Duel poetic: Ultimul druid & Drumul Spre Lumină
Duel poetic: Ultimul druid & Drumul Spre Lumină
Ultimul druid & Drumul Spre Lumină -Duel poetic
Ultimul druid – Daniel Vişan Dumitru
Toiagul ce mă poartă pe vechile hotare
Nu-i ramură tăiată din arbor oarecare,
Şi are-n el putere, iar altul ca el nu-i,
Căci eu îi sunt druidul, supusul nimănui.
El mi s-a dat, el, singur, în clipa când, din ceruri,
A coborât scânteia trimisă din eteruri
Şi mi-a adus ce numai druizii au ca dar
Iar toţi ceilalţi se-nclină puternicului har.
Sărmanii, chiar şi regii, stăpâni în lumea lor,
Se tem de cel ce este-al cunoaşterii izvor,
Îi caută puterea, deşi se tem de ea,
Şi-i folosesc ştiinţa, îl roagă să mai stea,
Iar lumea lor măruntă, adesea fără legi,
E, toată, la-ndemâna druizilor pribegi,
Chemaţi s-o îngrijească, să-ncerce să repare
Tot ceea ce o strică, tot ceea ce o doare.
În mine-s adunate din două mii de ani,
Secretele pierdute de gali şi de romani
În vremurile-n care, de lucruri noi avid,
Mi-am căpătat puterea. Sunt ultimul druid.
Drumul Spre Lumină – Daniel Irimescu (Dac)
O să cadă frânte de pe umeri
Ale noastre aripi albe, toate,
Până sufletu’ va vrea să-și cânte,
Ale lui iubiri, demult uitate.
Râuri, râuri, vijelios s-aruncă
Printre gene care tremur obosite,
Herghelii de zămislite lacrimi,
Din străfundul inimii rănite.
Pe obraz șiroaiele încet s-aprind
Și cioplesc grăbit cu dalta vremii, riduri,
Ce-amintesc de negrăitele dureri
Și de caznele lăuntricelor iaduri.
În țărână pașii rătăciți se-afundă
Sub povara veche-a crucii de pe umeri,
Care-i poartă astăzi, zornic prin furtună,
Spre un asfințit al ultimelor temeri.
Roua dimineții spala-noastre patimi
Curățând obrazul apăsat de vină,
Iar în ochi răsare, dup-atâta beznă,
Drumul ce ne duce, veșnic spre lumină.
Părerea voastră?
Rubrica Creaţie
O rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.
Autori consacraţi sau tineri debutanţi au şansa de a-şi face cunoscut glasul inimii prin rubrica de creaţie.
Creativitatea înseamnă a lua elemente cunoscute şi a le asambla în moduri unice. – Jacque Fresco
Sursa foto: Pinterest
E fenomenal modul sublim în care un duel se poate transforma într-un duet. Sunt rime care par să curgă dintr-o poezie în alta, imagini care par să completeze imagini din cealaltă poezie… iar la final, realizezi că ceea ce ai citit a fost o singură emoție. Fantastic de frumos! Le aleg pe amândouă și îi felicit pe cei doi creatori de lumi metaforice!
Arci, ești un om rar, cu idei mărețe! Te îmbrățișez!
Multumesc Rodica!Era pacat sa nu citim asa lucruri frumoase.
Nu pot alege o singură poezie. Sunt minunate! Felicitări 🙂
două poezii superbe. Nu e usor să aleg, dar mă declar fan Daniel Dac!
Mulțumim tuturor din suflet pentru aprecierile dumneavoastră!
Frumoase poezii!
Mulțumim din suflet pentru aprecierile dumneavoastră!