Medalionul domniței – K. J. Mecklenfeld – recenzie
Medalionul domniței – K. J. Mecklenfeld – recenzie
Titlu: Medalionul domniței
Autor: K. J. Mecklenfeld
Anul apariției: 2024
Editura Crime Scene Press
Număr de pagini: 192
“K.J. Mecklenfeld (Cristina Mecklenfeld-Corduneanu) s-a născut, a copilărit și a studiat în Iași. Deși i-au plăcut dintotdeauna cărțile și poveștile, a urmat o facultate tehnică din cadrul Universității „Gh. Asachi“ din orașul natal, visul de a deveni scriitoare fiindu-i împlinit câteva decenii mai târziu, în anul 2013, când a debutat în literatură cu primul volum din seria Aventurile lui Hendrik de Mol. Reeditat în 2015 cu titlul Hendrik de Mol și Planeta de Aur, acestui prim volum i-a urmat curând cel de-al doilea, Hendrik de Mol și Planeta de Jad, apoi traducerea din limba neerlandeză a unei foarte populare cărți pentru copii, și multe povestiri scurte în antologii, dintre care Îmblânzitorul de zmei, premiată la concursul național de creație literară „Ion Creangă“. În 2020 a publicat Cartea miracolelor, cea mai populară carte a ei pentru copii de până acum.
Locuiește de douăzeci de ani în Olanda împreună cu soțul ei și câinele lor ciobănesc olandez pe nume Totoro și scrie în continuare cărți de aventuri pentru copii cu vârste între 9 și 99 de ani.”
“Când o măicuță aproape își dă ultima răsuflare în brațele lui, iar vechiul său prieten, anticarul Franz Katz, pare să fie dispărut, arheologul Toma Coriandru decide să dea o mână de ajutor poliției locale în rezolvarea cazului. Toma descoperă treptat că e foarte posibil ca amandouă evenimentele să fie legate de o bijuterie misterioasă și neprețuită din perioada fanariotă. Dar al cui era medalionul și unde se află acum? Și, mai important, de ce ar comite cineva fapte necugetate ca să pună mâna pe el? Confruntat cu un om de afaceri lipsit de scrupule, ajutat de o măicuță cu ochii ca mierea, hrănit cu branzoaice de maica Glafira și mai mult încurcat de către un polițist-poet, va reuși Coriandru să afle ce se ascunde în spatele enigmelor de la mănăstirea Văratec?”
K.J. Mecklenfeld un nume care nu-mi spunea nimic, dar am aflat că scrie mai mult cărți pentru copii, cărți de aventuri pentru “copii cu vârste între 9 și 99 de ani”.
Așa este și “Medalionul Domniței”, o combinație de istorie, legende, mituri și o reușită poveste polițistă, cu un detectiv atipic, de fapt un arheolog care ajută poliția. Locul acțiunii Mănăstirea Văratec și zona din jurul ei. Chiar lângă mănăstire avea o căsuță și anticarul Franz Katz, acum pensionat, deși mai făcea uneori afaceri, puține ce-i drept. Avea câteva obiecte interesante și mai ales cărți extrem de valoroase în micul lui magazin, de altfel singurul specializat în obiecte istorice și bisericești din zonă. Destul de aproape avea arheologul Toma Coriandru o casă, moștenită de la bunicul lui. Venea destul de des de la Iași pentru a se odihni, dar și pentru a-l vizita pe anticar. Franz Katz fusese prieten din copilărie cu bunicul lui Toma, și chiar se ocupase o vreme de anticariatul familiei Coriandru din Iași. Anticariatul fusese în familie din 1800, dar după moartea bunicului, Toma deschidea foarte rar pentru public.
Franz Katz a fost mereu pasionat de obiecte bisericești vechi dar îmbătrânind și neavând familie, vânduse pe bani buni colecția, își cumpărase casa și pământul de lângă mănăstire și deschisese un mic magazin. Mai făcea câte o afacere, dar mai ales trăia în armonie cu natura și cu măicuțele.
Coriandru îl vizita de câte ori venea la Văratec, unde o avea și pe mătușa lui, măicuța Olimpia, iar uneori îi mai făcea diferite servicii. Ultimul fusese o licitație în Germania, de unde îi cumpărase lui Franz un medalion din secolul XVII – un oval din aur cu un rubin și patru smaralde. Se știa că fusese în colecția privată a unui conte din Germania, dar la origine aparținuse Domniței Safta Brâncoveanu. Lui Franz i-l comandase un client extrem de bogat din zonă, care voia să i-l facă cadou de aniversare fiicei lui.
Tot în apropiere, în zonă, locuia și comisarul de poliție din Iași, colonel Atila Vintilă, bun prieten cu Toma.
Pe drumul către Văratec, Toma se trezește în fața mașinii cu o măicuță desculță și dezorientată. O duce la mănăstire la mătușa lui, maica Olimpia, căreia i se mai spunea și Maica Vindecătoare, dar cu toate eforturile acesteia, până la venirea salvării măicuța Magdalena moare. Se dovedește că a fost otrăvită. După două zile de absență îl găsesc pe anticar legat de scaun, torturat, omorât tot cu otravă. În ambele cazuri este vorba de ciumăfaie, o plantă care ingerată dă halucinații, amnezie și în doză mare moarte. La Franz găsesc un geam spart, clientul bogat aruncase nervos o piatră pentru că depistase că medalionul primit ar fi un fals.
Colonelul Vintilă îl roagă pe Toma să-l ajute pe tânărul agent din sat, Eminovici, clar depășit de situație. Le dă o mână de ajutor și Ruxandra, mai ales că numele ei în testamentul anticarului o implică cumva. De fapt el îi lăsase cărțile ca să le doneze unor biblioteci, cum crede de cuvință. Așa află Toma că Ruxandra stătea la mănăstire pentru a scrie o carte despre Safta Brâncoveanu. Ruxandra era o cunoscută scriitoare de romane de dragoste, vânată de reporteri, și se “ascunsese“ aici unde era liniște și stareță era mătușa ei. Chiar își făcuse din locuință o mică fortăreață pentru a-i împiedica pe curioși, și mai ales pe unele măicuțe, să afle ce face.
Punând cap la cap povestea ei, probele din chilia măicuței Magdalena și din “salonul Saftei” (care conținea lucruri care aparținuseră Domniței), cercetarea statuii din curtea mănăstirii executată de sculptorul Ion Jalea, artificiul făcut de acesta, Toma găsește în final și medalionul original, cel cumpărat la licitație. Își dă seama că la cererea Magdalenei anticarul rezolvase problema făcând o copie fidelă pe care i-o vânduse clientului. Magdalena voia ca în anul următor, când sărbătoreau 165 de ani de la moartea Domniței Safta, să organizeze muzeul, ca o surpriză pentru stareță și măicuțe.
Doar că medalionul mai era vânat de cineva care avea legătură și cu trecutul și cu prezentul, și care se ascundea sub mantia unei măicuțe Locusta (Zenovia).
Cine era ucigașul și de ce a ucis? Ce legătură avea Locusta – Zenovia cu medalionul? De ce voia măicuța Magdalena să sărbătorească cu fast evenimentul? Cum a aflat secretele și ascunzătorile Saftei? Ce legătură avea Magdalena cu neamul Brâncovenilor? Ce se va întâmpla cu Ruxandra? Dar cu Toma Coriandru? Ce vor face măicuțele?
O poveste polițistă, istorie, urmăriri de-a lungul secolelor, un medalion, un adevărat basm cu domni și domnițe. Trebuie să citiți cartea, este o poveste frumoasă, interesantă, incitantă, cu mistere, dar și cu happy-end.
Așa cum precizează editura: “Crime la mănăstirea Văratec, un detectiv în suman și un polițist poet, brânzoaice calde cu aromă de vanilie, măicuțe conspiratoare, o domniță trecută și un medalion misterios. Un cozy mystery din Codrii de Argint pentru amatorii genului.”
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti
