De Dor – Nina Tărchilă – E toamnă, iar… – Daniel Dac...

De Dor – Nina Tărchilă – E toamnă, iar… – Daniel Dac – Ţi-am spus? – Nina Tărchilă – poezii

    by -
    1
    De Dor - Nina Tărchilă - E toamnă, iar... - Daniel Dac - Ţi-am spus?

    De Dor – Nina Tărchilă – E toamnă, iar… – Daniel Dac – Ţi-am spus? – Nina Tărchilă – poezii

    De Dor, de Nina Tărchilă

    mi-e dor să-ţi spun cât mi-e de dor!
    adun cuvinte fermecate
    şi-n transparenţa lor uimită
    îmi legăn visurile toate,
    îmi scutur pleoapele de gânduri,
    de neastâmpăr şi-un fior
    şi timpul mi-l despart de tine
    dar tot mi-e dor să-ţi spun – mi-e dor!
    te-aş strânge-n zori din amintire
    cu vârful degetelor oarbe
    într-un tapet cu raze stranii
    pe care inima îmi doarme…
    te-aş strânge-n dans într-o uimire
    de dincolo de înserare,
    când ţipă stelele de drag
    şi luna de însomnurare…
    dar tu nu eşti şi tot cutreier
    în abur de tăceri desculţe,
    fântâni de dor în care apa
    a învăţat focul s-aţâţe.
    dar tu nu eşti şi cad cocorii
    cu cântul agăţat de-un nor
    şi fără glas în cântul ăsta
    mi-e-atât de dor să-ţi spun – mi-e dor!”

    E toamnă, iar…, de Daniel Dac

    E toamnă, iar, și e târziu
    Prea plumb și-n jur totu- i pustiu,
    De-atâta plâns cad ostenite,
    Noian de frunze-ngălbenite

    Răpuse de al vieții vânt
    Cuminți se-așează pe pământ,
    Purtând înscrise-n chipul lor,
    Ieri primăveri, azi trist decor.

    Și-n freamătul aproape mut
    Sub pasu-mi greu ce-apasă-n lut,
    O frunză-și strigă disperarea,
    Să o ridic, să-i lumin’ zarea.

    Dar n-am văzut cum se-ofilește
    Nici din durere cum doinește,
    Grăbit și orb, aproape rece,
    E toamnă iar, nu vreau să plece!

    Ţi-am spus?, de Nina Tărchilă

    ţi-am spus vreodată cât mi-e de dor de tine?
    ţi-am spus cum zâmbetu-ţi mereu mă însoţeşte?
    stă agăţat în pomii de pe stradă,
    ba chiar şi din vitrine mă priveşte!
    iar luna, răsărită dintre neguri,
    la fel ca tine ştie să-mi zâmbească
    şi somnul când coboară peste pleoape
    are un singur rost – să-mi amintească!
    cu-o aripă de zâmbet pusă-n suflet,
    nici nu mă plâng – aşa îmi este bine –
    în piept cu-o amintire fără capăt…
    ţi-am spus şi azi cât mi-e de dor de tine?

    Creaţie Literară

    Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.

    Creativitatea înseamnă a lua elemente cunoscute şi a le asambla în moduri unice. – Jacque Fresco

    Creaţie

    Autori români

    #creatieliterara #poetiromani #poeziicontemporane #literaturapetocuri #autoriromani

     

    1 COMMENT

    Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.