Dragoste în vreme de covid de Stelian Țurlea - Editura Integral - recenzie

Dragoste în vreme de Covid, de Stelian Țurlea – Editura Integral – recenzie

Dragoste în vreme de Covid

Autor: Stelian Țurlea

Editura Integral / 2021

Număr pagini: 148

și într-o dimineață, nici nu trecuseră acele două săptămâni, am deschis
Facebook-ul și am început să baleiez
era vară
primul lucru peste care am dat a fost o postare a fratelui lui Emil care
anunța că Emil murise
de covid
în noaptea aceea

am citit de trei ori,
de cinci ori,
de cincizeci de ori
am urlat
NU SE POATE!”

Doi, două iubiri răpite de covid, două reacții în fața acestor pierderi.
  Silvia povestește naratorului ce a fost până în clipa pierderii ființei iubite.
În cazul lui Alexandru, naratorul povestește ce i s-a întâmplat după pierdere,
până la apropiata lui moarte, sau scoatere din uz, nu știm dacă se va întâmpla ori
nu.

  M-a surprins titlul cărții “DRAGOSTE ÎN VREME DE COVID”, dar trebuia să mă aștept.  Am citit cărțile Domnului Stelian Țurlea și fiecare a fost o surpriză plăcută.  S-a dovedit a fi un bun observator al vremurilor, al oamenilor, un bun ascultător al poveștilor, spuse sau doar simțite, și mai ales un iscusit narator, care poate cu ușurință și sensibilitate să țeasă pânza unei povești.

   Cartea este de fapt povestea vieții a două personaje, Silvia și Alexandru, ale căror drumuri s-au intersectat cândva în tinerețe și a interacțiunii de mai târziu din zilele noastre, sau mai corect din zilele epidemiei.

Prima își spune povestea Silvia.

  A fost un copil sensibil, dar tenace, a învățat cu determinare să cânte la violoncel, iubea muzica, dar a urmat o altă facultate, ca până la urmă să lucreze în televiziune.

  Hotărâtă și încăpățânată își vede de drumul ei. Este  prietenoasă, deși ușor distantă. Are prieteni și bărbați și femei, dar primul om pe care-l acceptă în viața ei, și care aproape o “îngenunchiază”, îi produce o mare dezamăgire. Când se despart își dă seama că poate nu l-a iubit atât de mult pe cât a crezut, mai mult “s-a lipit” de băiatul lui pe care l-a înconjurat cu înțelegere și dragoste.  Și totuși amândoi au dezamăgit-o.

  În paralel ne vorbește despre viața în televiziune, rivalități, răutate, amărăciune, toată gama omenească, prin caracterizarea unor colegi și colege.

  Întâlnindu-l pe Emil, un tip sensibil și cald, care cânta la fagot, se îndrăgostește iremediabil, considerându-l sufletul ei pereche. Au o perioadă liniștită în care se iubesc, deși fiecare își vede și de viața și meseria lui. El pleca des în turnee, la revenirea din Japonia Emil îi spune că ar vrea să plece acolo definitiv cu ea. Silvia e mirată că el vrea să plece atât de departe de familie, dar când, deși reticent, el îi prezintă pe mama  și pe fratele lui, înțelege totul. Mama lui Emil, o fire rece, dominatoare, de-a dreptul rea, nu acceptă pe nimeni în viața băieților ei. Emil ieșise oarecum de sub  influența ei și se vedea clar că nu-i  convine și nu acceptă asta.

  Dar intervine covidul, Emil se îmbolnăvește, este internat în spital și moare. Silvia nu poate afla nimic despre el, pentru că nu-i este rudă, vede postarea de pe facebook făcută de fratele lui și, când cu greu reușește să vorbească cu el, acesta refuză să-i spună unde e înmormântat Emil, motivând că mama lui i-a interzis.

  Silvia suferă, se izolează de lume, merge totuși la serviciu, dar se ascunde sub haine insipide, coafuri “băbești”, crezând parcă că astfel  va putea evita durerea.

   Este momentul când îl reîntâlneste pe Alexandru, pe care-l știa de la primul ei loc de muncă în televiziune. Doar că atunci el era șeful ei, mai mare cu mulți ani, căsătorit, și deși ei îi place îi respectă statutul.

  Reîntâlnirea lor acum, doi oameni maturi, este ciudată. Silvia este de acord să fie prieteni, să vorbească mai mult prin mailuri, dar este reticentă să iasă din carapacea ei, mai ales că impetuozitatea lui Alexandru o sperie.

  Alexandru, un om complet debusolat de moartea soției sale. Avuseseră o viață frumoasă, o iubire puternică, doar că ea se îmbolnăvise, fusese internată în spital apoi acasă aparent recuperată, covidul o răpește. Moare sub ochii lui.

  Faptul că o vede murind și o veghează până dimineață îl devastează. Singurătatea îl macină, începe din nou să fumeze, mai bea câte un pahar să facă nopțile mai suportabile.

  Întâlnirea cu Silvia îi aduce o rază de speranța, crezând că o altă relație de prietenie, de sex cu o femeie îl va ajuta, pare puțin pe principiul “cui pe cui se scoate” la care se adaugă  vârsta. Socotind că nu mai are atât de mulți ani de trăit nu vede de ce nu ar fi sincer cu Silvia și nu i-ar spune deschis ce gândește, ce visează, ce ar vrea de la ea și cu ea, uneori  o spune mai finuț alteori  mai trivial.

  Doar că ea e prea speriată de sinceritatea și graba  lui și de ideea că ar suferi din nou,îi cere timp de gândire și-l îndeamnă să mai iasă din casă pe străzi când nu poate dormi, să se plimbe.

Și Alexandru o face!!!

  Așa aflăm despre cum îi vede și îi percepe pe protestatari, ce amestec eclectic de persoane erau, pentru că, pe lângă oamenii civilizați și de bună credință, erau și golani, vagabonzi și interlopi. Aflăm ce simte când lumea strigă că nu există boala și el își văzuse soția murind.

Un tumult de gânduri și sentimente!

Este chiar amenințat și batjocorit de unii dintre ei din cauza vârstei lui și a reticentiei de a-i aproba.

Ce se întâmplă cu Silvia?

Ce se întâmplă cu Alexandru?

Ce finalitate va avea povestea lor?

  Veți afla citind cartea pentru că este: “Lupta dintre eros și thanatos, știută de când lumea. Totul se petrece și pe fondul demonstrațiilor anti-restricții, cu sloganurile contradictorii. Multă ironie: tocmai când caută fuga de thanatos prin eros, societatea binevoiește să-i rezolve problema eroului, când se alătură mulțimii doar ca să-și alunge singurătatea, mulțimea îi strigă vârsta și îl aruncă în thanatos.

O carte cu un sfârșit neașteptat. Care pare să ilustreze motto-ul din Herman Hesse: „Fiecare corp este singur. Sufletul, niciodată”

  Nu m-am gândit că o carte cu două personaje, cu poveștile lor ca niște confesiuni, mă va “prinde”atât de mult.

  Dar fiecare poveste, fiecare email-lecție, schimbat între cei doi protagoniști, fiecare gând al lor, fiecare viziune asupra lumii din jur și asupra experiențelor lor, este o lecție de viață.

Așa că citiți cartea!

  Felicitări Domnului Stelian Țurlea și mulțumiri pentru ocazia de-a citi o poveste superbă!

Carte disponobilă pe site-ul Editura Integral

autori români

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

5 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.