Cheia ascunsă – Alex Ahndoril – recenzie
Cheia ascunsă – Alex Ahndoril – recenzie
Titlu: Cheia ascunsă
Autor: Alex Ahndoril
Traducător: Daniela Ionescu
Editura Crime Scene Press
Anul apariției: 2025
Număr de pagini: 256
Titlu original: Jag kommer att hitta nyckeln
“Alex Ahndoril este pseudonimul cuplului Alexander Ahndoril și Alexandra Coelho Ahndoril, autorii care se află în spatele unui alt pseudonim de mare succes – Lars Kepler.
Alexander Ahndoril a debutat la 22 de ani cu o poveste de dragoste. De atunci a scris scenarii, piese de teatru și nouă romane. Printre cele mai apreciate se numără Regissören (2006), un roman despre Ingmar Bergman, tradus în 11 limbi și premiat.
Alexandra Coelho Ahndoril are origini portugheze din partea mamei și a crescut la Helsingborg, în Suedia. Înainte de a deveni scriitoare, a urmat o carieră în actorie. A fost și critic literar pentru două dintre cele mai mari ziare sudeze, Göteborgs-Posten și Dagens Nyheter.
Sub pseudonimul Lars Kepler, cei doi au scris nouă romane traduse în 40 de limbi și vândute în 17 milioane de exemplare.
Cartea Cheia ascunsă este primul volum al seriei Julia Stark”
“O fotografie șocantă. O noapte fără amintiri. O întrebare: „Eu l-am ucis pe omul acesta?”
Este primul roman al cuplului pe care-l citesc, dar trebuie să vă spun că m-a impresionat. Nu este un roman tipic, cu urmăriri, acțiune, adrenalină, și totuși te ține în priză până la final.
Povestea începe cu PG (Per Gunter Mott), care se prezintă la agenția de detectivi a Juliei Stark din Stockholm, cerându-i să investigheze o crimă. În telefon găsise o poză cu un tip plin de sânge, clar mort, cu capul acoperit cu un fel de sac. Nu știa cine este în poză, nu știa când sau cine făcuse poza, nu-și amintea nimic din noaptea anterioară. Știa doar că luase masa cu familia lui, că se îmbătase foarte tare, în rest totul i se ștersese din memorie. Dar voia cu orice preț să afle dacă el ar putea fi criminalul. Vrea adevărul, chiar hotărând că dacă este vinovat să se sinucidă, pentru a nu mânji numele familiei.
Julia lucrase ca grefier la tribunal, dar avea un adevărat talent în a uni punctele și a afla adevărul.
Viața ei fusese și era în continuare un haos, după moartea familiei, într-un accident și mai apoi de la încercările de-a rezolva problemele cu care rămăsese. Singura perioadă bună fuseseră anii petrecuți cu fostul soț, Sidney, acum polițist la Poliția Metropolitană din Stockholm. Problemele și turele ei duseseră până la urmă la divorț, dar rămăseseră prieteni în continuare. De aceea când acceptă cazul îi cere lui Sid s-o ajute, sperând și că va putea cândva să refacă relația lor.
La cererea lui PG merg la moșia Mannheim să cunoască familia, să discute cu toți și să afle adevărul. Aici îi cunosc pe Monika –soția lui PG, pe verii lor Bjorn, Andre și Siri (singura fată din familie). Mai era Werther, fratele mai mare al lui PG, care locuia în altă parte, era un tip ursuz, și singuratic, apărea doar la ziua lui Siri. Restul familiei se întâlnea o dată pe lună pentru a discuta despre afaceri, el îi delega atribuțiile sale lui PG, unii voiau să vândă, alții să mențină firma.
Julia și Sid verifică alibiurile tuturor, moment în care arde o căsuță de pe moșie-berăria, și este găsit și cadavrul lui Werther, aruncat în râu. Își dau seama că locul crimei a fost căsuța, identifică cadavrul, și trebuie să implice și poliția.
Încet și cu răbdare cei doi vor cerceta istoria familiei, cu mame care-și neglijează copiii, sau se sinucid, așa ca mama lui PG, istorii de adulter reale sau doar bănuite.
Apoi apare surpriza referitoare la handicapul lui Bjorn, se știa doar că Werther provocase accidentul care-l adusese în scaunul cu rotile. Dar oare era în totalitate adevărat? Chiar era handicapat?
Urmează imaginea care i se conturează lui Werther de dur și hărțuitor, dar și problemele cu care se confruntă ceilalți din familie. Și ultimul punct este testamentul lui Werther a cărui unică moștenitoare este Siri, dar șocantă este mai ales fraza de la începutul actului: “Am citit o scrisoare care mi-a luat sufletul.”
Așa realizează Julia că mama băieților, Linneea, lăsase o scrisoare care lămurea unele lucruri, dar care va duce și la aflarea unor secrete cumplite de familie.
Și Julia, cu mintea ei sclipitoare și cu ajutorul lui Sid, unește personajele, evenimentele, adevărurile, ideile false și află toată povestea sordidă.
Cine l-a ucis pe Werther? De ce? Cine voia să-l învinovăţească pe PG? Care era motivul? Cu ce îl șantaja Andre pe Werther? Ce se întâmplă cu vinovații? Ce se întâmplă cu Julia și Sid?
Deși romanul are doar 250 de pagini povestea și personajele sunt foarte complexe, așa că merită s-o citiți. Veți afla nu numai povestea și rezolvarea ei ci și ce pot face secretele, ideile învechite, sufletele distruse de educația medievală și convingerea că trebuie cu orice preț apărat numele familiei.
Iată și păreri avizate:
“Suntem aruncați direct în lumea personajului principal și ne amintim astfel de eficiența impresionantă a lui [Lars] Kepler. “( Goteborgs-Posten)
“Romanul este scris cu entuziasm și umor. Ce aș putea să mai spun? Vă urez să vă bucurați de lectura compulsivă!“( Sydsvenskan)
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Cheia ascunsă
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
Superb ! Felicitări pentru recenzie !
[…] Literatura pe tocuri […]