Tarmul sculptat de Dorina Georgescu

Ţărmul sculptat, de Dorina Georgescu

Prezentare Arci

Am fost intrigată de titlul cărţii, care am crezut iniţial că se referă la superbul peisaj din Tenerife, dar abia la finalul mi-am dat seama că se referă la sculptura destinului nostru în viaţă. N-am să vă povestesc acţiunea, am să vă  las plăcerea să citiţi  cartea, în schimb am să vă vorbesc numai despre personaje.

Personajul central de la care porneşte povestea este Doina, o femeie de la ţară, fără multă şcoală, dar cu mult bun simţ, harnică şi iubitoare, care-şi centrează viaţa (o existenţă normală în satul românesc) în jurul familiei şi gospodăriei. O femeie cu multă credinţă, dar crezând în acelaşi timp în premoniţii şi în darul ei de-a citi în cărţi. Un accident stupid (pe care de fapt l-a şi presimţit) o lasă în scurt timp fără familie, iar situaţia economică de după revoluţie fără posibilitatea de-a mai trăi cu fetele din ce producea în gospodărie, o determină să  ia nişte decizii.  Alege să-şi continue viaţa la oraş, dorind ca fetele să-şi facă o educaţie temeinică, motiv pentru care pleacă în final să lucreze în Spania.

Fetele ei: Ştefania-termină medicina şi cumva luată de val se căsătoreşte cu Paul, dar în viaţa ei primul şi cel mai important ”amant” este meseria. Paul un play-boy, dintr-o familie oarecum din high life-ul vremurilor trecute, se hotărăşte brusc să se însoare nu dintr-o mare iubire, ci din sentimentul ciudat că astfel urmează tradiţia bunicului şi tatălui (lucru pe care nu l-a făcut prin meseria urmată).           

Aurora (cealaltă sora) este o ziaristă bună, un om cu principii solide şi serioase, pe care le încalcă în momentul în care se îndrăgosteşte şi are o relaţie timp de 10 ani, de care nu pomeneşte nimănui. Vlad este mai în vârstă decât ea şi pendulează ani buni între soţia şi fiul pe care îi are în Germania şi iubită, alegând în final plecarea, dar dorind să-şi păstreze şi iubita. De cealaltă parte, domnul Tanguy, un om bogat, pasionat de viticultura, afaceri, şi făcut de bani care între două călătorii de afaceri mai achiziţionează câte o nevasta de care se desparte după un timp.

Copiii lui: Jerome, profesor, nu vrea să-l urmeze în afaceri, pierde o mare iubire, după care toată lumea îlconsideră un solitar amator de excursii şi încearcă să-l însoare.    

 Madeleine –o persoană echilibrată care împreună cu soţul Augustine se implică în opere de caritate şi ajutorarea copiilor mai ales cei din Africa.               

Gaelle: cea mai mică şi mai sensibilă dintre copii, căsătorită cu Adrien (vicepreşedinte la compania tatălui ei), încearcă să facă copii, dar nu reuşeşte, încearcă să-şi cupleze cea mai bună prietenă cu fratele ei, fără a realiza că Monique este o femeie oportunistă, care caută plăcerea cu riscul de-a calca  pe cadavre. Adrien pare tipul perfect al omului interesat doar de afaceri, dar din păcate şi de prietena soţiei.

Căsătoria Ştefaniei este motivul pentru care toate aceste personaje se întâlnesc în Tenerife şi dacă veţi citi cartea veţi vedea cum câteva zile de vacanţă pot schimba vieţi şi destine.

Mie personal mi-a plăcut foarte mult cartea pentru modul în care au fost creionate personajele, pentru diversitatea lor ca tipologii umane şi mai ales pentru “mesajul”pe care l-am simţit: că indiferent de greutăţi şi probleme trebuie să-ţi trăieşti viaţa cu bune şi cu rele, cu demnitate şi curaj şi mai ales cu multă speranţă.

Prezentare Tyna

Cartea ”Ţărmul sculptat” este scrisă la persoana întâi din perspectiva Aurorei, o tânără ziaristă de treizeci şi trei de ani. Încă de la prima pagină, autoarea reuşeşte să intrige cititorul, introducând o notă de mister. Într-un peisaj mirific, pe o plajă din Tenerife, un bărbat apărut de nicăieri îi spune câteva cuvinte Aurorei ca răspuns la gândurile ei. La mirarea ei de unde a ghicit ce gândea, bărbatul continuă să o uluiască spunându-i că are o soră care, contrar părerii ei, nu este însărcinată. Iar dacă se va uita în geantă va găsi o poză cu sora ei ţinând o sticlă în mână. Convinsă fiind că nu avea aşa ceva, Aurora scotoceşte în geantă şi, spre surprinderea ei, găseste agenda surorii ei Ştefania cu o poză in ea, în care apărea ţinând în mână o sticlă de Coca-Cola. Dorind o explicaţie, Aurora constată cu stupoare că bărbatul dispăruse parcă în neant, deşi nu ar fi avut cum să plece fără ca ea să îl vadă.  Ne vom întâlni cu bărbatul misterios abia în epilogul cărţii. Ca un cerc care se închide, abia atunci evenimentele vor căpăta o finalitate. Misterul nu este însă lămurit în totalitate, întărind ideea că în viaţă multe lucruri se petrec fiindca aşa trebuie, fără o logică explicata, fiind sub semnul destinului. De altfel, fatalitatea este întâlnită de mai multe ori în carte. Mama Aurorei avea un har, putând să presimtă evenimente ce aveau să se petreacă în scurt timp. Din păcate însă, nu putea să schimbe cursul acestora. Inclusiv moartea soţului o visase cu o noapte înainte dar, cu toate insistenţele ei, nu reuşise să îl oprească să se ducă în pădure să taie lemne, iar accidentul pe care ea îl visase se produsese, răpindu-i viaţa. Cred că e un sentiment cumplit să ştii că ceva rău se va întâmpla, iar tu să nu poţi să faci nimic să îl impiedici.

Cea mai mare parte a acţiunii cărţii se petrece în Tenerife, unde Aurora se dusese cu sora ei Ştefania în concediu, la insistenţele acesteia. Se cazaseră într-o vilă a unui francez, unde mama lor lucra ca menajeră. Ştefania era în călătorie de nuntă împreună cu soţul ei Paul, iar Aurora se mira în sinea ei de ce nu preferaseră să-şi petreacă luna de miere singuri. Încetul cu încetul, din amintirile Aurorei şi evenimentele petrecute pe insulă, se conturează un tablou de familie, cu bile albe şi bile negre, bine şi rău amestecate. Este evocată copilăria fetelor, a căror fericire idilică este sfărâmată brusc odată cu moartea tatălui. Mama, rămasă văduvă de tânără, a făcut eforturi deosebite să îşi crească singură fetele. Pentru a le oferi şansa la educaţie, având nevoie de bani, a plecat să lucreze în străinătate. Fetele, cu personalităţi diferite, au ales fiecare calea care a simţit că i se potriveşte. Ştefania, extrem de ambiţioasă, a urmat medicina, fiind foarte motivată să se realizeze profesional. În jurul ei mereu au roit bărbaţii. Aurora, în schimb, a urmat ziaristica şi avea o relaţie de peste zece ani cu acelaşi bărbat. Din păcate acesta era mai în vârstă decât ea şi însurat iar ea avea să realizeze că, în ciuda promisiunilor lui, nu avea de gând să îşi părăsească familia.

Pe insulă va apărea în curând şi familia francezului şi un întreg carusel de evenimente se va pune în mişcare, cu relaţii, trădări, speranţe şi dezamăgiri.
Mi-au plăcut introspecţiile eroinei cu privire la mai multe aspecte ale vieţii, iar cu multe din gândurile ei sunt perfect de acord.
Un plus al cărţii, după părerea mea, este şi descrierea peisajului superb în care se petrece acţiunea, autoarea dovedind un remarcabil talent la detalii.

Cartea este uşor amăruie, cum este şi viaţa deseori, dar se încheie într-o nota optimistă, adăugând şi un strop de magie la final.
”Un fulger năpraznic a luminat cerul, plăsmuind printre norii ruginii un tablou fantastic, însă eu mă simţeam hipnotizată de ecoul acelor cuvinte magice care îmi învăluiau ca o mantie divină, întreaga fiinţă.”