Fluturi de Irina Binder 

 – Editura For You – 2 volume –

– recenzie –

 Numar pagini: 263, 318

 Anul 2012

   Fluturi de Irina Binder : „Citind cartea, descoperi magia fluturilor, care intr-o singura zi se nasc, iubesc si mor. Ei asista la propria lor nastere si isi traiesc viata, ca sa asiste chiar si la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc si viseaza pe flori straine, deseori nesarutate, facandu-le sa vibreze a goluri neplanse, a doruri neinvinse. Fluturii iubirii ating pe oricine gasesc frumos. Ei surprind intreaga esenta a lumii, in dorul dintre doua batai de aripi. Se bucura alungand si respirand doruri nebune, soptind la fiecare deschidere de aripi, iubire.”

   „Citind cartea Fluturi, te bucuri de un univers plin de emotii si te regasesti in fiecare zbucium. Iar la finalul povestii, te bucuri ca Fluturi nu este doar o poveste, regasind parti din sufletul tau ascunse acolo, intre pagini. La sfarsit, te bucuri, zambesti si multumesti pentru tot: ca ai cunoscut si trait iubirea cu toti fluturii si cu toate lacrimile ei, ca ai avut parte de prietenii adevarate si sincere, ca ai crescut printre cei mai minunati si delicati oameni, ca te-ai pierdut ca sa te regasesti, pentru ca toate au un rost si pentru ca nimic nu este intamplator…

Cititorilor mei, cu multa dragoste!
Irina Binder”

   Despre fenomenul Fluturi de Irina Binder: M-am tot gandit de ce cartea este atat de iubita de cititori si de ce a ajuns sa fie considerata un fenomen. Era o mica curiozitate a mea, dar dupa ce am terminat cele doua volume, am inteles ca nu este doar povestea unei tinere, ci un intreg amalgam de sentimente, fragmente dintr-un jurnal personal, trairi presarate de-a lungul lecturii si o mare categorie de oameni se poate regasi printre aceste randuri.

    Irina este copilul care se maturizeaza rapid, traieste doar cu tatal ei, simte lipsa mamei, invata de mica cum trebuie sa se descurce in viata, iar mai tarziu simte fiorii dragostei, iubeste cu intensitate si afla ce inseamna sa te invarti in cercuri cu oameni bogati, sa cunoasca oameni superficiali, concentrati doar pe aparenta.

   Stie ce inseamna sa pierzi un parinte, dar sufletul ei este vesel, energic, tot timpul in miscare, transmite emotii celor din jur, iar oamenii o iubesc. Simte mila pentru orice suflet nevinovat si sufera atunci cand ii pierde. Se bucura de fiecare raza a soarelui si te face sa indragesti natura, adierea vantului, aerul curat. Totul pare natural atunci cand intinde o mana de ajutor unui sarman sau se bucura de compania unui batran, emana bunatate si te indeamna involuntar sa te gandesti la cat de norocos esti tu…cititorule care ai de toate, in timp ce altii poate nu au nimic. Fara sa vrei, atunci cand citesti te gandesti la tot ce ai si traiesti alaturi de Irina fiecare clipa de iubire, suferinta, amagire, pierdere si treci prin toate starile.

   Desi parerile privind cartea Fluturi de Irina Binder au fost impartite, trebuie sa recunosc faptul ca la un moment dat am simtit furie pentru ca Irina era prinsa intr-un cerc vicios al sentimentelor si nu stia ce sa aleaga. Iubea doi barbati (fiecare cu felul lui de a fi), iar sufletul ei ar fi vrut sa ofere fiecaruia cate ceva, se hranea cu anumite iluzii, lua decizii superficiale de scurta durata, se ranea pe sine, dar si pe cei din jur. Aceasta lupta in zadar, modul cum s-a complacut intr-o relatie fara sens doar de dragul unor principii si cum a preferat sa indure suferinte fizice n-am reusit sa inteleg. Probabil ca doar traind asemenea lucruri poti depasi anumite limite.

   „Pentru ca oamenii nu pot trai fara iubire si nu sunt meniti sa fie singuri. Pentru ca, oricat de impliniti ar fi in plan familial, social, profesional, material sau din orice alt aspect ce banalizeaza existenta umana, nu pot fi completi, fara un suflet alaturi. Uneori, in goana dupa iubire acestia ajung in impasuri si sunt fortati sa faca alegeri care de multe ori ii poarta pe cai si mai pline de disperare. Insa multi dintre ei nu realizeaza importanta si valoarea unui suflet pereche, alaturi de care sa imparta pamantul, aerul, orizontul si viata si prefera sa se arunce orbeste, in povesti de iubire incerte. Pentru ca iubirea nu este rationala si nu putem alege pe cine sa iubim. Pentru ca la capatul tuturor luptelor interioare intre inima si ratiune, inima este cea care ia decizia finala.”

   Povestea Irinei din cartea Fluturi este spusa dupa cinci ani de relatie in care a iubit si a suferit la intensitate maxima. A fost prinsa intre doi barbati care au inteles dragostea altfel, au adorat-o si au ranit-o in propriul mod, iar ea a ales intotdeauna sa se intoarca in cercul lor. Unuia i s-a daruit in totalitate, iar pe altul a ales sa ii ofere dragostea pura, neconditionata si de neatins, ceva imposibil de materializat. Acum priveste in urma incercand sa inteleaga ce s-a intamplat cu adevarat si sa gaseasca o cale de iesire. Oare exista o solutie de scapare?

  „Chiar trebuie sa ma iert!, mi-am spus in gand. Trebuie sa-mi iert inima care a ales nebuneste. Sau poate ratiunea, care a ales prosteste.“ Privind bradul colorat si frumos luminat ma intrebam cum ar fi aratat oare povestea vietii mele, daca in urma cu cinci ani as fi ales altfel? Daca destinul ar fi aranjat altfel lucrurile. Pentru ca tot ceea ce s-a intamplat s-a aranjat si s-a decis in cateva secunde, cred.”

   Irina are 19 ani si locuieste singura in Brasov. A avut o copilarie in mare parte fericita, inconjurata de dragostea tatalui sau si visand la mama sa care a ales sa isi refaca viata cu altcineva. A primit o educatie aleasa si de mica a stiut sa fie responsabila si sa ia decizii corecte, sa fie pregatita pentru viata. Tatal ei a iubit-o foarte mult si a ales sa ii ofere multe lucruri intr-un timp scurt, datorita varstei sale inaintate a vrut sa fie sigur ca va avea tot timpul la indemana sfaturile ce i le da si poate ca drumul ii va fi mai lin. Este o fiinta puternica, vesela, sociabila si plina de viata. Se gandeste sa plece din tara si sa isi urmeze studiile la Universitatea din Germania. Este inconjurata de prieteni care o iubesc neconditionat si ii sunt alaturi, iar din cand in cand isi impartaseste toate gandurile unui prieten imaginar care o suna aproape zilnic. Este o persoana care doar asculta, nici macar nu ii stie vocea, dar faptul ca este acolo si ii aude respiratia pentru ea este suficient.

   Planurile i se schimba cand intalneste intr-o discoteca din Poiana Brasov doi barbati ce ii capteaza in mod diferit atentia – Matei si Robert. Sunt frati, dar nu de sange, oameni de afaceri si locuiesc la Snagov. Fiecare are un farmec aparte ce nu poate fi explicat. Matei o soarbe din priviri, ii admira formele voluptuoase, parul blond, ochii verzi patrunzatori si ii vorbeste, iar in ce-l priveste pe Robert, situatia este un pic diferita. O admira, ii transmite emotii imposibil de explicat si o simpla privire ii spune mai mult decat ar trebui, se comporta de parca o cunoaste cu toate ca nu ii adreseaza nici macar un cuvant, dar Irina il considera un ciudat si trece repede cu vederea. Ajunge sa se indragosteasca fulgerator de Matei si dupa o perioada de cunoastere reciproca alege sa se mute la Snagov. Traiesc o poveste frumoasa de dragoste, se implica in viata acestuia, ii creste fetita de numai opt luni, prietenii lui o indragesc si pare sa ii placa viata aceasta cocheta din lumea buna.

    Totul pare sa se schimbe cand incepe sa constientizeze ca se indragosteste putin cate putin de Robert, fratele lui Matei.

   „Oare are sentimente fata de mine, sau e doar atractie fizica? Sau am inchipuiri? Este clar, e doar atractie fizica. El e prea serios, prea cinstit si prea cerebral, ca sa indrazneasca macar vreodata sa-si imagineze ca intre noi doi ar putea fi ceva. si ce daca uneori imi face complimente, sau e neobisnuit de cald? Poate ca asa e felul lui de a se purta cu oamenii apropiati.“

   Toti locuiesc in aceeasi casa si impart totul. Robert isi pierduse parintii la 11 ani si familia lui Matei l-au primit in randul lor, iubindu-l neconditionat, au impartit totul si duc o viata frumoasa. Devotamentul lor este incredibil, Matei are incredere oarba in el si nu ezita sa-l lase impreuna cu iubita lui Irina oriunde si-ar dori. Robert ajunge sa o cunoasca foarte bine, ii stie tabieturile, gusturile si o adora dincolo de imaginatie. La inceput gesturile par inocente, dar pe parcurs Irina isi da seama ca pare a fi mai mult in sufletul lui.

   Desi o iubeste la nebunie, Robert nu ii arata, se comporta ireprosabil si ar face orice pentru ea, singurul lucru care si-l doreste este sa o vada langa el, traieste ca sa respire acelasi aer, sa o priveasca atunci cand doarme sau sa ii pregateasca ceaiul asa cum ii place. Poate parea o dragoste bolnava, dar el se multumeste cu putin, nu le-ar face rau, n-ar vrea sa intervina in relatia Irinei cu Matei, din contra, lupta alaturi de ei sa isi mentina relatia si dragostea.

   Robert este idealul de iubit pentru Irina, i-ar asterne lumea la picioare si fara sa se gandeasca i-ar oferi bucurii care i-ar face sufletul fericit, in schimb Matei si-ar arata dragostea prin lucruri de valoare, obiecte scumpe fara sa tina cont ca ea isi doreste gesturi marunte, dar oferite din suflet si cel mai important pentru ea este sa-i fie alaturi decat sa puna afacerile pe primul plan. Sunt doi barbati total opusi si isi manifesta dragostea in propriul stil. Diferenta dintre ei este ca unul are femeia iubita langa el si nu stie sa o pretuiasca indeajuns, iar altul aspira la asemenea ideal si se va multumi doar cu firimituri.

   Povestea frumoasa a Irinei se transforma cand afla ca Matei o inselat-o cu alta femeie, reactioneaza urat si ajung sa se desparta, dar Matei este dispus la orice compromis numai sa se intoarca. Relatia lor nu va mai fi la fel, pe parcurs va suferi schimbari, Matei va deveni violent si nu va ezita sa dea in ea, sa o raneasca fizic. Gelozia, obsesia, dragostea bolnava ce i-o poarta ii va determina pe cei doi sa isi spuna cuvinte care le vor regreta. Irina va avea clipe de ura, depresie, suferinta si sufletul ii va fi devastat pentru ca nu va sti ce sa faca.

    Are o relatie cu Matei, un barbat care il iubeste in pofida defectelor sale, ii adora copilul, crede intr-un ideal, desi o face sa planga, o raneste, o inseala, o ingradeste din multe puncte de vedere, cu toate acestea inca mai spera ca ceva se va schimba si ramane alaturi de el. In acelasi timp este indragostita iremediabil de Robert, simte in prezenta lui emotii puternice, o atingere sau o privire sunt de ajuns ca sa isi spuna ceea ce nu pot exprima in cuvinte.

    Aceasta lupta interioara o stoarce de energie si sufera, dar cel mai mult pare sa fie devastata cand afla ca Luminita, cea mai buna prietena a ei este pe moarte. Poti lupta cu orice pe lumea aceasta, insa moartea nu poate fi indepartata. In schimb te poate face sa te gandesti daca tot ce ai trait pana acum a fost cu folos.

   Irinei ii este greu si desi este ceva imposibil, nu se pot abtine sa nu se gandeasca la Robert, cum ar fi, daca ar fi sa se iubeasca cu adevarat, sa simta gustul buzelor sau sa faca dragoste cu pasiune, numai in visele lor isi permit asemenea lux. Este ceva interzis, iar Irina nu-l poate trada pe Matei, principiile, educatia primita de la tatal sau nu-i da voie sa faca asemenea gesturi, din contra, crede ca este de datoria ei sa il ajute pe iubitul sau sa se schimbe, sa il duca pe calea cea dreapta, iar pe Robert sa incerce sa-l uite. Dar cum se pot minti cand ei sunt atat de aproape, iar impreuna sunt suflete pereche. Sunt atat de opusi si atat de diferiti incat se simte sufocata.

   Reactia Irinei cand il gaseste pe Robert plangand.

„- Stii ce mi-a spus tata, cand eram mica, intr-o zi in care m-a gasit plangand?
-Ce?
– Ca Dumnezeu le-a dat oamenilor un numar fix de lacrimi si ca acestea sunt de doua feluri: de tristete si de fericire. si ca nu ar trebui sa-mi irosesc lacrimile aiurea, ci sa le pastrez pentru momentele fericite. Ca ar fi pacat sa nu am lacrimi, ca sa plang atunci…
– Ce frumos…
– Deci, irosim? Daca irosesti tu, o sa vars si eu cateva. stii ca sunt empatica.
– Esti o copila si o smechera…
– Vrei sa vorbim? Sa-mi povestesti? Uite, imi poti spune orice, pentru ca maine uit cu desavarsire, daca vrei.
– Nu-s avea ce sa-ti spun…
– Daca ar fi sa plang acum, stii de ce as plange? De dor. De dorul celor pe care i-am pierdut. si as mai plange de ciuda. De ciuda ca nu pot ajuta oameni care sufera… copii, batrani… ah, si animale.”

Robert ” – Ma gandeam ca… de cate ori ma aflu aproape de tine, fac eforturi disperate sa nu te imbratisez, mi-a spus incet, privind in zare. Afirmatia lui m-a lasat fara aer si, totodata, m-a facut sa simt un gol imens in stomac, apoi o invazie de fluturi, care parca se zbateau sa ma ridice in aer. Am strans cartea pe care o aveam in mana si nu am spus nimic. Ce-as fi putut sa spun? El s-a ridicat brusc si s-a indreptat catre casa, fara sa ma priveasca, iar eu abia atunci am respirat. in minte imi rasunau, iar si iar, cuvintele rostite de el. Am stat nemiscata, minute in sir si am contemplat cerul, incercand sa inteleg ce se intampla si ce ar fi trebuit sa fac eu. L-am vazut intorcandu-se si am respirat adanc. Inima imi batea atat de tare, incat aveam impresia ca pana si cei aflati in casa o puteau auzi.”

Irina „Nu mi-am imaginat vreodata ca niste simple atingeri de maini ar putea sa ma ravaseasca atat de tare, iar ceea ce simteam era inedit si inexplicabil. imi doream atat de mult apropierea de el, incat traiam cu senzatia ca voi muri daca nu imi voi lipi trupul de al lui. Degetele mele au parasit jocul degetelor lui si au urcat pe bratele puternice, cu mangaieri usoare. Apoi l-am imbratisat cuprinzand-ul cu bratele, iar el m-a strans de indata, lipindu-ma de trupul lui.

Auzeam ambele inimi batand nebuneste, iar ceea ce simteam intrecea orice sentiment uman, firesc, pamantesc. Aveam impresia ca gravitatia nu mai facea fata si ca fluturii iubirii ne vor ridica pe amandoi, asa imbratisati, facandu-ne sa plutim in eter. Nu stiu de unde am avut atata forta ca sa ma indepartez de el, dar cand m-am desprins de bratele lui, am avut impresia ca mi-a smuls o mare bucata din mine. L-am privit, sperand ca va deschide ochii, dar el a ramas nemiscat cu ochii inchisi.”

„Incercam sa-mi dau seama de ce alesesem sa ma intorc. Era, oare, pentru Matei? Sau Matei era doar un pretext, iar eu imi doream sa fiu aproape de Robert? il iubeam pe Matei si il iertasem pentru ca ma inselase, chiar daca inca nu acceptasem ideea si nu-i intelegeam rationamentul pentru care a facut-o.”

„I : – Daca nu o spun, nu inseamna ca nu simt, am spus incet,insa sunt lucruri pe care e mai bine sa le incui in adancul sufletului si sa nu le spui niciodata.
R :- Nu mai suport… nu mai suport, Irina…”

Irina” Tot ceea ce avea sa se intample, destinele noastre, al lui Robert,al meu si al lui Matei, depindeau de mine. De rationamentul meu. Iar rationamentul meu nu era doar fidelitatea fata de Matei. Era si iubirea pentru Robert si pentru ceilalti oameni care faceau parte din viata lui. stiam ca iubirea noastra nu avea nicio sansa. stiam ca nu as fi putut niciodata sa fiu fericita, urmandu-mi inima si sacrificand fericirea celorlalti. Robert nu merita sa-i iau tot ce avea, pe Matei, familia, prietenii, viata construita, amintirile si planurile de viitor. Nu merita sa traiasca o viata intreaga, cu sentimentul vinovatiei, stiind ca i-a luat iubita lui Matei. Nu puteam sa-i fac asta. Pentru ca il iubeam pe el prea mult – mai mult decat ma iubeam pe mine. Dar probabil ca el avea sa nu stie asta vreodata. „Doamne, te implor ajuta-l sa ma uite. Adu-i in viata o femeie minunata, care sa-l faca fericit. Iar daca eu sunt o piedica in calea fericirii lui, indeparteaza-ma de el. Iubesc.“, scriam in jurnal. Dimineata m-am trezit mai hotarata ca oricand sa-mi schimb atitudinea„

Citate Fluturi de Irina Binder

„stiam deja ca niciun alt barbat nu va reusi sa ma faca sa simt ceea simteam in bratele lui Robert.

„Te-am cautat prin paturi ademenitoare,
Crezand c-am sa te pot uita usor,
Dar cum sa poata un altul, oarecare
Sa-mi aline nesfarsitul dor?

Te-am cautat in altii cateodata,
Crezand c-am sa te pot inlocui,
Dar nu pot toti barbatii laolalta
Sa ma iubeasca, cum doar tu ma poti iubi!

Te-am cautat in fiecare noapte
si-apoi in fiecare rasarit..
Te-am cautat in strigate si-n soapte
Dar nicaieri si-n nimeni nu te-am mai gasit!”

   „Ma gandeam ca intr-o zi aveam sa-i dau lui Robert jurnalul, ca sa citeasca tot ce am scris despre el, poeziile compuse pentru el, gandurile si toata iubirea ascunsa intre copertile acelui caiet „Sau poate ca voi scrie o carte despre iubirea noastra imposibila.”

   Doua volume din Fluturi de Irina Binder sunt emotionante. Lasa cititorul in ceata pentru ca autoarea vrea sa ofere fiecaruia sansa de a alege propriul final, sa o ajute cumva sa faca alegerea corecta. Oare cum ar fi fost viata Irinei daca ar fi ales altfel ? Ce s-ar fi intamplat daca ar fi urmat sfatul celui care i-a trimis biletul in discoteca si ar fi fugit imediat? De ce un necunoscut i-a scris: „Te rog sa pleci. Fugi cat mai repede de aici. Te implor!” ? Va reusi sa afle adevarata lui identitate? Va descoperi cine este prietenul imaginar?

Cartea Fluturi de Irina Binder – 2 volume –  poate fi comandată de pe Librăria Librex

Cartea Fluturi de Irina Binder-Social Media

Fluturi | Facebook

Fluturi | Goodreads

Irina Binder | Instagram

Recenzie carte Fluturi – volumul 3