Pârâul fermecat de Lynn Austin

Pârâul fermecat, de Lynn Austin – Casa Cărţii – recenzie

Pârâul fermecat

Lynn Austin

Titlu original: Wonderland Creek

Traducere: Mariana Wilson

Editura: Casa Cărţii

Anul apariţiei: 2015

Număr pagini: 418

Gen: Historical Romance, Historical Fiction, Christian Fiction

Nota Goodreads: 4,15

libris.ro

   Pârâul fermecat de Lynn Austin – aventură, mister, suspans, istorie și romantism.

  ,,Era minunat să mă aflu printre oameni care iubeau cărțile la fel de mult ca mine, deși săraci și analfabeți – și puțin prea înclinați să apese pe trăgaci.”

   Lynn Austin este una dintre autoarele mele preferate de literatură creștină (alături de Tamera Alexander și Karen Witemeyer). Îmi place scriitura ei lejeră și nepretențioasă, delicatețea, simplitatea și înțelepciunea cuvintelor sale, mesajul pe care îl transmite în toate romanele – că Dumnezeu ne iubește și are un plan pentru noi, indiferent cât de dificilă devine viața -, felul în care surprinde atmosfera unor vremuri de mult apuse, modul în care își creionează personajele, cu însușiri obișnuite, cu calități, dar și cu defecte, oferind cititorului posibilitatea să se identifice cu ele sau să le înțeleagă mai bine, capacitatea de a construi o poveste pe mai multe planuri și de a îmbină mai multe genuri literare. Toate romanele ei mi-au dat o stare de bine și multă liniște sufletească. Însă, cartea de față a reușit să mă surprindă în cel mai plăcut mod posibil. Cred că este una dintre cele mai amuzante cărți creștine semnate de ea.

,,— Acum căpăstrul, zise el. Pune-i-l peste cap și deschide-i gura să fixezi zăbala!

   M-am holbat la el.

    — Ce e? întrebă.

    — Vrei să bag degetele în gura calului?

    — Pe Belle n-o deranjează. E obișnuită.

    — Ei bine, eu nu sunt! N-am mai fost niciodată în relații atât de… intime cu un animal. Pe sub burtă, prin gură… mai ales cu o dihanie ca asta, de trei ori mai mare ca mine.”

    Titlul, coperta și descrierea mi-au stârnit interesul cu ceva timp în urmă. Adevărul e că mi-o doream foarte mult din simplul motiv că protagonista îmi amintea mult de mine. La fel ca și Alice, îmi place să evadez din cotidian, să ,,trăiesc” viețile personajelor fictive, și am năravul de a nu renunța la citit nici în cele mai deosebite ocazii. Voiam să văd dacă pot învăța ceva din povestea lui Alice, dar ceea ce am descoperit, mi-a întrecut așteptările.

 

,,Pentru prima oară în viață îmi dădeam seama cât de mult pierdusem citind zi și noapte romane despre personaje inventate. M-am hotărât ca de-acum înainte să trăiesc printre oameni adevărați și să mă implic în poveștile lor adevărate.

   ,,Pârâul fermecat” este un roman fermecător, cu un stil de scriere savuros, cu personaje profund umane, supuse greșelilor, scene emoționante, momente amuzante, dialoguri pline de miez și culoare, elemente de istorie împletite cu experiențe spirituale și povești de dragoste.

     Cartea surprinde prin amestecul de aventură, mister, suspans, istorie și romantism. Avem de descifrat misterul unei tentative de  omor, participăm la o vânătoare de comori, aflăm amănunte despre funcționarea bibliotecilor de la începutul anilor 1900 și despre bibliotecarele ambulante care livrau cărți în comunitatea lor, descoperim amănunte despre vremurile grele prin care au trecut oamenii în anii 1930 și despre impactul economic al Marii Depresiuni.

   Din păcate, am avut și câteva nemulțumiri. În afara finalului care a venit parcă prea abrupt, m-a nemulțumit faptul că nu am găsit mai mult romantism, iar cel existent mi s-a părut puțin credibil. Alice se învârte mai mult în preajma scripcarului Ike Arnett, îi răspunde la flirt, se săruta cu el, în timp ce Mack, bărbatul care administrează biblioteca din Acorn, se preocupă cu salvarea oamenilor din oraș și nu are timp să se implice cu Alice. Apoi, brusc, totul se răstoarnă la 180 de grade. Nu am înțeles de ce Alice și-a concentrat mai mult atenția spre un bărbat care de la bun început i-a mărturisit că are câte o iubită în fiecare oraș și că nu-i pregătit pentru însurătoare, iar pe Mack îl evită pe cât posibil, cu toate că cel din urmă îi face stomacul să i să strângă ca rufele în storcător de fiecare dată când îl întâlnește. Între Alice și Mack există atracție, fac o echipă formidabilă atunci când vine vorba de descifrat mistere, se împung verbal. Toate acestea evidențiază cât de bine s-ar potrivi cei doi.

,,— Oameni buni, voi n-ați citit Romeo și Julieta? Nu știți ce se poate întâmpla când oamenii   fac pe morții?

 Mack mă privi cu un rânjet agasant.

   — Ba cum să nu, am citit. Numai că eu nu sunt Romeo și n-am nicio Julietă care să moară alături de mine… dacă nu cumva te oferi dumneata pentru acest rol.”

    În ciuda stilului narativ savuros abordat de autoare, ,,Pârâul fermecat” este o carte cu multă substanță, reprezentând practic călătoria lui Alice din lumea de basm (adesea personajele întâlnite în cărți au fost mai reale pentru ea decât iubitul ei) în lumea reală. Alice cea imatură, superficială, naivă și hilară pe care am descoperit-o la început, se transformă într-o tânără cu simțăminte profunde. Pe măsură ce se maturizează, Alice învață să trăiască cu adevărat, învață să-i ajute pe ceilalți, învață să iubească viața reală.   

 

,,Să fi fost un roman viața mea, nu l-ar fi citit nimeni! Lumea l-ar fi găsit plicticos și previzibil din cale-afară. Aceeași poveste depănată de un milion de ori. Eu însă eram tare mulţumită de viaţa mea – asta până ce filele poveştii mele s-au întors într-o direcţie ce părea să ducă departe de traiul meu fericit până la adânci bătrâneţi.”

   Alice Grace Ripley bibliotecară în orășelul Blue Island, Illinois, trăiește într-o lume a viselor, stând toată ziua cu nasul în cărți, spre nemulțumirea iubitului ei, Gordon. Atunci când descoperă că Alice s-a apucat să citească o carte în timpul unei înmormântări, tânărul simte că lucrurile au mers prea departe, așa că decide să se despartă de ea.

 

,,— Tu nu știi să vorbești decât despre acțiunea ultimului roman pe care-l citești. Știu mai multe despre eroinele tale preferate decât despre tine. Iar acum descopăr că preferi să citești despre un personaj inventat decât să asculți ultimul omagiu adus unui om în carne şi oase. Tu trăiești în vise, Alice, nu în realitate.”

  ,,— Ți-a trecut vreodată prin minte că poate citești prea mult?

   — Dar e absurd, am chicotit. Nu ai cum să citești prea mult. E ca și cum ai zice despre cineva că respiră prea mult.”

  ,,— Tu trăiești într-o lume diferită de a mea. Tot ce spui vine din romane, nu din viață. Mie îmi trebuie o fată cu picioarele pe pământ. Și mai ales una care să nu stea cu nasul în cărți toată ziua.

   — Dar lucrez la bibliotecă, i-am zis. Cărțile sunt viața mea, așa cum înmormântările sunt viața ta. Mă auzi pe mine plângându-mă vreodată că-ți petreci toată ziulica printre sicrie și cadavre?”

    Din nefericire, Alice nu-și pierde doar iubitul, ci și locul de muncă de la bibliotecă din cauza disponibilizărilor din perioada Marii Crize. Cum tatăl ei voia să o recruteze pentru una din operele lui de caritate, Alice se gândește cum să scape, până când găsește un proiect demn de ea. După ce a citit într-un articol din revista Life despre nevoia disperată de cărți și reviste a locuitorilor din regiunile izolate din Kentucky, îi vine ideea să colecteze cărți pentru oamenii nevoiași și, dacă tot a rămas fără slujbă, s-a gândit  să meargă în Acorn, un mic orășel minier din zona muntoasă a statului Kentucky, ca să livreze personal cele cinci cutii cu cărți adunate din donații. Ajunge în acest orășel foarte  rustic și se îndreaptă direct spre casa lui Leslie Macdougal/ Mack, bibliotecara cu care corespondase în ultimul timp, doar pentru a descoperi că Leslie este un „el”, nu o „ea”, un bărbatul solid, ce semăna mai mult cu un urs. Nemulțumită de modul în care a fost primită, Alice își face planuri să plece din acest loc uitat de lume, dar constată că este literalmente blocată în Acorn până când rudele ei se vor întoarce după ea în două săptămâni.

   În scurt timp descoperă că în acest oraș-fantomă nu există luxul traiului cu apă curentă sau curent electric, iar munca de bibliotecară însemna să transporți cărți, călăre pe niște cai cam nărăvași, pe la cocioabele cititorilor, răsfirate taman prin pădurile din creierii munților. Colac peste pupăză, Mack este împușcat de o persoană necunoscută, iar ea se vede nevoită să țină companie lui Lillie, o negresă bătrână care posedă un enorm simț al umorului, dar și multă înțelepciune, în ciuda vârstei sale venerabile, de o sută de ani. Din nefericire, Mack îi cere să ascundă fapta, să-i facă pe oameni să creadă că a fost omorât, să-i însceneze înmormântarea, apoi să facă pe detectiva, mergând pe firul câtorva indici. Se pare că Alice va avea parte de mai multă aventură, mister și chiar romantism decât în cele mai îndrăznețe vise ale ei, la fel ca eroinele din cărțile pe care le iubește atât de mult. Oare cum se va descurca pe post de bibliotecară ambulantă și de detectiv amator? Cine a vrut să-l omoare pe Mack?

,,—  M-ai întrebat odată care e povestea mea… ei bine, adevărul e că încă n-am trăit cu adevărat. Drumul cu cărțile la Kentucky a fost cea mai mare aventură a vieții mele. Dar de când am sosit la Acorn, a trebuit să fac lucruri despre care am citit numai în cărți. Întreaga călătorie conține toate elementele unui român de mâna a doua 〈… 〉 O să mi se pară plicticoasă viața după ce mă întorc acasă. 

   — Cred că te vei bucura totuși să revii la normal.

   — Știi ceva? Nu cred că mai vreau să mă întorc la viața de dinainte. Și acasă mi se va părea altfel, cred. Pentru că și eu sunt altfel. Vreau ca de-acum înainte să mă implic mai mult în viață în loc să citesc despre ea în cărți. Să-mi petrec mai mult timp printre oameni.”

 Despre autoare:

    Lynn Austin este născută pe 5 decembrie 1949 și este autoarea multor romane creștine de ficțiune și inspirationale. Ea deține recordul pentru cele mai multe premii Christy Awards, în număr de opt. Una dintre cărțile sale, Locurile ascunse, a fost transformată în producție cinematografică. Până la prima carte publicată, Lynn Austin a scris nu mai puțin de 11 ani. În cărțile sale, ea se inspiră din istorii adevărate, din viețile oamenilor. Pentru romanul de ficțiune Perechea potrivită, ea a primit premiul Christy pentru literatură, ca și pentru Tărâmuri ascunse și Stâlpul de foc (din seria despre războiul de secesiune). Scriitoarea locuiește în apropiere de Chicago și are trei copii.

Cartea Pârâul fermecat, de Lynn Austin disponibilă pe Libris.ro

recenzii cărţi

Pârâul fermecat de Lynn Austin recenzie.

7 COMMENTS

    • Nu stiu daca ai mai citit carti scrise de Austin, dar in cazul in care nu ai abordat-o pana acum, Paraul fermecat e un bun inceput, tocmai pentru ca are mult umor.

  1. Ce frumos ai scris despre carte!
    Nu am citit – o dar recent mi-am achiziționat – o .
    Nu am citit nimic de autoare așa că sunt curioasă!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.