Un motiv bun pentru a muri – Morgan Audic – recenzie
Un motiv bun pentru a muri – Morgan Audic – recenzie
Titlu: Un motiv bun pentru a muri
Titlu original: De bonnes raisons de mourir
Autor: Morgan Audic
Traducător: Horia Nicola Ursu
Anul apariției: 2023
Număr de pagini: 473
“Morgan Audic este un scriitor francez, autor de romane de suspans, născut la Saint-Malo în 30 ianuarie 1980. A copilărit la Cancale, iar din 2010 a locuit la Rennes, unde a predat istoria și geografia la liceu. A scris două thrillere: Trop de morts au pays des merveilles (2016), Un motiv bun pentru a muri (2019) – pentru care a câștigat, în 2020, Premiul Publicului Livre de Poche – și Personne ne meurt a Longyearbyen (2023).”
“Un cadavru mutilat cumplit, suspendat de o clădire. Un oraș sovietic hipnotizant și înspăimântător. Doi anchetatori, împinși de motivații diferite, urmăresc un criminal nebun care își marchează loviturile printr-o rândunică împăiată. Umbra unui dublu asasinat comis în 1986, în noaptea când a explodat reactorul de la Cernobîl. Un thriller care te ține cu sufletul la gură, cu acțiunea petrecându-se într-o Ucraină mustind de conflicte armate, colaps economic și revendicări ecologiste.”
“Într-o Ucraină a fantomelor, doi polițiști pornesc în paralele pe urmele unui ucigaș dement. Un thriller remarcabil.“(Le Figaro)
În 26.04.1986 a explodat reactorul 4 de la centrală nucleară din Pripiat-Cernobîl.
Lumea a fost în șoc, speriată, îngrozită, și, cu toate încercările de-a acoperi realitatea, urmările dezastrului se vor vedea peste ani, foarte mulți ani, mai ales la familiile celor care au locuit, sau au lucrat în zonă. Oameni handicapați, copii născuți cu malformații, avorturi, femei care n-au mai putut avea copii și mai ales multe, extrem de multe, cazuri de leucemie, și în final decese fie copii, fie adulți. Dar nimeni nu s-ar fi gândit că, dubla crimă, care a avut loc în acea noapte, va zgudui viețile tuturor și peste treizeci de ani.
În orășelul Pripiat, care n-a mai revenit niciodată la viață, are loc o crimă oribilă. Un tânăr este ucis și suspendat pe o clădire. Este descoperit de niște turiști. În Pripiat, în partea considerată mai puțin radioactivă, se organizau excursii conduse de ghizi specializați. Accesul era permis doar în anumite zone, dar și așa erau mulți amatori, mai ales străini, care voiau să vadă aceste locuri. Agențiile de turism din Cernobîl se ocupau de aceste tururi, existau baruri, tineri care se distrau în cluburi, moteluri, spital, școli, organizații de apărare a mediului și a păsărilor. În afară de Pripiat viața părea să continue normal. Tinerii plecau să lupte voluntari în război, alții cu crezuri naziste lucrau pentru diferiți oligarhi, viața continua aparent normal. Mulți se îmbogățiseră exploatând lemnul din zona interzisă, pentru ei conta doar câștigul și nu la cine ajungea produsul finit, sau vânzând fierul și cărbunele pe care-l găseau.Nu-i interesa că erau încă radioactive și până ajungeau la cumpărători sursa era ascunsă. Crud dar astea erau vremurile! Șocul pentru turiști a fost cu atât mai mare cu cât nu se așteptau să dea peste un cadavru în zonă, mai ales ucis și expus astfel.
Poliția începe cercetările, inspectorul Melnik însoțit de-o tânără agentă Novak, sperau că niște rezultate bune să-i readucă la poliția din Kiev, deocamdată fiind detașați la Cernobîl. Inspectorul Melnik se întreba cu ce greșise tânăra agentă de ajunsese acolo. Fiecare dintre ei avea familia și problemele lui. Novak era însărcinată, avea un soț tânăr care o ajuta. Melnik avea un fiu, Nikolai, voluntar în armată, și pe soția lui Tatiana, care stătea la Kiev. Îi era groază să meargă acasă, deoarece ea aplica măsuri stricte de frică să nu se contamineze. Dar trebuia să accepte munca impusă, avea nevoie de bani, fiul lui nu avea o vestă de protecție, deși inspectorul spera ca el să nu mai plece la război. Acum Nikolai avea o logodnică Oksana și urmau să se căsătorească.
Cercetările lor și ale criminalistilor nu aduc multe lămuriri, și corpul este trimis la medicină legală, de unde dispare ajungând la morga unui spital din Donețk. În apartament, pe fereastra căruia fusese atârnat cadavrul găsesc multe animale și mai ales păsări împăiate, pline de praf radioactiv. Și totuși pe dulap era o rândunică împăiată nouă și strălucitoare, ca un mesaj sau o semnătură a ucigașului. Reușesc să identifice cadavrul ca fiind Leonid Sokolov și să afle povestea familiei. Cu treizeci de ani în urmă, în noaptea exploziei reactorului, Olga, mama lui Leonid, fusese ucisă împreună cu prietena și vecina ei Larissa, soția lui Piotr Leonski, care lucra la combinat chiar în zona reactorului. Tatăl lui Leonid era la vremea acea prim secretarul Gorkom-ului acolo, apoi ajunsese ministrul energiei în Rusia pe vremea lui Elțîn. Acum se ocupa de foarte multe afaceri, el înființase firma Petro Rus, care avea ca activitate exploatarea petrolului în Siberia. Era un tip egocentric, sigur de el, convins că are dreptul să facă orice. Atunci, în noaptea fatidică, el fusese cel care le găsise pe cele două femei și dăduse vina pe Piotr Leonski, făcând chiar presiuni asupra miliției și KGB-ului ca acesta să fie închis și condamnat.
Acum este convins că tot Leonski i-a ucis fiul, așa că-l angajează pe Alexander Ribalko, polițist la Moscova, să meargă la Cernobîl să facă cercetări, dar să-l și ucidă pe vinovat. Ribalko acceptă în parte planul, motivat de problemele lui personale și de operația necesară fiicei lui,Tassia.
Dar la Pripiat va vedea și alte fețe ale problemei, va fi ajutat de Ninel, fiica lui Sokolov aflată într-un război permanent cu tatăl ei. Apoi vederea și cercetarea corpului lui Leonid îi mai aduc unele lămuriri dar și multe întrebări. Cercetează uneori singur, alteori împreună cu polițiștii, începând din trecut, de la dubla moarte a femeilor, până la cele de acum, pentru că între timp mai sunt uciși trei tineri. Ribalko își dă seama că totul are legătură cu trecutul, că în cazul acesta ucigașul țintește tinerii pentru a-i face pe părinți să sufere. De fapt tinerii plătesc păcatele părinților.
Așa află și cât de puțin este interesat Sokolov de alții, inclusiv de propriii copii, cât de mult este hotărât să-i sacrifice pe cei din jur, să calce la propriu pe cadavre, pentru a-și apăra propriile interese.
Și asistăm la cercetări, urmăriri, crime, răpiri, trădări, totul pigmentat cu elementul cheie – păsări împăiate lăsate la locul faptei. Sigur că-l va găsi pe ucigaș, îi va afla povestea și motivațiile, chiar dacă răzbunarea îl va orbi pe acesta și vor exista și victime nevinovate.
Va rezolva și enigma morții celor două femei din trecut, aflând și motivele criminalului, și mai ales va înțelege ce rol important a jucat trecutul în povestea din prezent.
Cine este ucigașul de acum 30 de ani? De ce le-a ucis pe cele două femei? Cine a ucis tinerii și de ce? Cine îl ajută pe ucigaș și de ce? Ce rol sau însemnătate au păsările împăiate? Ce se va întâmpla cu protagoniștii? Ce se va întâmpla cu Ribalko? Dar cu Tassia?
Este cumplit să vezi doi bătrâni legați de viețile și epocile în care au trăit, care se urăsc cu atâta patimă încât nu-i mai interesează victimele colaterale doar răzbunarea la care cred că sunt îndreptățiți. Nu contează că în lupta lor strivesc vieți tinere, oameni nevinovați. Pentru unul dintre ei contează doar răzbunarea, transformată în obsesie, pentru celălalt doar păstrarea averii și poziției sociale.
E cumplit!!!
Dar cartea este foarte interesantă, cu multă acțiune și adrenalină, dar și cu o radiografie exactă a situației sociale, politice, istorice, a obiceiurilor, crezului și sufletului protagoniștilor, fie ei ucraineni sau ruși.
Le Monde afirmă: “Romanul lui Morgan Audic depășește cu mult granițele thrillerului. El încearcă să propună răspunsuri pentru întrebarea implacabilă care ne bântuie de treizeci și șapte de ani: ce este Cernobîl?“
Iar Liberation completează: “O explorare năucitoare a tragediei de la Cernobîl și o analiză revelatoare a relațiilor dintre ruși și ucraineni”.
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Un motiv bun pentru a muri
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
