Dorinţa de Amanda Quick-Editura Colemus

Mic rezumat

Un superb historical-romance.

   Gareth este fiul nelegitim al unui nobil. Este cavaler, un bun comandant și expert în prinderea bandiților, de pe urma cărora s-a ales cu o stare materială bună. Un veritabil luptător.
Singurul lucru care și-l dorea era să aibă pământul lui. Când tatăl său îl anunță că este disponibilă o insulă, doar căsătoria cu stăpână acesteia îi stă în cale să își îndeplinească visul.

   Astfel că Gareth pleacă să îşi încerce norocul protejând insula și pe stăpăna ei, iar dacă aceasta este de acord va intra în competiția pentru cucerirea mâini frumoasei Clare, stăpână peste insula de flori și ierburi, acolo unde se produceau parfumuri.

  Clare este o tânără de 23 de ani care își administrează foarte bine insula, dar nu are cine să o protejeze. Datorită acestui fapt a fost răpită de către vecinul ei Nicholas din Seabern, crezând că o va putea face să se căsătorească cu el. Refuzul lui Clare îi aduce zvonuri despre o reputație pătată, dar Gareth este de acord pentru pământ să încerce să-i cucerească mâna, având avantajul că îi poate oferi protecţia de care are nevoie.

  Clare se așteaptă să fie un om vesel, deschis, citit, sensibil, dar să aibă și o înfățișare plăcută… nu ,,masivă”.

   Cum va reacționa Clare la un om total opus cerințelor ei, dar hotărât să își apere ce este al lui? Cum se va desfășura povestea de dragoste dintre cei doi? Ce transformări va suferi Gareth? Şi multe alte indici, fapte, care sunt prezentate în această frumoasă carte, va las pe voi să aflați. Merită citită!

   Veţi descoperi şi o a doua poveste de dragoste. Cine sunt protagoniştii?

,,— Este foarte puţin probabil ca domnişoara de Desire să fie încă virgină, spuse Thurston de Landry. Dar, ţinând cont de circumstanţe, sunt sigur că vei reuşi să verifici acest aspect al problemei.
Gareth îşi privi impasibil tatăl. Reacţia lui la ştirea că viitoarea lui soţie îşi pierduse onoarea în braţele altui bărbat fusese aproape imperceptibilă, cu excepţia unei mici încordări a degetelor pe paharul cu vin.
Ca fiu bastard, ce fusese obligat să-şi facă loc în lume cu sabia, avea câţiva ani de experienţă care-l ajutau să-şi ascundă emoţiile. De fapt, devenise atât de priceput la asta încât majoritatea cunoscuţilor credeau că nu avea deloc sentimente.
— Spui că e moştenitoare? întrebă, străduindu-se să se concentreze pe
cel mai important aspect al problemei. Are avere?
— Mda.
— În acest caz, e bună de soţie, răspunse Gareth disimulându-şi satisfacţia.
Tatăl lui avea dreptate. Atâta timp cât femeia nu purta în pântec bebeluşul altcuiva, Gareth era pregătit să treacă totuşi cu vederea chestiunea onoarei sau a lipsei acesteia dacă în schimb se alegea cu un domeniu.”

,,Gareth avea treizeci şi unu de ani şi ştia că, probabil, nu avea să i se mai ivească niciodată o asemenea ocazie. Era un om care învăţase de mult că trebuia să profite de fiecare şansă pe care destinul i-o scotea în cale.
Filosofia aceasta îi fusese de ajutor în trecut.
— Este singura moştenitoare a insulei Desire, spuse Thurston sorbind încet din frumoasa lui cupă din argint incrustată şi privind gânditor la foc. Tatăl ei, Sir Humphrey, avea vocaţie de explorator şi era preocupat de aplicarea noilor descoperiri la exploatarea pământurilor. Din păcate, se aude
că a murit acum câteva luni, în timpul unei călătorii în Spania. Ucis de bandiţi.
— Şi nu există moştenitori de sex masculin?”

,,— Cine a venit, William?
Clare se pregăti sufleteşte să afle răspunsul. Fiecare locuitor de pe Desire, cu excepţia ei, aştepta de săptămâni bune, cu mare nerăbdare, acea zi. Numai ea nu era dornică să-l cunoască pe noul senior al domeniului.
Cel puţin avea posibilitatea să aleagă, îşi reaminti. Era mult mai mult decât îşi permiteau femeile aflate în situaţia ei.
— Este primul dintre pretendenţii pe care aţi spus că-i va trimite lordul Thurston, zise William îndesându-şi în gură o mână de coacăze. Din cât se zice, e un cavaler straşnic, Lady Clare. Aduce cu el un alai mare de soldaţi. L-am auzit pe John fierarul spunând că ar fi nevoie de jumătate dintre bărcile
din Seabern ca să-i transporte pe toţi, cu cai şi bagaje.
O senzaţie ciudată de agitaţie şi nesiguranţă o făcu pe Clare să-şi ţină răsuflarea. Îşi promisese că avea să fie calmă şi să trateze totul ca pe o afacere, dar apropierea momentului fatidic o emoţiona peste aşteptări.
— Un alai mare? întrebă ea ridicând din sprâncene.
— Da, răspunse William încântat. Razele soarelui sclipesc tât de tare în coifurile lor încât te dor ochii, adăugă el înghiţind încă doi pumni cu coacăze. Iar caii sunt imenşi. În special unul dintre ei, a zis John, un armăsar mare cu potcoave care cutremură pământul pe care calcă.
— Dar eu nu am cerut ditamai oastea, bombăni Clare. Desire nu are nevoie decât de o companie restrânsă care să ne protejeze transporturile. Ce naiba o să fac eu cu un număr aşa de mare de soldaţi aici? Şi cu toţi caii lor.
Bărbaţii şi caii mănâncă mult, să ştii.’‘

,,Tânăra femeie îşi împinse pe spate gluga mantiei şi se întoarse ca să se uite în lungul străzii înguste. Bubuitul potcoavelor se apropia. Sătenii tăcură. Atunci îl văzu Clare pe cavalerul îmbrăcat în argintiu şi gri. Ţinându-şi respiraţia, înţelese uimirea lui William. Omul şi calul, ca unul, păreau să fie compuşi din toate elementele unei furtuni magnifice: vânt, ploaie şi fulger. Nu era nevoie decât de o privire ca să-şi dea seama că acea furie mohorâtă, odată stârnită, era capabilă să distrugă tot ce-i stătea în cale.
Pentru o clipă, vederea cavalerului din argint şi fum o amuţi…”

Cărţi de dragoste

Cărţi Amanda Quick

elefant, librărie.net