Precum online, așa și pe pământ – Răzvana Niță-Lupu – recenzie

Titlu: Precum online, așa și pe pământ

Autor: Răzvana Niță-Lupu 

Editura Tritonic

București, 2024

Nr. pagini: 128

   În 2023 m-am întâlnit cu scriitura Răzvanei și am parcurs atunci romanul său cu tentă biografică – Tătăl meu, Iosif, despre care am scris la vremea respectivă pe blogul Literatura pe tocuri. 

  Astăzi mă regăsesc, din nou, în fața unei cărți scrise de această autoare, dar de data aceasta, stilul ales și subiectul tratat, sunt total diferite. Trecerea de la o dramă menită să aducă în atenție traiul din perioada comunistă într-o familie în care tatăl este considerat de către sistemul politic un dezertor, către o satiră extrem de realistă care atacă mediul online, a fost un parcurs interesant de urmărit și asimilat și mi-a dat ocazia de a cunoaște altă latură a autoarei, una delicios de sarcastică și acidă.

“…Că până la urmă adevărul ce e? Ce ți se pare ție că e. Aia e.”

  Online-ul, mediul în care survolăm, ne afundăm, trăim, iubim, suferim, ne amuzăm, ne lăudăm, bifăm prietenii noi, ne certăm, despărțim, criticăm, bârfim și uneori, mai rar ce e drept, depozităm și conținut de valoare, pe care, de cele mai multe ori, nu îl apreciază multă lume, a devenit un mod de viață indiferent de vârstă, etnie, sex, educație sau lipsa uneia.

  Din paleta aceasta vastă a opțiunilor folosite de internet, autoarea ne face trimitere strict către Facebook (actual Meta), unde, pas cu pas, ne este prezentat un ghid extrem de bine detaliat care să ne ajute să înțelegem cum funcționează platforma și mai mult de atât, care sunt de fapt greșelile pe care le comitem atunci când ne decidem că vrem să facem parte din această vastă comunitate.

  Fie că ești activ pe Facebook sau poate doar stai deoparte și privești la ceilalți cum își împărtășesc viața și experiențele, fie că ești un influencer de succes sau un neica nimeni, tot ești nevoit să treci prin anumiți pași care să te valideze ca utilizator și de ce nu, membru de bază al unei comunități virtuale, de cele mai multe ori, bazată pe nimic.

  Încă de la prima postare riști să o dai de gard. 

“Bine, tu acuma poate vrei să ai curajul să mă contrazici și să susții că ții ca prima postare din viața ta să fie un crez al tău, un manifest, un punct de vedere, o luare de poziție. De ce nu? S-a văzut și mai rău. Îmi fac datoria și te avertizez – riști să te enervezi. Toate subiectele serioase mănâncă timp și pancreas, toate, ecologie, feminism, politică, sănătate (aoliuuu, baremi sănătatea e belea maximă, te bagă în spital), cultură, sport, creșterea copiilor – cultură puerilă sau cum îi zice?… Tată, să nu te bagi! Ești începător, stai pe banda 1. Când o fi carosabilu uscat, te-ai obișnuit cu semnele, atunci semnalizezi, te asiguri, depășești și rămâi pe banda de avansați. Dar până atunci, nu te complica!”

  … și ăsta e doar începutul, căci atunci când aprofundăm subiectul și începem să ne simțim confortabil cu ceea ce avem de oferit lumii întregi, apar poze cu familia, discuții despre hobby-uri, grupuri de interes unde dăm din coate ca să ne facem loc, excursii și check in-uri care mai de care mai fandosite, realizările banale ale copiilor, care de fapt nu interesează pe nimeni și nevoia constantă de a primi like-uri în schimbul ieșirii din zona de confort. 

  Câteodată este ușor să scapi situația de sub control. Fie îți dorești comunicare, fie tânjești după atenție, ori ai nevoie să descoperi oameni cu interese similare pentru a nu te simți singur sau pentru a transforma hobby-urile personale în activități de grup. Iar alteori ești doar meschin și frustrat încât prezența ta pe internet nu are alt scop decât să perturbe vibe-ul celor din jur.

  Indiferent de motivația care te împinge de la spate, un lucru e cert – sunt extrem de multe spețe care te pot transforma într-o victimă sigură, ciuca bătăii pentru cei din jur, care așteaptă flămânzi o victimă asupra căreia să se repeadă. 

  Situațiile sunt autentice și foarte de realiste. Cap-coadă, cartea este plină de ironii, deloc fine, la adresa consumatorilor de Facebook. Limbajul în care este scrisă alternează de la sintagme golănești la replici cu iz intelectual, dar sarcastic. 

   O carte scurtă, construită în etape antrenante, care chiar m-a binedispus. 

  Singurul lucru pe care nu l-am înțeles neapărat, sau am încercat să îi găsesc o explicație deși nu mi s-a părut neapărat convingătoare ideea, este alegerea autoarei de a poza într-un bărbat de vârstă medie, căsătorit cu o femeie banală, care evocă situațiile din perspectiva sa. Nu știu dacă această decizie a avut ca scop asimilarea mult mai ușoară a replicilor golănești de către public,  decât dacă ar fi fost prezentate în versiunea feminină, sau pur și simplu s-a încercat asumarea unei identități noi, mult mai potrivite pentru un consumator de internet trecut de prima tinerețe, fără realizări sau preocupări semnificative, care descoperă și analizează modul în care acest nou sistem de comunicare îi afectează pe cei din jur. 

“Ce este o pagină de grup? Ea este o poiană, un luminiș în pădure, un răgaz unde se adună cei care au interes comun. Exemple: pescuitul, arta medievală, fotbalul, limbajul morse. Adică o pagină de grup e un fan club de ceva. Așa a început. Ceva frumos, sensibil, de relaxare, de plăcere. Pe urmă s-au făcut pagini de revoltă, de indignare. Salvați Parcul IOR, Grupul Antivaccinare, al femeilor abuzate de soți, să nu moară meșteșugurile din străbuni, să se colecteze gunoiul selectiv. Apoi, mai sunt și grupurile micilor comunități: absolvenții școlii 85, foștii deținuți politici, Colentina mon amour etc.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți