Văd că vă interesează întunericul – Illarion Pavliuk – blog tour
Văd că vă interesează întunericul – Illarion Pavliuk – blog tour
“ILLARION PAVLIUK (1980, Skadovsk, Ucraina) și-a petrecut copilăria în Extremul Orient al URSS din cauza persecuției politice la care au fost supuși părinții săi, jurnaliști. S-a întors în Ucraina independentă la sfârșitul adolescenței. A lucrat în radio și în presa scrisă înainte de a trece la televiziune. Este autorul, scenaristul și/sau producătorul a peste zece documentare și filme. Romanul de debut, un noir detective intitulat Cenușă albă, a apărut în 2018, fiind urmat de nuvela Maria, este Crăciunul. Al doilea roman, SF-ul Dansul idiotului, a apărut în 2019 și a fost nominalizat la premiul BBC „Cartea anului“. În 2020 a lansat thrillerul psihologic Văd că vă interesează întunericul, nominalizat de asemenea la premiul BBC „Cartea anului“ și devenit bestseller în 2023. Cel mai recent roman al său, fantasy-ul psihologic Cartea lui Emil, a apărut în 2025. Din 2015, Illarion Pavliuk participă în mod activ la lupta împotriva agresiunii ruse. Inițial a servit într-un batalion de voluntari, iar de la începutul războiului la scară largă al Rusiei contra Ucrainei s-a alăturat Forțelor Armate ale Ucrainei. În prezent este căpitan în Forțele Armate și servește într-una dintre unitățile speciale ale Forțelor de Apărare. Este tatăl mai multor copii”
“Andrii Haister, psiholog criminalist din Kiev, este trimis în satul uitat de lume Buskiv Sad, să ancheteze dispariția unei fetițe. Acolo este și Fiara – un ucigaș în serie ale cărui crime locuitorii preferă să nu le observe. În acest loc blestemat, unde oamenii-și duc existența în cerc și fiecare trăiește o viață pe care o urăște, ancheta ajunge constant într-un punct mort. Andrii crede că fata pierdută este încă în viață și o va găși. Dar nimănui în afară de el nu-i pasă.”
Este prima mea întâlnire cu scrierile lui Illarion Pavliuk despre care Matthias Schwartz, ZfL afirma :
“Proza lui Pavliuk descrie o lume care trăiește sub o groază fără sfârșit, care transformă oamenii în monștri. Și probabil în asta rezidă fascinația romanelor sale: ele dezvăluie o latură ascunsă a războiului pe care nu o găsești nicăieri altundeva. “
“Văd că vă interesează întunericul este despre indiferența umană impenetrabilă și despre întunericul din noi. Despre sinceritatea față de noi înșine și prețul pe care suntem dispuși să-l plătim pentru uitare. Despre păcatele care se materializează și despre ispășirea mai scumpă decât liniștea sufletească.”
Este un roman cu o intrigă haotică, hipnotică, cu personaje ciudate, parcă rupte din basme.
Ar fi trebuit să fie o poveste simplă, frumoasă, despre crime, investigații și sentimente umane.
Personajul principal Andrii, cu o copilărie și o tinerețe grea, ajunge în legiunea străină și după 14 ani petrecuți în luptele din Afganistan revine în țară în cazarma Cabri din Corsica, apoi la sediul Legiunii Străine din Aubagne.
Datorită rănilor și problemelor psihice, urmare a amintirilor din război, este eliberat de contract. Se întoarce la Kiev, unde inițial participă voluntar la lupte, apoi rănit fiind, este trecut în rezervă.
Acum apar crizele, căderile, cum le spune el, care îl lasă periodic fără control, fără amintiri. Cel care îl salvează de viața pe care o duce și chiar de închisoare este un anchetator Valerka, care recunoaște în Andrii un frate de arme, un veteran ca și el. Valerka observă că Andrii are un fler special de-a recunoaște minciunile infractorilor, și-l aduce în poliție ca și consultant. Când, undeva în pustietate, la Buskiva Sad apar crimele și disparitiile, Valerka îl trimite acolo să ajute poliția locală.
Buksiva Sad era o localitate mică, parcă pierdută pe hartă, al cărei primar voia să repună în funcție fosta fabrică de zahăr, sperând să repopuleze locul. Facem cunoștință cu polițistul Subota, cu Hala a cărei fiică autistă Nadia dispăruse, cu asistenta Ksenia și soțul ei abuziv, cu medicul și pompierul din localitate. Cu toții se supuneau directivelor primarului și respectau legea tăcerii.
De aceea, la început, Andrii poate discuta cu localnicii, deși atât primarul cât și polițistul neagă existența crimelor, iar locuitorii o judecă pe mama fetiței și chiar pare să nu le pese de copila, care era autistă.
Apoi, după câteva nopți, Andrii se trezește în același loc, dar nimeni nu-l recunoaște, persoane pe care le crede moarte reapar, totul pare normal numai el se zbate la granița dintre realitate și paranormal. Apar personaje ciudate și înfricoșătoare: omul cu masca vopsită pe față, călugărița cu un pandantiv în formă de broască, omul cu pelerină roșie, care pare să știe și să anticipeze totul.
Găsirea cadavrului unei asistente medicale precipită lucrurile, Andrii primește un dosar cu poze ale unor femei moarte, iar Subota unul lăsat de predecesorul său, cu poze ale unor personaje mai vechi sau ale unor lucruri care urmează să se întâmple. E ca și cum de fiecare dată Andrii se trezește într-o altă lume paralelă, cu alte legi și fapte, ca și cum cineva, poate savanții, sau chiar Dumnezeu ar juca la zaruri vieți omenești:
“Cândva, Albert Einstein a scris că nu , El cu siguranță nu joacă zaruri. Se spune că savantul nu se referea atât la Dumnezeu, cât la legile mecanicii cuantice, dar asta nu are nicio importantă. Important este că Einstein nu avea dreptate în niciunul dintre sensuri. Joacă! Și încă cum!”
În roman avem o lume normală și lumi paralele, oameni obișnuiți într-o viață haotică, personaje firești și fantastice, întâmplări paranormale, mitul reîncarnării, sentimente obișnuite: lăcomie, răutate, cruzime, crime, violențe, și peste toate își pune amprenta ucigașul numit Fiara, unul de-al locului, un criminal în serie. Avem pilde din Biblie și îl avem chiar și pe luntrașul din Infern – Caron, care ducea sufletele peste râul Styx, de pe un tărâm pe altul.
Dar cu tot haosul și toată nebunia, cu toată fantezia și elementele paranormale înfricoșătoare, până la urmă lumina și dragostea răzbat:
“Și cine știe, poate veți simți și voi că pentru fericire nu e necesar nici un “dacă”. Iar întunericul domnește doar acolo unde nimeni nu știe acest secret atât de important și totodată simplu.”
Nu degeaba Wilson Center spunea:
“Văd că vă interesează întunericul oferă un ghid despre cum să te confrunți cu păcatele personale, precum și cu eșecurile și capacitățile societății.”
Iar Grinchenko Inform completa:
“Cartea captivează cititorul cu răsturnările de situație neașteptate, ceea ce o face greu de lăsat din mână. Este o poveste despre întunericul interior, despre frica de adevăr și despre păcatele pe care trebuie să le ispășim.”
Recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții – Văd că vă interesează întunericul – Illarion Pavliuk
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
