Cele patru vieţi ale lui Daiyu – Jenny Tinghui Zhang – recenzie
Cele patru vieţi ale lui Daiyu – Jenny Tinghui Zhang – recenzie
Titlu: Cele patru vieţi ale lui Daiyu
Autor: Jenny Tinghui Zhang
Editura Nemira
Anul publicării în limba română: 2025
Titlul original: Four Treasures of the Sky (2022)
Traducere: Silvia Năstasie
Număr de pagini: 320
Romanul Cele patru vieţi ale lui Daiyu, scris de Jenny Tinghui Zhang, este un debut literar impresionant ce combină cu delicatețe lirismul și realitatea istorică a sfârșitului de secol XIX. Acțiunea sa se desfășoară pe fundalul Actului de Excludere a Chinezilor din 1882 și scoate la iveală prejudecățile, violența și ostilitatea cu care se confruntau imigranții chinezi în Vestul American al acelei epoci. Firul epic urmărește destinul tinerei Daiyu, care, după ce trăiește o perioadă de formare alături de un caligraf în China, este răpită și transportată peste ocean. În noua lume, trebuie să se adapteze unei existențe marcate de amenințări, schimbări de identitate și încercări permanente de a-și găsi locul în societate.
1882. Adolescent a de treisprezece ani Lin Daiyu este răpită în plină zi, în piața de pește din Zhifu, un mic port din China. E singură, îmbrăcată ca un băiat, privind cu poftă în jur. Îi este foame. Vânzătoarea de pește cunoaște acea privire, o vede zilnic pe fețele micilor orfani care se perindă printre tarabe, gata să fure ce nu-și pot permite. Femeia anticipează intențiile necurate ale lui Lin Daiyu și o acuză în fața tuturor. Dar o mână caldă și liniștitoare i se așază fetei pe umăr. Minciuna unui bărbat o salvează – acesta susține că e nepoata lui. Femeia îl crede, iar bărbatul și fetița părăsesc împreună piața.
Bărbatul îi oferă mâncare, o roagă să-l urmeze, iar Lin Daiyu acceptă. Acel moment va schimba pentru totdeauna cursul vieții adolescentei. Din nou. Pentru că viața sa se schimbase deja o dată, atunci când a fost despărțită de părinții ei. Bunica sa iubită, într-o dimineață devreme, după arestarea mamei și a tatălui, îi tăiase părul, o deghizase în băiat și o urcase într-o trăsură cu destinația Zhifu, convinsă că acolo va avea parte de un viitor mai bun. Astfel începea a doua sa viață, învățând caligrafia și încercând din greu să se descurce singură în lume. Apoi a venit întâlnirea cu acel bărbat care, prin înșelăciune și violență, a dus-o în America, unde o așteptau provocări și suferințe și mai mari.
Autoarea alege să prezinte soarta lui Daiyu ca pe un traseu prin mai multe „vieți”, pentru că eroina nu este niciodată aceeași după fiecare încercare. Este, în fond, o tânără care intră într-un joc al supraviețuirii, obligată să adopte diverse pseudonime și să se ascundă sub mai multe chipuri. În acest sens, se remarcă și simbolistica numelui său, preluat din literatura clasică chineză – acela al eroinei Lin Daiyu, cunoscută pentru frumusețea și destinul ei tragic. Deși Daiyu nu și-a dorit niciodată să poarte o povară sortită suferinței, realitatea pe care o întâlnește în America pare să-i confirme temerile legate de un destin potrivnic.
Pe tot parcursul cărții, scriitoarea dezvoltă ideea fragilității și forței deopotrivă, folosind metafora caligrafiei și a „celor patru comori” ale acestei arte (pensula, cerneala, piatra de cerneală și hârtia) pentru a descrie transformările protagonistei. Încă din copilărie, Daiyu înțelege că fiecare linie a caligrafiei cere o stăpânire a mișcării și a intenției, iar această perspectivă artistică devine un mod de a înțelege lumea. Procesul de a mânui pensula și a doza cerneala devine, prin analogie, un exercițiu al speranței și al voinței de a rămâne întreagă atunci când împrejurările îi cer să se schimbe. În clipele de restriște, ideea de rezistență apare ca o calitate esențială: „O pensulă rezilientă este una care, după ce lasă cerneala pe hârtie, țâșnește înapoi, pregătindu-se pentru următoarea tușă.”
După ce este traficată în San Francisco, Daiyu se confruntă cu brutalitatea unei lumi în care chinezii sunt priviți ca intruși. Discriminarea capătă forme greu de închipuit pentru un cititor contemporan, dar cartea redă, fără menajamente, condițiile precare din Chinatown, violența fizică și psihologică, precum și perpetuarea unor atitudini rasiste întreținute de politica Actului de Excludere. În pofida frumuseții limbajului, romanul nu evită descrierea directă a unor scene de o cruzime teribilă, în care tânăra este ținută în barăci insalubre și tratată ca o marfă de schimb. Tonul rămâne totuși echilibrat, fiindcă autoarea preferă să îmbine relatarea dură a faptelor cu note de introspecție. Efectul este acela al unei citiri cu un impact emoțional profund, care pune în lumină atât perspectiva istorică, cât și frământările individuale.
Una dintre coordonatele esențiale ale romanului este călătoria interioară a personajului principal, care își asumă, rând pe rând, alte identități: de la o simplă fată ajunsă în bordeluri, la un pretins bărbat ce își caută de lucru prin Vest, și până la ființa care dorește să-și regăsească, într-un final, propriul nume. Aceste etape corespund unei maturizări forțate, accelerate de situații care nu îi oferă alternative sigure. Romanul surprinde perfect tensiunea dintre dorința de a rămâne fidelă propriei culturi și nevoia de a se pierde în anonimat pentru a se proteja de ostilitate. În Idaho, Daiyu încearcă să ducă o viață liniștită, lucrând într-un magazin de munte deținut de conaționali care o tratează cu bunăvoință, dar chiar și acolo sentimentul de amenințare și pericol nu o părăsește.
Un alt aspect care potențează intensitatea lecturii este prezența conștientă a lui Lin Daiyu, personajul tragic din cultura chineză, care pare să o urmărească pe protagonistă ca o umbră. Într-un fel, romanul devine un dialog între două planuri: ficțiunea clasică, în care Lin Daiyu personifică o frumusețe dedicată suferinței, și ficțiunea istorică, în care Daiyu a lui Zhang luptă să nu fie definită de abuzuri și prejudecăți. Drama identității ei se adâncește și mai mult când își dă seama că, pentru a rămâne în viață, trebuie să accepte roluri care îi anulează esența. De aceea, apar întrebări precum: „Când o să redevin eu?” și „Cine voi mai fi atunci?”, ce reflectă nu doar dificultățile de ordin practic, ci și teama de a nu-și pierde definitiv personalitatea.
Scenele din roman care descriu revoltele împotriva imigranților chinezi pun accent pe modul în care ura se poate amplifica în societate și cum poate duce la acte de violență dezlănțuită. Zhang ilustrează cu claritate acea perioadă istorică în care se răspândeau zvonuri și acuzații nedrepte, iar comunitățile chineze erau în mod constant persecutate. Acest context real conferă romanului o anume actualitate: deși acțiunea are loc în anii 1880, comportamentul xenofob pe care îl înfățișează reprezintă un semnal de alarmă pentru cititorii de astăzi. Autoritatea locală, legile și opinia publică se pot uni uneori în susținerea unor politici și acte reprobabile, transformându-le într-o normă.
Stilul de scriere al lui Jenny Tinghui Zhang se remarcă prin armonia între lirism și acuratețea observației. Romanul conține imagini poetice, mai ales atunci când protagonista își amintește lecțiile de caligrafie sau visează la o lume în care efortul și talentul pot fi puse în slujba artei, nu al supraviețuirii. În același timp, descrierea emoțiilor și a scenelor brutale din viața cotidiană a imigranților chinezi are o notă de realism tăios, care nu permite idealizarea. Uneori, acest contrast poate părea copleșitor, însă exact în acest echilibru stă farmecul romanului: oricât de sumbră devine realitatea, personajele reușesc să găsească fărâme de speranță și alinare în gesturi simple sau în relațiile care se leagă între victimele aceleiași discriminări.
Cartea Cele patru vieţi ale lui Daiyu parcurge fiecare episod din existența protagonistei cu o atenție la detalii ce îi conferă forță și credibilitate. Scenele în care Daiyu este purtată prin barăci insalubre, legată și lipsită de demnitate umană, devin o reflectare a dezumanizării față de care reușește să-și mențină totuși spiritul neînvins, chiar și atunci când pare că nu i-a mai rămas nimic. Momentele de relativă liniște – fie în micul magazin din Idaho, fie în scurtele perioade de respiro – evidențiază contrastul dintre brutalitate și dorința de normalitate. Căutarea unui nou început se simte mereu amenințată de repetarea ciclică a violenței, până când romanul atinge un punct culminant emoționant, lăsând impresia unei lupte continue, dar nu lipsite de speranță.
În final, cartea nu oferă o soluție salvatoare clară, însă reușește să transmită rezistența morală și culturală a unui personaj care a fost constrâns să renunțe de nenumărate ori la sine și la numele său. Nici violența, nici prejudecățile nu distrug definitiv legătura lui Daiyu cu arta caligrafiei și cu resursele de curaj ce o motivează să meargă mai departe. Acest amestec de resemnare și determinare îi conturează o identitate mult mai complexă decât rolul de victimă. În plus, prin îmbinarea dintre realitate și elementele mitologice sau literare de sorginte chineză, romanul oferă o perspectivă inedită asupra raportării la trecut și asupra modului în care se poate clădi un viitor într-o lume aspră.
Romanul Cele patru vieţi ale lui Daiyu impresionează prin mesajul umanist pe care îl poartă – acela de a nu uita că, atunci când regulile și politicile sunt corupte de ură, normalitatea fiecărei persoane devine un strigăt de libertate. Povestea lui Daiyu poate fi înțeleasă drept un avertisment împotriva prejudecăților și a excluderii, dar și ca o celebrare a puterii de a te defini și redefini, în ciuda tuturor loviturilor primite. Prin intermediul unei eroine create cu multă sensibilitate, autoarea provoacă cititorii să conștientizeze valoarea fiecărei vieți și faptul că, uneori, supraviețuirea este și ea o formă de artă.
Jenny Tinghui Zhang, la debutul său literar, oferă un roman puternic, o istorisire care s-a născut în 2014, când tatăl autoarei – întors dintr-o călătorie de afaceri în nord-vestul Statelor Unite – a dat peste un vechi panou în orășelul Pierce, din Idaho, pe care scria „Spânzurarea chinezilor”, însoțit de relatarea execuției capitale a cinci imigranți chinezi în 1885, acuzați de uciderea unui negustor local. Atunci, tatăl i-a cerut fiicei sale să descopere ce se întâmplase. Cinci ani mai târziu, în ultimul semestru al programului său de Master of Fine Arts la Universitatea din Wyoming, Jenny Tinghui Zhang a început cercetările. Ceea ce a convins-o să meargă mai departe a fost tocmai lipsa informațiilor disponibile pe internet și descoperirea că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, un masiv val de violență împotriva chinezilor a cuprins întreaga națiune, provocând adevărate masacre, precum cel de la Rock Springs din Wyoming.
Prin acest roman, care are rădăcini în evenimente reale, scriitoarea scoate la lumină o parte a istoriei Statelor Unite necunoscută majorității americanilor (ca să nu mai vorbim de europeni) și oferă un tablou tulburător al unui fenomen care a afectat profund comunitatea chineză imigrantă din SUA. Temele dificile sunt redate printr-o scriitură impecabilă, cu personaje ne neuitat și o atmosferă cvasi-poetică absolut cuceritoare.
Doar ca o întărire a laudelor pe care le aduc în recenzie acestei extraordinare cărți, menționez că ele vin de la cineva care nu are niciun pic de înclinație spre cultura chineză și nu apreciază deloc chinezăriile – de niciun soi. Astfel, pot fi sigur că povestea ei va plăcea chiar oricărui gen de cititor.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti
