Darul Ioanei, de Stelian Țurlea – Editura Integral – recenzie

Darul Ioanei

Autor: Stelian Țurlea

Editura Integral – 2022

Număr pagini: 458

  „Pe structura tare, incasabilă a unui erou care vede, ca și predecesorii lui camilpetrescieni, idei, crește Darul Ioanei: un roman solid și original, epic la modul polifonic și cu adîncimi psihologice care așteaptă să fie explorate.” (Daniel Cristea-Enache)
„Orice text scris de mîna lui Stelian Țurlea este inteligent și captivant, are ritm și un patetism sobru, de un desăvîrșit bun-gust. Acestea sînt și însușirile romanului Darul Ioanei, scris în 1976 și revizuit în 2006. Stelian Țurlea este, prin formație și sensibilitate, un autor din vremea noastră, care scrie însă atrăgător, ca autorii de altădată.” (Alex. Ștefănescu)

  Am terminat de citit și “de gândit” cartea Domnului Stelian Țurlea și vă spun sincer că nu știu ce aș putea scrie despre ea.

  Sigur capitolul cu “receptarea critică” mi-a oferit anumite repere, dar voi încerca să vă spun, cu, cuvintele mele,  ce am înțeles eu citind această carte, mai ales ca “trăitor” al acelor vremuri.

  “Darul Ioanei” nu este numai un roman psihologic ci, în primul rând, o introspecție a spiritului, o dezgolire a sufletului protagoniștilor și mai ales a celui principal.

  Tânărul Andrei  Vlădescu, deși crescut cu dragoste dar și cu multe tabuuri, datorate situației sociale și economice a vremurilor, pornește pe drumul lui , destul de idealist.  Văzuse tăcerile și teama de-a vorbi, chiar în propria familie, și totuși spera la ceva mai bun. Anii petrecuți în chirie la Marga Pop, o doamnă a vremurilor de mult apuse, îi mai dau un imbold, dar moartea ei și urmările îl debusolează complet.

Și tot ce se întâmplă în jurul lui, duce și mai mult la încercarea de-a rămâne  el însuși și de-a nu face compromisuri.

  Așa pierde casa în care stătea, vede cum se dizolvă un întreg colectiv, chipurile pentru abateri pe “linie de partid”, de fapt pentru că un coleg Meme avusese curajul să “ridice ochii” la fiica președintelui. Vedem cum Meme – Mihai  Marinescu, un excelent profesionist,  este marginalizat și înfrânt, cum roiesc băieții în albastru, urmărindu-l atât pe el cât și pe colegii lui, cum colegii îi sunt mutați în diferite alte locuri și ziarul este desființat. Dar vedem și cum, cu toate astea, încearcă cu toții să rămână prieteni, să păstreze o oarecare normalitate.  Aflăm povești de viață, luptă și moarte ale colegilor lui Andrei, toate strâns legate și intersectate cu povestea lui.

  Iluziile lui Andrei începuseră să dispară încă de la plecarea Domniței, ființa pe care el o iubea și o idealiza și pe care , într-un elan juvenil, jurase s-o aștepte cinci ani.  Ani care trec cu multă muncă, o a doua facultate, aventuri ocazionale, care, crede el, că nu-i afectează sufletul. Apoi povestea cu Ioana Santi, față de care își ridicase și mai puternic armura, deși simțea că aceasta parcă se fisurează, lucru care-l îndârjea și mai mult.

   Dar, deodată, Ioana, sătulă să tot dea și să aștepte, fără a primi nimic, îl părăsește, croindu-și o altă viață. Abia atunci zidurile lui Andrei se fisurează, încearcă s-o recâștige, deși, parcă nici atunci, nu este chiar convins.

  Termină a doua facultate, vizitează Geneva – orașul despre care-i povestise atât de  multe Marga Pop ca într-un catarsis al sufletului, abia acum înțelegând spusele unui prieten referitor la “darul Ioanei”:

“Ți-ai pus ceva în cap și ai realizat. Ai vrut să te ocupi de probleme de cultură și asta faci la revista aia a ta.”

  “Te alterai, înțelegi? N-ai cunoscut înfrângerea și nu ești un om complet. Vrei să scrii cărți. Ca să poți face asta , cu propria ta minte și cu simțirea ta, nu din auzite …

  Părăsindu-te, femeia asta ți-a făcut un bine, chiar un mare bine, pentru care ar trebui, nu râde, să-i fii recunoscător. Pentru că te-a trezit la realitate, ți-a deschis mintea, te-a adus cu picioarele pe pământ, te-a făcut complet. Un om complet trebuie să știe și gustul înfrângerii.”

  Prin prisma personajului romanul ne poartă prin realitățile dure și umbrite ale acelor vremuri, evidențiind diferite atitudini și sentimente: curaj versus lașitate, curiozitate și indolență, conștientizarea sau ascunderea gândurilor până la pierderea în fundal.

  Romanul este scris pe mai multe paliere –cercuri, cu multă introspecție, filozofie, psihologie, ceea ce-l face uneori destul de dificil de citit și de descifrat.

Mie sincer mi-a lăsat un gust puțin amar gândul la viețile și prespectivele pierdute în negura vremurilor.

  Felicitări Domnului Stelian Țurlea pentru un roman dureros de realist, dar emblematic pentru acele timpuri.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți