Condeiul ucenicului. Tinere talente – Grigoriță Mălina Elena – poezii

Condeiul ucenicului. Tinere talente – poezii

  „Mă mulțumesc doar să prezint evenimentele în realitatea lor, întocmai așa cum s-au întâmplat, și nu e vina mea dacă par de necrezut.” Este citatul care mă inspiră mereu, când vine vorba de creație, fiind preluat de la scriitorul Feodor Dostoievski din romanul său celebru, intitulat „Demonii”. Bineînțeles că și autorii români sunt printre preferații mei, precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Marin Sorescu, Liviu Rebreanu, G. Călinescu, Marin Preda, Mircea Cărtărescu, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru și lista poate continua mult de-aici înainte, i-am menționat doar pe cei care mi-au venit în minte acum.

  Cum a început totul? Uneori și eu mă gândesc și îmi vine în minte anul 2015, când eram prin clasa aVII-a și scriam versuri la sfârșitul caietelor. Nu știu la ce mă gândeam, scriam mai mult că asta simțeam, iar cea mai grea parte era alegerea titlurilor ( care se manifestă și astăzi). Prima mea poezie “adevărată” s-a numit „Confesiune” și era o poezie construită din altele cinci prin clasa a IX-a. Am recitat-o la evenimentul dedicat pentru tinerii poeți Pe acorduri de poezie din martie 2017 la care am fost invitată și a fost prima mea experiență literară. Iar de atunci, literatura este parte a componenței mele!

  De ce scriu? Pur și simplu prin scris pot să fiu exact unde și cu cine vreau, când vreau! Atunci când vine vorba de realitate sunt foarte pretenţioasă şi de cele mai multe ori nu-mi place. În literatură există ceva care mă ține în viață, căci toate cărțile ( pe care le-am citit eu până acum) au plămădite printre pagini câte o bucată de suflet…În general, cărțile pe care le-am citit mă inspiră, dar cel mai mult, recunosc, mă inspiră oamenii, prin poveștile lor, prin sentimentele lor, prin felul lor de a fi, iar uneori inima mea își alege preferații și eu scriu.

Între sentimente și rațiune

 Acolo se dădeau
în fiecare sâmbătă seara
petreceri de oameni mari,
iar duminica la cinema
se proiectau vise la
jumătate de preț.

M-am înecat în timp
și-ntre coastele mele
apune luna ca afară
stomacul mi-e plin de stele
universul mă bea
cu sorbituri mici

și dispar moleculă
cu moleculă.

Erosfiliaga

azi mă simt atât de tu

și plapuma de pene îmi face aripi să zbor

călătoresc între cer și pământ iar de tine

dau abia dincolo de norii înmuiați

în ceașca mea de cafea

care-mi picură pe gene stări

te privesc dintre tâmple cu ochii închişi

şi îţi admir răsuflarea pe care o prind uneori

într-un pumn şi-o transform în poezie

îmi zbate în ochiul stâng un vis cu tine

şi instant mi-e greaţă de veridicul

din care lipseşte aura ta

viitorul de ieri l-am plâns azi

ce dimineţi de opium în privirea ta

vasele de sânge din ochi îmi scriu

exact ce simți

pe aleea de lângă liceu suntem noi

în fiecare dimineață din viitor

întâlnirile noastre întâmplătoare

nu mă surprind, mi-am capsat gândurile

să nu se mai amestece atunci când te văd

când o privesc pe ea din oglindă

văd scheletul unui mort

ce îmi dă impresia de viu doar

picăturile de brumă din ochi

şi gândurile zdrobite de apoplexie

ea îmi zice mereu de tine.

Îmi vine să fug în mine uneori când te văd,

dar e în zadar, fiindcă aș da tot de tine.

Distimie între pereți

Aerul pe care-l respir

s-a îndrăgostit și el de tine.

Când treci aproape perfect

pe lângă mine

îmi ștergi culoarea

din ochi

din piele

din suflet

și îmi boțești fără mustrări

bătăile de inimă.

N-am înțeles niciodată cum

iubirea are doar șapte litere,

se scrie într-un cuvânt

și se simte în toate viețile.

Mori! Și promit că vin după tine

universul ne așteaptă…

am să mă las omorâtă, dar

dacă mă omori tu inconștient

și nu ne mai vedem niciodată?

am să fiu nevoită

să te iubesc în toate viețile mele

care urmează.

Grigoriță Mălina Elena

Rubrica Condeiul ucenicului. Tinere talente literare

Grup facebook Literaturapetocuri.ro

Condeiul ucenicului. Tinere talente – Grigoriță Mălina Elena – poezii