Uniforme însângerate, de Cătălin Dumitrescu – recenzie

  “Născut în 1976 la malul mării. Îndrăgostit de ea. Și de istorie. Studiile au vizat, însă, latura economică, atât în liceu cât și mai departe. Îmi place mult să-mi fiu propriul șef și să am timp pe care să-l petrec singur (asta deși am o familie), în cele mai simple moduri”- mărturisește autorul.

“Personajele din „Fiul Dușmanului” se reîntâlnesc după două decenii, în 1989, într-un alt moment important din istoria României. Și, la fel ca atunci, trebuie să se confrunte cu întreaga forță a sistemului represiv comunist.

Dramele lor personale se contopesc cu evenimentele politice dramatice, surprinse inedit, din culise, în toată complexitatea lor tulburătoare.

În spatele unei omucideri aparent banale, Ovidiu Dumbravă, acum maior în Miliția Capitalei, descoperă firele unui complot care are drept scop răsturnarea regimului…”

  Am așteptat cu nerăbdare continuarea romanului “Fiul Dușmanului” și Cătălin Dumitrescu nu m-a dezamăgit.

  La fel ca și primul volum, romanul, “Uniforme Însângerate”, continuă povestea de-a lungul a douăzeci de ani, până în preajma revoluției din 1989. Cătălin Dumitrescu ne vorbește despre  venirea la conducere în URSS a lui Gorbaciov și de planurile acestuia. Pare că vrea schimbări și modificări în viața și societatea rusă, retrăgându-și trupele și cadrele de partid din toată Europa, și îndemnând fiecare stat să-și schimbe optica și politica.

  În realitate Gorbaciov era conștient că mastodontul rus nu mai putea rezista, nu mai avea cu ce să susțină și statele din Blocul Comunist, îndemnându-le să pornească pe propriul drum. Ce nu se știa și nu se spunea era că prin spionii aflați în posturile cheie în statele respective, URSS se aștepta să  le controleze și să le dirijeze în continuare politica.

  Problema părea a fi România, unde securitatea găsise, arestase și anihilase grupuri de spioni ruși, iar pe rusofilii aflați în funcții îi schimbase. Ceaușescu continua ce începuse Dej, ieșind de sub patronajul Rusiei, întorcându-se chiar împotriva ei prin discursuri sforăitoare.

  În celelalte țări Gorbaciov controlase schimbarea șefilor de state cu oameni care-l ascultau, dar Bucureștiul rămăsese o problemă. Așa că încearcă destabilizarea țării prin grupuri de atentatori, agenți STASI, se știa doar că aceștia aveau cele mai bune echipe de killeri din lume. Echipele urmau  să provoace anumite evenimente, până la uciderea dictatorului. Dar aici mai trebuia ținut cont și de dorințele și implicarea securității și a armatei statului.

  Pe fondul schimbărilor din întreaga lume se desfășoară povestea cărții, continuarea vieții  personajelor principale din “Fiul Dușmanului”.

  Ana (ajutată de locotenentul Dumbravă) reușise să ajungă la Ambasada Americană, și emigrase. Se integrase, își continuase școala, acum lucra în Berlin la postul de radio Europa Liberă. În toamna lui ’89 cei de la CIA o trimit cu o misiune în România. Vine în țară cu pașaport federal  pentru contracte turistice cu ONT-ul.  Îi schimbaseră amprentele și numele  în Karin Waltman. Acceptase deoarece  le era datoare pentru ajutor și spera să-și vadă soțul.  Când ajunsese în America,  Ana făcuse cereri și petiții în favoarea soțului ei. Prima vizită a lui Nixon în România determinase și acceptarea cererii pe care acesta o făcuse.  Așa că Andrei Rogozeanu din condamnat la moarte devenise condamnat pe viață. Dar se trăseseră sfori și după 20 de ani fusese eliberat condiționat,  și trimis să lucreze pe șantierul de la Casa Poporului. Ana spera și voia să-l revadă. La Intercontinental, Ana dispare din grup,  dar este arestată de un tânăr securist zelos,care e convins că a găsit-o pe fugara de acum 20 de ani, doar că ofițerii chemați s-o identifice nu o fac. În același timp reprezentantul Ambasadei RFG-ului face scandal, fiind vorba de un cetățean german.

  Fostul maior Cândea, acum general pensionat, mai avea totuși oamenii și relațiile lui în structuri. Deși supărat pe Dumbravă,  pentru rolul jucat în plecarea Anei, pentru care fusese nevoit să-l mute la MI –Miliția Capitalei –Omucideri, alege să-l ajute în cercetările sale.

  Dumbravă, acum maior, cerceta un caz de crimă, un cadavru găsit la groapa de gunoi, al unui țigan Shukaru, martor fusese un copil Florin, pe care unchiul îl aduce la miliție să spună ce a văzut. După plecarea din sediu,  Florin  dispare, și unchiul lui este și el ucis.

  Dar Dumbravă îl găsește pe copil, îl duce pe ascuns să  ajute la întocmirea portretelor robot ale ucigașilor, apoi îl ascunde într-o locație secretă.

  Combinând datele lui cu ale lui Cândea și cu ce văzuse Rogozeanu pe șantier, își dau seama că sunt grupuri de killeri străini, care urmăreau să-l omoare pe Ceaușescu, la vizita săptămânală pe care acesta o făcea pe șantierul Casei Poporului, mai ales după realegerea de la Congres.

  Este momentul în care câțiva “inițiați” din structurile armatei și securității, conduși de misteriosul Richelieu, hotărăsc să preia țara punând la cale lucrurile încât să pară ca revolta populară îl debarcase pe Dictator.

  “Eminența cenușie”, Richelieu, îl va reactiva și pe Cândea, care în secret va colabora cu Dumbravă și chiar cu Rogozeanu, pentru a-i descoperi pe asasini, și a le anihila planurile.

  Către finalul acțiunii, Cândea îl va ajuta pe Dumbravă să plece cu familia din țară, urmând să-l lase și pe Rogozeanu la graniță, de unde îi rezolvase să fie trecut în RFG de călăuze, Ana fiind deja plecată.

  Dumbravă acceptă planul, deși avea socoteli neâncheiate cu Rogozeanu, îl duce până la graniță, apoi pleacă cu familia și cere azil în Italia.

  Dar… Securitatea (veche sau nouă totuna) face legătura între dezertarea lui Rogozeanu și a lui Dumbravă.

Și mai mult trebuie să știți că niciodată structurile nu lăsau în urmă martori și situații nelămurite.

Ce se întâmplă cu Rogozeanu?

Ce se întâmplă cu Dumbravă și familia lui?

Ce se întâmplă cu generalul Cândea?

  Șiți deja că ‘Eminența Cenușie”, Richelieu, aflat la conducere în structurile statului și înainte și după ’89, își va realiza planurile.

  Poate unora dintre voi anumite întâmplări, asassinate, trădări, li se vor părea de domeniul fantasticului.  Dar, credeți-mă, s-au întâmplat lucruri chiar mai dure decât cele descrise în roman. Am trăit în acele vremuri, întâmplător am avut cunoștiinte și prieteni în diferite posturi și am aflat și trăit lucruri care, la prima vedere, chiar par povești.

Și din păcate nimic nu a fost și nu este ce pare la prima vedere….

  Cartea lui Cătălin Dumitrescu, pe lângă o poveste plină de adrenalină, mistere, chiar dragoste, este extrem de bine documentată.

  Așa că, fără nici o exagerare, poate fi numită un roman document, care ilustrează încă odată zicala veche  (spusă de o bătrânică pe vremuri) : ”cum îi țara așa-i tomneala”!

Felicitări Cătălin Dumitrescu! Mulțumiri  Petale Scrise!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Uniforme însângerate de Cătălin Dumitrescu – recenzie