Ovidiu (Publius Ovidius Naso)–43 i.Hr.–17 sau18 d.Hr.

Ovidiu (Publius Ovidius Naso)–43 i.Hr.–17 sau 18 d.Hr.

   Poet roman născut într-o familie care aparţinea păturii bogate a cavaleriei. A fost educat în perioada împăratului Augustus, când după terminarea războaielor civile a crescut mult bunăstarea negustorilor italici şi a latifundiarilor. În creaţia sa pe primul loc se află temele erotice “jocul ingenios şi de efect cu motive literare tradiţionale”. Cultivând poezia individualistă, poetul, în poemele sale timpurii, aici vorbim de ,,Arta iubirii şi Remediile iubirii”, ne oferă sfaturi în domeniul relaţiilor de dragoste şi prezintă scene din viaţa romanilor timpului.
    Maturitatea creaţiei sale este marcată de compunerea poemului Metamorfoze, gândit ca o epopee şi care conţine un număr impresionant de legende mitologice şi folclorice despre transformarea oamenilor în diverse animale, plante şi constelaţii. În ultimii ani ai vieţii, Ovidiu scrie Elegii triste şi Scrisori de la Pontus Euxinus, cele două creaţii conţin scrisorii adresate familiei şi prietenilor.

   În luna decembrie a anului 8 d.Hr., Ovidiu este exilat de împăratul Augustus în oraşul Tomis (portul Constanţa de astăzi) unde a murit câţiva ani mai târziu. Motivul exilului marelui poet rămâne un mister deoarece nu există documente doveditoare în acest sens. Aluziile făcute de poet în ultimele creaţii, scrisorile trimise de el împăratului şi prietenilor ne oferă indicii nu certitudini. Cea mai probabilă ipoteză, spun cercetătorii în domeniu, este preluată din biografia împăratului Augustus atribuită lui Sextus Aurelius Victor (secolul al IV-lea e.n.) unde vorbindu-se despre pornirile spre desfrâu ale împăratului, se arată că el nu tolera acest viciu la alţii, pedepsele aplicate fiind destul de aspre şi unde continuă, ca exemplificare: „Căci a pedepsit cu exilul pe poetul Ovidiu… pentru că a scris trei cărţi despre arta iubirii”.

Citate:
“Este îngăduit să înveţi chiar şi de la duşman.”
“Timpurile se schimbă şi noi ne schimbăm odată cu ele.”
“O acţiune nu poate fi justificată decât printr-o referinţă la o tablă de valori.”
“Şansă este tot timpul puternică, cârligul tău să fie tot timpul aruncat, în baltă în care te aştepţi cel mai puţin, vei găsi peste.”
“Înţelepciunea vine o dată cu anii.”
“Nu-i nevoie de vorbe, puneţi-vă nădejdea în fapte.”
„Fericit cel care cutează să apere cu putere ceea ce iubeşte.”
“Totul se preschimbă, nimic nu dispare.”
“Povara devine uşoară când o porţi cu supunere.”
“Fructul interzis este dulce.”
“Şi inelul se şterge cu timpul.”
“O treabă se judecă după rezultat.”
“Orice poate fi bogat în promisiuni.”
“Cel care a trecut printr-un naufragiu se teme şi de apă stătătoare.”
“Pe cel îndrăzneţ îl ajută şi Venera, şi întâmplarea.”
“Lacrimile au uneori puterea proprie cuvintelor.”
“Dacă ai promis, fă.”
“Clipele veşnic se înlocuiesc una pe alta.”
“Să nu-ţi treacă prin cap să-i arăţi femeii ce defecte are.”
“Mai devreme sau mai târziu toţi ajungem în acelaşi port.”

Pentru piatră sa funerară poetul a compus următorul vers:
„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul
Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dansul: să-i fie somnul lin.”

Surse foto: Google