuns părinte, toată adolescența petrecută în cartierul în care s-a născut și a copilărit, cartier în care găștile se bat, se înfruntă, își marchează teritoriul, cartierul care te învață cum să te descurci și să trăiești, oamenii care pot să-ți fie cei mai buni prieteni sau cei mai mari dușmani.

   Copiii crescuți în general de mame, taţii, atâția câți existau, mai buni prieteni cu alcoolul, de-a dreptul indiferenți la viețile copiilor, sigur că se aliază, învață de mici să fie pe picioarele lor, să se descurce și chiar să-și ajute pe cât posibil familia:

“În general, suntem crescuți de mame. Tații – care au mai rămas – sunt în mare parte alcoolici. Între noi ne permitem multe, dar nu și să ne înjurăm de mamă sau morți, pentru că, vezi tu? printre dispăruții de pe această lume se găsesc și bunicii noștri, cei pe care i-am iubit ca pe ochii din cap. Respectăm reguli, dar nu din acelea care se regăsesc în legi, ci cutume create de stradă și probate în timp.”

   Copiii merg la școală, se sprijină între ei, leagă prietenii, intră în găști care se înfruntă între ele. Sigur că veți întreba și poliția?, dar fiecare cu interesele lui:

“…Nu nu avem lege. Gaborii, la noi în cartier și nu doar aici, se ocupă cu umplerea propriilor buzunare.

….În consecință, orice gabor deține “o mică afacere”- un magazin, o tarabă în piață, un local, o sala de jocuri. Fiind protejați de funcție, controalele îi ocolesc, prin urmare cash-ul curge neîngrădit….

…Cum să ne impună nouă, golanilor, respectul față de lege, când noi știm că ei o încalcă, și mai știm și cum?…

…Aceasta e România anilor’90.”

Marius ne povestește cum s-a văzut mineriada, dar și politica prin ochii adolescentului de 14 ani.

   Merge la școală, atunci când ajunge, dar citește enorm identificându-se cu câte unul dintre eroi. Pasiunea pentru citit i-o datorează bunicii Lica, care l-a învățat literele și a citit multe cărți împreună cu el.Termină bine școala, dar nu are medie de liceu economic, și neavând cine să-l sfătuiască ajunge la școala profesională, unde, deși de-a lungul anilor are multe absenţe termină cursurile. Elevii erau la fel de indiferenți ca și profesorii care aveau grijă să nu-și piardă locurile de muncă.

   Prietenii lui sunt ca și el, din cartier, se iau toți după cei mai mari și se îndeletnicesc cu ce pot: înșelătorii, furt, fete scoase “la produs”. Asta era viața de cartier. Fetele crescute tot în cartier sau venite de pe la țară, din sărăcie, acceptau viața asta pentru bani, erau și ele sătule de lipsuri și nevoi.

   Marius își face banii din diferite expediente, din modalitățile învățate de la cei mari, dar nu are încotro pentru că deși caută de lucru, indiferent de job, situația economică din țară și legile permit patronilor să-și bată joc de tineri:

“Împins de nevoie, am tot încercat să muncesc. Deși am doar 18 ani, până acum am îmbuteliat brifcor; am vândut cartofi; am fost ospătar, instalator, salahor; am descărcat camioane și am împins la cărucioare pline de marfă prin Niro-angroul din Colentina.Toți, dar absolut toți patronii, și-au bătut joc de mine…Fraierii (cum sunt și eu) sunt “angajați” pentru o lună “de probă” fără salariu. În luna următoare sunt aruncați pe drumuri, doar, ce patron deștept ar ține un slujbaș pe care trebuie să-l plătească, în loc să “angajeze” din nou un altul, tot de probă?!

E de mirare că, pentru a supraviețui, TREBUIE să mă descurc?…”

Și totuși își ajută pe cât posibil mama, fratele, prietenii.

  În rest viața lui este pe coordonatele acelor ani, crește, are prieteni, prietene, experiențe bune sau rele cu fetele, trăiește deziluzii în dragoste, dar și în prietenie. Pe lângă toate trăirile firești unui adolescent Marius face o cronică realistă a evenimentelor din viața economică și politică de după revoluție.Totul este descris cu atâta sinceritate, inocență sau inconștiență că efectiv te vezi parcă în acele vremuri, parcă ai fi în cartier alături de ei.

   Mai mult, la finele fiecărui capitol, Marius adaugă câteva rânduri intitulate “Printre rânduri”, în care ne spune ce s-a întâmplat cu personajul din acea povestire.

  Eu am citit cu interes și curiozitate cartea, fără false prejudecăți (chiar dacă autorul a folosit limbajul mai frust din cartier) și tocmai pentru că am trăit în acele vremuri “am văzut cu alți ochi” evenimentele. Oricum, sunt convinsă că Marius încearcă să spună pe tot parcursul cărții “ăsta am fost eu, dar nu repetați greșelile mele”

De altfel iată și cuvintele autorului:

   “V-am povestit asta din mai multe motive. Primul: vă datorez sinceritate. Apoi, mi-am dat seama de mult că, pentru a te schimba, trebuie să-ți conștientizezi greșelile, pentru a evolua, să ți le asumi, pentru a merge mai departe, să ți le ierți, iar pentru a fi fericit, să ți le răscumperi.”

Felicitări, Marius pentru sinceritatea cu care îți povestești adolescența și mai ales pentru puterea de-a schimba ceva în viața ta.

Mulțumesc pentru ocazia de-a citi o poveste reală de viață și de-a îmi reaminti pagini de istorie.

#recomandcartea

Verifică disponibilitatea cărţii în librăria online: libris

Recenzii Autori români

#autoriromani

#recenziicărţi

#recomandcartea

C.V de golan – Din altă viaţă de Marius Albert Neguţ