Scriitori celebri

Scriitori celebri

„Când opera supravieţuieşte scriitorului, ambii devin longevivi.” aforism de Josip Grgic din Aforismul croat contemporan.

Mircea Eliade

Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, Bucureşti – d. 22 aprilie 1986, Chicago) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficţiune, filozof şi profesor român la Universitatea din Chicago. Filozof şi istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetăţean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice traduse în 18 limbi şi a circa 1200 de articole şi recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime şi manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).
Încă de la vârsta de 14 ani, începuse să scrie articole de entomologie, care trădează o surprinzătoare imaginație. Romanul Gaudeamus, terminat în 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informații autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică și metafizică, Nae Ionescu.
După cultura italiană, filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Întors la București (locuiește între 1934-1940 în imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), își dă doctoratul în filozofie cu o dizertație despre Yoga. În 1933 romanul Maitreyi, capată o mare popularitate, bazat pe experiența din India și pe date autobiografice.
Opere literare: Romanul adolescentului miop, roman (1928)/Gaudeamus, roman (1929)/Isabel și apele diavolului, roman (1930)/Lumina ce se stinge, roman (1931)/Maitreyi, roman (1933)/Întoarcerea din rai, roman (1934)/Huliganii, roman (1935)/Șantier. Roman indirect (1935)/Domnișoara Christina, nuvelă (1936)/India (1936)/Șarpele, nuvelă (1937)/Nuntă în cer, roman (1938)/Secretul doctorului Honigberger, nuvelă (1940)/Nopți la Serampore (1940)/Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963)/La țigănci, nuvelă (1969/Noapte de Sânziene, roman (1971)/În curte la Dionis, nuvele (1977)/19 trandafiri, roman (1980)/Viața nouă (Ștefania), roman neterminat

Vladimir Nabokov

Vladimir Nabokov (n. 23 aprilie 1899 – d. 2 iulie 1977) a fost un scriitor american de origine rusă; familia sa aparținea aristocrației și a fost nevoită să emigreze în timpul revoluției bolșevice.
O specie de fluturi descoperită de unchiul lui Nabokov poartă numele familiei. Faima lui Vladimir Nabokov este legată, în schimb, de o „specie de personaj“, nimfeta, pe care a lansat-o în 1955, în Franța, prin intermediul unei edituri pariziene specializate în scrieri pornografice. Romanul Lolita, publicat în 1958 și în America, unde provoacă scandal, rămâne cea mai cunoscută carte semnată de Vladimir Nabokov.
Născut la Sankt Petersburg, într-o familie cu blazon, Nabokov își descoperă de timpuriu variate talente: învață foarte bine franceza, engleza, germana, este pasionat de pictură, de șah, de entomologie și de literatură (publică un prim volum de versuri la 15 ani). Exilat, își încheie studiile la Cambridge, iar în 1922 se mută la Berlin, unde publică în gazetele emigrației ruse sub pseudonimul Sirin. Aici apare și primul său roman, Masenka (în versiunea engleza „Mary„), o mică bijuterie ce-i deschide cariera de romancier.
Câteva din operele sale: Adevărata viață a lui Sebastian Knight (1941)/Lolita (1955)/Pnin (1957)/Foc palid (1962)/Ada sau Ardoarea: O cronică de familie (1969)/Lucruri transparente (1972)/Uită-te la arlechini (1974)/The Original of Laura (roman neterminat, scris între 1975-1977, publicat pentru prima oară în 2009)

James Clavell

James Clavell (n. 10 octombrie 1924 – d. 7 septembrie 1994) a fost un romancier, scenarist și regizor de film, fost prizonier de război în al doilea război mondial, devenit celebru prin romanele Shogun și Tai-Pan, respectiv prin scenariile unor filme ca Marea Evadare și Domnului profesor, cu dragoste .
După ce a publicat Changi în 1962, istoria deținuților britanici dintr-o celebră închisoare din Singapore condusă de japonezi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Clavell a scris romanul Tai-Pan în 1966. Acțiunea acestuia se desfășoară în perioada înființării orașului Hong Kong în anii 1840. Shogun a fost publicat în 1975 și a devenit cel mai popular roman al său. Foarte masiv – peste 1000 de pagini, Shogun a fost tradus în numeroase limbi străine și a fost ecranizat în 1980, printr-un serial tv care, la fel ca și romanul, s-a bucurat de un mare succes internațional. Obține succese ca scenarist prin filmele „The Fly” (Musca, 1958) și „Watusi” (1959). Din anul 1959 începe să producă și să regizeze filme proprii. A fost co-scenarist al cunoscutului film „The Great Escape” (Marea evadare, 1963), prin care și-a consolidat ferm reputația la Hollywood. În 1963 a devenit cetățean naturalizat al Statelor Unite ale Americii.
A decedat din cauza unei hemoragii cerebrale avute în timp ce lupta împotriva cancerului, în Elveția, cu o lună și 3 zile înaintea împlinirii vârstei de 70 ani.
Operele sale: Shōgun/Tai-Pan/Gai-Jin/Nobila Casă/Evadarea/Changi/Vârtejul

Rudyard Kipling

Joseph Rudyard Kipling (n. 30 decembrie 1865, Bombay, India – d. 18 ianuarie 1936) a fost un poet și prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru copii „Cartea Junglei” (1894), romanul indian de spionaj „Kim” (1901), poemele „Gunga Din” (1892) și „If— ” (1895), numeroase schițe și nuvele. În 1934 i s-a acordat, alături de William Butler Yeats, Premiul Gothenburg pentru Poezie. În timpul vieții a fost considerat îndeobşte poet și i s-a oferit un titlu nobiliar și postul de poet laureat – ambele refuzate de Kipling.
Lucrările sale literare încep să se vândă și în 1888 publică șase cărticele de povestiri. Una dintre nuvelele acestei perioade este Omul care ar putea fi rege (The Man Who Would Be King). Primul său roman a fost publicat in 1890-The Light That Falled
Kipling a continuat să scrie până la începutul anilor 1930, dar într-un ritm mai lent și cu mult mai puțin succes decât înainte. A murit din cauza unui ulcer duodenal perforat la începutul anului 1936, la vârsta de 70 de ani.
Moartea sa a fost anunțată anticipat, în mod eronat, de o publicație căreia Kipling i-a scris mucalit: „Tocmai am citit că am murit. Nu uitați să mă ștergeți din lista abonaților.”

Theodore Dreiser

Theodore Herman Albert Dreiser (27 august 1871 – 28 decembrie 1945) a fost un scriitor naturalist cunoscut pentru modul în care trata realitatea vieții în operele sale.
Primul său volum, Sora Carrie (Sister Carrie-1900), povestește despre o femeie care pleacă din viața ei de la țară pentru marele oraș (Chicago, Illinois) și cade voluntară într-o viață de păcate. Editorul a făcut puține pentru a promova cartea, iar aceasta s-a vândut foarte puțin. Dreiser a acceptat o slujbă ca editor al unei reviste de femei până când a fost forțat să demisioneze în 1910 datorită unei aventuri în cadrul serviciului. Al doilea său volum, Jennie Gerhardt, a fost publicat în anul următor. Multe dintre volumele subsecvete ale lui Dreiser priveau inegalitatea socială.
Primul său succes comercial a fost An American Tragedy (1925), care a fost ecranizat în 1931 și, din nou, în 1951.
Alte lucrări includ: Trilogy of Desire despre Frank Cowperwood, o versiune romanțată a lui Charles Yerkes: The Financier (1912), The Titan (1914), și The Stoic (apărut postum – 1947)

Umberto Eco

Umberto Eco (n. 5 ianuarie 1932, în Alessandria, Piemont) este un scriitor italian, editor, filosof și un foarte cunoscut semiotician. Este cunoscut international, în special pentru romanul său Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980), un mister intelectual în care combină elemente de semiotică în cadrul ficțional, analiză biblică, studii medievale și teorie literă. De atunci a scris mai multe romane, incluzând Pendulul lui Foucault şi Insula din ziua de ieri. Cel mai recent, Cimitirul din Praga, publicat in 2010, este un best-seller. Eco este președintele Școlii Superioare de Studii Umanistice, Universitatea din Bolonia, și Membru Onorific al Colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford. A scris texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri. A fost ales și al II-lea între cei mai mari 100 de intelectuali în topul revistei Prospect pe 2005.A fost ales al XIV-lea în 2008.
Prin opera sa științifică, Eco este socotit unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu un umor și o ironie nestăvilite, sunt adevărate modele ale genului.
Romanul Numele trandafirului a fost ecranizat în anul 1986.

H.P Lovecraft

Howard Phillips Lovecraft (n. 20 august 1890 în Providence, Rhode Island – d. 15 martie 1937, în Providence, Rhode Island) a fost un scriitor american, considerat unul dintre părinții literaturii fantastice a începutului secolului XX.
Lovecraft a fost foarte afectat de a pierderea locului de naștere și pentru o vreme chiar s-a gândit la sinucidere. A suferit o cădere nervoasă în 1908 din cauza căreia nu a reușit să obțină o diplomă de liceu. Astfel, eșecul său de a-și termina studiile și de a intra la Universitatea Brown l-a urmărit toată viața.

Portal Horror

Primele sale lucrări șlefuite au început să apară în anul 1917 – „The Tomb” („Mormântul”) și „Dagon” („Dagon”). Tot în acest timp a început să își construiască imensa sa rețea.
Deşi, a avut o perioadă prolifică atunci când a scris majoritatea romanelor sale, în ciuda eforturilor sale a devenit din ce în ce mai sărac. A fost nevoit să se mute iarăși, într-o casă și mai mică, împreună cu mătușile sale. A fost foarte profund afectat de sinuciderea lui Robert E. Howard. În 1936 i s-a pus diagnosticul de cancer la colon și malnutriție. Ultimul an din viață l-a trăit într-o durere constantă, curmată de moartea sa în Providence.
Opere traduse traduse în română:

1.Chemarea lui Cthulhu și alte povestiri stranii, Editura Leda, 2009, traducere Ligia Caranfil, ISBN 978-973-102-176-8
2.Monstrul din prag, Editura Vremea, 2008, traducere Silvia Colfescu, ISBN 978-973-645-239-0
3.Dagon și alte povestiri macabre, Editura Leda, 2005, traducere Mircea Opriță, ISBN 973-7786-96-3
4.Demoni și miracole, Editura Leda, 2005, traducere Traian Fințescu, ISBN 973-7786-90-4
5.Depoziția lui Randolf Carter – The Statement of Randolph Carter
6.Cheia de argint – The Silver Key
7.Dincolo de poarta cheii de argint – Through the Gates of the Silver Key
8.În căutarea cetății Kadath – The Dream-Quest of Unknown Kadath

Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor ’90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, „pretențioase și stupide”.
Opere in limba romana: Pe culmile disperării, București, 1934/Cartea amăgirilor, București, 1936/Schimbarea la față a României, București, 1936/ Lacrimi și sfinți, Bucureşti, 1937/Amurgul gîndurilor, 1940/Îndreptar pătimaș, ed. Humanitas, București, 1991/Singurătate și destin (antologie de texte îngrijită de Dan C. Mihăilescu, cu articole publicate în presa interbelică), ed. Humanitas, București, 1992/Scrisori către cei de-acasă, ed. Humanitas, București, 1995/Mon pays/Țara mea (scris în franceză, textul apare pentru prima oară în România, în volum bilingv), ed. Humanitas, București, 1996

J.D. Salinger

Jerome David „J.D.” Salinger (n. 1 ianuarie 1919, Manhattan, New York — d. 27 ianuarie 2010, Cornish, New Hampshire) a fost un scriitor american, cunoscut mai ales pentru romanul său De veghe în lanul de secară (en. The Catcher in the Rye, 1951) și firea solitară. Ultima sa lucrare publicată a fost scrisă în anul 1965, iar în 1980, autorul a acordat ultimul său interviu.
Salinger s-a născut în New York, ca fiu al unui tată evreu și al unei mame de origine irlandeză catolică. Și-a petrecut copilăria în Manhattan.
A început să scrie proză scurtă în timpul liceului, reușind să publice câteva scrieri la începutul anilor 1940, înainte de a fi recrutat în al Doilea Război Mondial. În această perioadă a publicat și două episoade din ceea ce avea să devină De veghe în lanul de secară: „Sunt nebun” și „Ușoară rebeliune în afara Madison-ului” (en. „Slight Rebellion Off Madison”).
În anii 1990, Editura Univers a publicat romanele sale într-o serie de autor. Romanul De veghe în lanul de secară a fost reluat de Editura Polirom, în 2002. Ulterior, la Polirom au mai apărut: Nouă povestiri (2001), Dulgheri, înălțați grinda acoperișului și Seymour: o prezentare (2002) și Franny și Zooey (2002)

Marin Preda

Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliștea-Gumești, județul Teleorman — d. 16 mai 1980, Mogoșoaia) a fost un scriitor român postbelic şi directorul editurii „Cartea Româneacă”. Marin Preda a fost un fervent opozant al regimului comunist, mai multe voci confirmând că scriitorul i-a spus lui Nicolae Ceauşescu „Dacă vreţi să introduceţi realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid” în anii ’70. Ultimul său roman lansat în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, este considerat o critică violentă a comunismului. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile şi librăriile publice şi universitare. În scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creaţie a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia.
În 1943, martie, îi apare Colina în ziarul „Vremea războiului”. În aprilie „Evenimentul zilei” publică schița Rotila. Ia parte la câteva ședințe ale cenaclului Sburătorul, condus de criticul Eugen Lovinescu, unde nuvela Calul produce asupra celor prezenți o vie impresie, stârnind încântarea lui Dinu Nicodin, care intră în posesia manuscrisului contra unei mari sume de bani.[4] Nuvela va fi inclusă în volumul său de debut din 1948, Întâlnirea din pământuri. În nuvela care dă numele volumului, criticii recunosc imediat pe tatăl autorului, care va apărea cu nume schimbat în Moromeții.
Între 1943-1945 este luat în armată, experiență descrisă în operele de mai târziu, în romanele Viața ca o pradă și Delirul. În 1945 devine corector la ziarul „România liberă”. Apoi din 1952 devine redactor la revista „Viața românească”. În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul Moromeții.
În 1970 traduce în colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii. Romanul său, Marele singuratic, primește premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971.
În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române. Apare ediția a doua a romanului Marele singuratic în 1976, iar în 1977 publică Viața ca o pradă, un roman autobiografic amplu care are drept temă principală cristalizarea conștiinței unui artist. În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: Cel mai iubit dintre pământeni. Între 1975 și 1980 locuiește în București pe strada (pictor) Alexandru Romano nr.21.
Pe 16 mai 1980 moare la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia.
Fratele scriitorului, Saie, crede că a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul CNSAS ar fi dispărut. Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pământeni și a survenit în condiții oculte. Potrivit raportului medico-legal, „moartea lui Marin Preda a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice”. Marin Preda este înmormântat pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu.
În ultimii cinci ani de viață a fost mentor și prieten literar al lui Cezar Ivănescu.