Avertisment – Renée Knight – recenzie

Avertisment – Renée Knight – recenzie

by -
0
Avertisment - Renée Knight - recenzie

Avertisment – Renée Knight – recenzie

Titlu: Avertisment
Autor: Renée Knight
Nr. pagini var. tipărită: 336
Anul apariției: 2024
Titlul original: Disclaimer
Limba originală: Engleză
Traducător: Ioana Socolescu

  “Înainte de a se dedica scrisului, Renée Knight a realizat documentare de artă pentru BBC şi a semnat scenarii de film şi televiziune. În 2013 a absolvit cursul Writing a Novel de la Faber Academy.

  “Orice asemănare cu persoane în viaţă sau decedate este pur întâmplătoare…
   Ce-ai face dacă ai descoperi că în cartea pe care o citeşti e vorba despre tine?
  Când găseşte o carte misterioasă pe noptieră, viaţa lui Catherine Ravenscroft se transformă într-un coşmar. Deşi pare o născocire, cartea, numită Străinul desăvârşit, recreează veridic şi în cel mai mic detaliu cumplita zi în care Catherine a devenit prizoniera unui secret teribil, un secret pe care o singură persoană îl mai cunoştea – iar acea persoană a murit.
  Pe măsură ce trecutul o ajunge din urmă, Catherine simte că lumea ei se prăbuşeşte. Singura cale este să-l înfrunte… chiar dacă adevărul şocant ar putea să o distrugă.

 ”Avertisment dozează suspansul psihologic uimitor de bine: exact aşa arată thrillerul perfect. “(Lee Child)

  Cu o asemenea apreciere sigur că am fost atrasă de carte, mai ales că este un roman de debut și prima carte a lui Renee Knight pe care o citesc.

  Povestea o spun alternativ două personaje Catherine și Stephen, și ne trec pe rând prin trecut și prezent. Evenimentele sunt astfel prezentate și dozate ca să fie cât mai misterioase și incitante, mai ales cele din trecut.

  De-o parte avem familia Ravenscroft, aparent o familie fericită și împlinită. Catherine, o reporteră și jurnalistă cunoscută, realizatoare de documentare sensibile, chiar premiată pentru ultimul referitor la copiii abuzați. E bine văzută la serviciu, deși mai sunt și antagonisme. Robert este avocat, iar fiul lor Nicolas (Nick) lucrează la o firmă de instalații. Nu era ce ar fi vrut părinții lui pentru el, dar se lăsase de școală la 16 ani, apoi cu greu dăduse examenele de absolvire, n-a vrut să meargă la colegiu, așa că se bucurau că are un loc de muncă bun, care părea să-i și placă. Avusese episoade de folosire de droguri, experimentase cam toate fazele, dar acum părea să fie bine și chiar se mutase singur într-un apartament închiriat. Catherine insistase ca la 25 de ani trebuie să fie independent.

  Ea și Robert se mutaseră într-o casă mai mică, aici Nick nu avea camera lui dar putea folosi camera de oaspeți când venea la ei. Catherine își luase concediu să poată despacheta și sorta lucrurile, să pună casa în ordine. Dar găsirea pe masă a unui plic cu o carte îi distruge tot echilibrul, reamintindu-i episodul pe care-l ascunsese de toată lumea, inclusiv de soțul ei. Se petrecuse în Spania, când Nick avea vreo 5 ani și rămăseseră câteva zile singuri, Robert fiind nevoit să revină la firmă. Ea încercase să uite totul și tăcuse pentru că nu voia să-și împovăreze soțul cu o poveste sordidă, care încă o mai bântuia. Face mici cercetări, află că plicul îi fusese retrimis de la vechea adresă și vrea să afle mai multe despre expeditor.

  De cealaltă parte familia Brigstock, al cărei fiu Jonathan murise în Spania, salvând un copil. Viața și mai apoi moartea lui Jonathan schimbase dinamica familiei, a celor doi oameni, care, motivați de iubirea lor puternică, negaseră multe lucruri vizibile, fiecare în felul lui. Amândoi lucraseră ca profesori, dar și obișnuiau să scrie. Totuși Stephen se transformase mult, urmărind distanțarea soției și comportarea fiului. Poate de aceea se atașase mult de un student, imaginându-și că așa ar trebui să fie fiul lui.

  Nancy pe de altă parte își iubea peste măsură fiul, încercând să-i ascundă defectele și problemele, de care totuși era conștientă. Moartea lui îi determină pe cei doi să trăiască o vreme separat, fiecare pierdut în lumea lui, până la boala lui Nancy. Atunci Stephen merge s-o ia din apartamentul, care fusese al fiului lor, o aduce acasă la ei și o îngrijește până la final. Toate astea îi accentuează starea mentală, trăind din ce în ce mai mult în lumea lui.

  După moartea soției, sortându-i lucrurile, dă de un plic cu poze, cu tentă pornografică, făcute de fiul lor, care la majorat primise cadou un aparat de fotografiat extrem de scump și performant. Lui Jonathan îi plăcea să facă poze, mai ales când subiectul nu era conștient, așa își surprinsese și mama de câteva ori. Intrigat de poze (în plic erau și negativele) realizează că Nancy le găsise, între lucrurile fiului lor, și le developase. Căutând cu hotărâre găsește ascuns în micul birou al lui Nancy un manuscris cu o poveste, care-l zguduie. În nebunia lui are impresia că Nancy e lângă el și-l îndeamnă să-l publice. Face cercetări referitoare la femeia din poză, care crede el este și eroina poveștii și-i trimite cartea. Și totuși parcă nu e destul…

  Catherine încearcă să-l contacteze dar el nu vrea să discute cu ea, prezent din ce în ce mai mult în lumea lui, unde un fiu perfect murise pentru ea, și simțea că Nancy voia ca el să-l răzbune.

  În momentul în care le trimite cartea și pozele lui Robert și Nicolas, și la serviciul lui Catherine, se dezlănțuie iadul. Ea intră în concediu, Robert nu vrea s-o asculte, e prea gelos și devine irațional, o dă afară din casă și-l aduce pe Nicolas să locuiască cu el.

  Nick debusolat de toate, dar mai ales de despărțirea părinților și de reacția tatălui, cade în vechea lui patimă, are un accident și ajunge în comă la spital. Catherine și Robert îl veghează pe rând, el evitând cu îndârjire orice contact. Îngrijorător este că el ia legătura cu Stephen și chiar îl invită să-l viziteze pe Nick. Stând lângă patul de spital, Stephen își imaginează chiar cum ar putea să-l ucidă, în ideea bolnavă de a-și răzbuna fiul. Dar apare Catherine și Stephen fuge neavând puterea să discute cu ea. Doar că pentru ea e prea mult, e vorba de fiul ei și de pericolul în care poate fi. Cu multă determinare îi face o vizită lui Stephen noaptea, și-l obligă s-o asculte, relatându-i adevărul despre coșmarul acelei nopți și despre poze. Duritatea acelei nopți de coșmar pare a-l trezi pe Stephen din nebunia lui, îl determină să iasă din ceața imaginației, să rememoreze viața lui Jonathan, încă de copil, interacțiunile lui cu Nancy, neîmplinirile și frustrările pe care le avusese.

  Totuși Catherine nu are puterea de a-i spune și lui Robert, o va face Stephen ca un act de penitență, abia acum acesta înțelegând că manuscrisul lui Nancy era o rescriere a vieții lui Jonathan, așa cum și-ar fi dorit ea să fie, de fapt o fantezie.

  Nick își revine, părinții îl duc acasă, Robert crede că lucrurile vor intra în normal acum că știe adevărul, dar Catherine simte că sentimentele s-au erodat, cel puțin ale ei.

  Ce s-a întâmplat cu ani în urmă în Spania? Ce rol a avut Jonathan ? Ce-a făcut? De ce l-a salvat pe Nick? De ce Catherine n-a relatat povestea? Cum realizează Stephen adevărul? Ce hotărâri ia? Ce se întâmplă cu el? Ce se întâmplă cu Catherine, Nick și Robert?

  Deși felul în care este scrisă cartea face ca acțiunea să fie prea lentă, pentru gustul meu, rămâne o poveste extrem de interesantă. O luptă intensă a sentimentelor, o dragoste necondiționată față de fiu, care duc la erodarea căsniciei, o gelozie irațională care nu acceptă explicații, totul duce la un șir de evenimente care distrug vieți și destine.

  Iată ce spune și Kirkus Reviews: “Halucinant şi tulburător, romanul lui Renée Knight te prinde în mrejele sale de la prima pagină.

Recenzii cărți

blog tour
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Avertisment

Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Anca și cărțile  

Fata cu cartea  

Analogii, Antologii 

Ciobanul de Azi 

Cărțile mele 

Citește-mi-l

Falled 

Biblioteca lui Liviu

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.