Hornuri de argint, de Titus Radu-Editura Paralela 45-recenzie

Editura Paralela 45, 2017

Număr Pagini> 199

 

Titus Radu (n.1970,Orăștie) a studiat istoria în cadrul Universității din București. A debutat în 2015 cu romanul Emigration blues la Editura Alfa din Iași, carte care a obținut premiul pentru cel mai bun debut în cadrul Zilelor Recoltei Editoriale, ediția 2015.

 

  „ ……… . Pompe uriașe și motoare gigantice au plecat la puncte de colectare a fierului vechi. Însă țevile de aluminiu groase de câțiva țoli, folosite altădată la irigarea câmpurilor. Au rămas în sat. Tăiate de-a lungul, ori întregi, s-au transformat în burlane, în streșini, în adăpătoare de apă pentru găini. …….  . Dar cel mai mult se văd aceste țevi la hornuri. „

   Hornuri de argint este povestea unui sat mic situat la granița româno-maghiară, vestit pentru hornurile ciudate de doi metri ca de argint ale locuințelor.

O poveste a locuitorilor într-un șir de întâmplări petrecute în anii de după revoluție.

  Evenimentele petrecute în societate  sunt întâmplări care rămân în istorie. Sunt deja obișnuite conflictele dintre naționalități, majoritatea conflictelor fiind generate cu un scop, manipulate politic de anumite persoane cu interes propriu sau chiar pentru scopuri absurde și închipuite.

  Nu mă pricep la politică și eram prea mică să înțeleg anumite lucruri în anii  de după revoluție. Un lucru încă nu s-a schimbat, cei cu funcții importante în societate încă se folosesc de putere pentru a manipula oamenii, societatea.

  Gheorghiță și-a cumpărat casă fiind militar. Are un câine, Ciobănesc German, sustras de la cățeaua din unitatea militară, care a ajuns să-i fie partener de supraveghere a graniței.  O cunoaște pe Maria ( Moriko ), care e frumoasă și harnică. Se ocupă de gospodărie și face „comerț„ cu țigări în Ungaria, așa cum toți locuitorii satului fac, inclusiv Jenică, preotul satului.

  Într-o noapte cețoasă, pe când patrula pe lângă graniță, din greșeală, Gheorghiță trece granița la unguri. E prins de un soldat maghiar și cu ajutorul câinelui, Dino, îl dezarmează pe soldat și îl eliberează.

  Apare un conflict între instituții, iar în urma acestui incident se demarează operațiunea ”Hornul”. Soldatul este pus de către superiori să mintă că celălalt soldat a trecut pe teritoriul României și să împrăștie zvonul că suntem în pericol de a ajunge stăpânire maghiară. Satul este compus de cetățeni români cu naționalitate româno-maghiară, iar părerile satului sunt împărțite. Această operațiune a fost inventată pentru a influența cetățenii să voteze cu un anumit Partid, zvonurile ajungând și în alte părți ale României.

   Povestea este mult mai complexă. Se descrie foarte mult viața la țară, administrarea satului și a gospodăriilor. Dragostea dintre Gheorghiță și Maria crescând pe parcursul lecturii. Maria fiind o femeie puternică și înțeleaptă. Împreună vor să se extindă și să cumpere 2 hectare de pământ de la un vecin care nu vrea să le vândă deoarece tatăl Mariei este ungur. Se naște o antipatie și câteva scandaluri, spre finalul cărții toată lumea are de suferit din acest conflict.

  Faptul că soldatul este nevoit să mintă, creează o stare neplăcută și agitată între el și superiori, chiar dacă căpitanul Pupăză îi este prieten.

  Conflictul interior al soldatului între meserie și familie se naște când este nevoit să-i mintă pe cei dragi pentru a întări zvonurile. Moment în care soldatul se gândește să demisioneze, dar este influențat de Pupăză să renunțe la această idee.

– Mai pot mult și bine, îi spuneam, vorbeam doar așa, în principiu, adevărul este că mi-ar plăcea să nu am nici un fel de serviciu, să mă bucur de roadele pământului, de tine și cam atât. Cei din vechime cum trăiau?

– Ca și acum, zicea Maria, așa cred.

– Mda…mă gândeam, soldați au existat mereu, încă din clipa în care primului nemernic i s-a părut că vreun vecin de-ai lui ar merita omorât pentru a-i lua femeia sau vânatul, cine știe. Așa că mare evoluție nu s-a petrecut în untimii ani, cel puțin nu în ceea ce privește pornirile rasei umane. O schimbare incredibilă ar fi să nu mai avem nevoia de a construi ți întreține armate.”

   Lumea a fost manipulată dintotdeauna, încă mai este. Singura diferență e că pe atunci zvonurile mergeau din om în om, iar acum suntem mințiți prin intermediul mass-media.

  Hornuri de argint tratează probleme istorico-politice, probleme ale umanității, relațiilor,  lăcomiei. Subiectul este interesant, cartea este bine scrisă. Puțin plictisitoare din lipsa acțiunilor și povestirea prea detaliată a vieții rurale. Dragostea dintre personaje este prea cuminte, asta o face să strălucească mai puțin, deși e o poveste de dragoste frumoasă.

  Finalul este puțin surprinzător. Unul dintre personaje moare, nu vă spun cine pentru a descoperi singuri citind romanul.

„După o vreme, am adus copaia și ne-am îmbăiat pe rând, eu primul. Apoi am ajutat-o să-și spele părul, care îi venea până la mijloc atunci când îl despletea. Era des și greu de clătit, turnam oală dup oală de apă călduță, în timp ce Maria își trecea cu repeziciune degetele prin el, cu ochii închiși. La sfârșit și-a învelit capul în prosop și avea o față ovală și albă. Când s-a întors, a ridicat pleoapele către mine, iar eu am crezut că mă privește o icoană cu ochi de măsline negre lunguiețe și am purtat-o în brațe, așa goală cum era, prin toată casa noastră în fața căreia am stat umăr la umăr în prima zi, încercând fiecare să ghicească visul celuilalt. „

Cartea Hornuri de argint, de Titus Radu poate fi comandată de pe site-ul Editura Paralela 45

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Recenzii Paralela 45

 

 

 

Vero Budea (Vero)-Redactor/// Iubesc viața și oamenii, sunt o fire sociabilă, deschisă, loială, apreciez persoanele sincere cu coloană vertebrală, pasiunile mele sunt scrisul și cititul, deși sunt încă o amatoare. Sunt deschisă la tot ce e nou și folositor. Familistă convinsă, soție, mamă, fiică, noră și prietenă. Nu suport minciuna și trădarea. Găsesc fericirea în lucrurile mărunte. Pentru mine nu există nu pot, numai nu vreau, iar eu vreau. Literatura pe tocuri e locul unde mă simt acasă, un loc unde prietenia și bunul simț mă îmbrățișează.

12 COMMENTS

Scrie un comentariu. Vorbeste cu mine!