Îngerii dreptății, de John Grisham – Editura Rao pregăteşte un nou thriller marca John Grisham, disponibil din 30 noiembrie

  John Grisham excelează din nou într-un thriller juridic alert și palpitant, abundând de întorsături de situație.

  În micul oraș Seabrook din Florida, un tânăr avocat pe nume Keith Russo este împușcat mortal în biroul său, într-o noapte în care lucra până târziu.
Ucigașul nu lasă niciun indiciu și nu există martori, însă poliția ajunge să-l suspecteze pe Quincy Miller, un tânăr negru care a fost cândva clientul lui Russo.
Quincy este judecat și condamnat la închisoare pe viață. Timp de douăzeci și doi de ani, el rămâne în închisoare, susținându-și nevinovăția, deși nimeni nu-l ascultă. Disperat, decide să trimită o scrisoare către Guardian Ministries – Îngerii dreptăţii, o mică organizație nonprofit condusă de avocatul Cullen Post, sperând că aceasta îi va dovedi nevinovăția. Post călătorește prin țară luptând cu nenumărate convingeri
greșite, în folosul clienților uitați de sistem. În acest caz însă, el primește mult mai mult decât a negociat.
Oameni puternici și nemiloși l-au ucis pe Keith Russo și nu-l doresc pe Miller exonerat. În urmă cu douăzeci și doi de ani, au ucis un avocat și nu au o problemă în a ucide încă unul.

   JOHN GRISHAM este unul dintre cei doi autori care au vândut 2 milioane de copii la prima ediție a unei cărți. Dosarul Pelican, romanul său din 1992, s-a vândut doar în SUA în 11 232 480 de copii.
În prezent există peste 300 de milioane de cărți ale lui John Grisham tipărite în întreaga lume, care au fost traduse în 40 de limbi, iar nouă dintre romanele sale au fost transformate în filme.
Într-un interviu, Grisham a afirmat că de obicei are nevoie de doar șase luni pentru a scrie o carte și că autorul său preferat este John le Carré. Când nu scrie, Grisham se dedică unor cauze caritabile.

Fragment în avanpremieră

  În urmă cu o lună, acționând în baza unui pont, gardienii au percheziționat celula lui Zeke Huffey și au găsit un șiș, un cuțit artizanal. De obicei, în cursul unor astfel de raiduri, se găsesc droguri, dar o asemenea situație este tratată cu nonșalanță. Însă deținerea unei arme este o infracțiune gravă, deoarece reprezintă o amenințare la adresa gardienilor. Zeke a ajuns în Peșteră, o unitate subterană folosită pentru pedepsirea făptașilor aflaţi la izolare. Visul lui de a fi eliberat condiționat s-a năruit. În schimb, a primit un supliment de pedeapsă.

  La biroul central sunt întâmpinat de un bărbat în costum, un fel de gardian adjunct, și, împreună cu un alt gardian, sunt trecut prin dispozitivul de verificare şi securitate, apoi condus spre o clădire aflată departe de unitățile deținuților.
Adjunctul dă din cap și se încruntă, iar ușile se deschid imediat. S-au tras sforile potrivite. Cobor o scară din beton și ajung într-o încăpere rectangulară, umedă și fără ferestre. Zeke așteaptă, stând pe un scaun din metal, ale cărui picioare sunt prinse în podea. Nu există partiție între noi. Are mâinile libere, iar după șocul de un moment provocat de vederea mea, îmi permite o strângere moale de mână.
După ce gardianul pleacă trântind ușa, Zeke întreabă:
– Ce cauți aici?
– Am venit în vizită, Zeke. Mi-era dor de tine.
Mormăie și nu găsește un răspuns. Cei azvârliți la izolator nu au dreptul să primească vizite. Scot un pachet de țigări și îl întreb:
– Vrei una?
– Cum dracu’ să nu? spune el, trezit de dependență.
Îi întind o ţigară și observ că îi tremură mâinile. I-o aprind cu un chibrit. Închide ochii și trage cu sete din ea într-un efort puternic de a o termina dintr-odată. Scoate un nor de fum spre tavan, apoi trage din nou din ea. După trei fumuri, aruncă scrumul pe podea și reușește să zâmbească.
– Post, cum de-ai ajuns aici? Vizitele sunt interzise în gaura asta.
– Știu. Am un prieten în Little Rock.
Fumează țigara până la filtru, apoi strivește chiștocul de perete și spune:
– Îmi mai dai una?
Îi aprind o altă țigară. E palid și tras la față, chiar mai slab decât ultima oară când l-am văzut, și văd că are un nou tatuaj pe gât. Nicotina îl calmează și nu-i mai tremură mâinile.
– Se plănuiește să ți se adauge câteva luni la sentință, Zeke, îi spun. Mare prostie să ascunzi un șiș.
– Mai tot ce fac poate fi socotit prostesc, Post. Știi asta. Oamenii inteligenți nu trăiesc așa.
– Adevărat. Quincy Miller e un tip inteligent, Zeke, și a  fost întemnițat din cauza ta. Ar fi timpul să-l eliberăm pe băiat, nu crezi?
De la ultima mea vizită, ne-am mai scris de câteva ori, iar Guardian i-a trimis încă un cec cu o sumă mică. Cu toate astea, din tonul scrisorilor lui îmi dau seama că nu e pregătit să admită că a mințit. Consideră că el e la comandă în relația noastră fragilă și că ne manipulează din orice punct de vedere.
– A, nu știu ce să zic, Post. Asta a fost cu mult timp în urmă…

Editura Rao

Noutăți editoriale

Îngerii dreptății de John Grisham – Editura Rao – thriller