Vecina si pastilele

Vecina si pastilele

by -
18

Vecina și pastilele

Încet, încet, îmi voi cunoaște toți vecinii. M-am mutat recent, iar vecina din perete a și venit la mine la cafea în dimineața aceasta, să ne cunoaștem mai bine.
-Știi, noi suntem o familie iubitoare, pentru care sănătatea este darul cel mai de preț.
Din păcate, soțul meu, după ce a scuturat niște huse,
l-a apucat o repriză grea de tuse…
noroc că am avut niște pastile de la nea Gigel,
de câțiva ani le-avea și el …
s-a stins, sărmanul, nu demult,
în primăvara anului trecut.

În fine, după ce i le-am dat,
Tusea a încetat miraculos,
Dar el era trântit pe jos,
Și, după părerea mea,
Nici nu mai respira…
Dar bine că nu mai tușea!
Am sunat salvarea, eu, bolnavă,
Nu ți-am spus c-am ingerat otravă?
Acum vreo 20 de ani,
Din întâmplare,
Am vrut să pun îngrășământ la floare,
Și soțul, un bărbat de catifea,
A pus un pic și în cafea.
Ultimul lucru pe care mi l-am amintit,
A fost chipul lui fericit.

În fine, și-ți spuneam,
Că ambulanța am chemat,
Și două zile la spital a stat…
Era intoxicat.
Dar nu-mi dau seama de la ce,
Vezi tu, el nu mănâncă orișice,
Cât despre pastile…
Acum i-am adus câteva de la domnul Vasile.
A suferit sărmanul de ipohondrie,
Credea că tot ce pune pe farfurie,
Se transformă instant,
În virus atacant.
Și îți spuneam, nevastă-sa mi-a dat,
După ce-a fost Vasile-nmormântat,
O plasă-ntreagă de pastile,
Căci îi erau acum, inutile.

Mă duc acum să-i dau pastila,
Că are niște probleme cu bila,
Dacă vreodată ai și tu probleme,
Vino la mine, nu te teme…
Mai am niște pastile,
Care-ți pot fi utile,
De doi ani, în sertar eu le-am păstrat,
De la sărmana mamă…
Care-a decedat.

Autor: Rodica Pușcașu

Review overview
5
***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

18 COMMENTS

  1. Ha ha ha … Titlul ar trebui sa fie „O doza de umor”. M-am amuzat. Aminteste-mi sa nu iti cer nici macar un algocalmin. 🙂

  2. „Credea că tot ce pune pe farfurie,
    Se transformă instant,
    În virus atacant.”
    Superba fabula ! Felicitari ! Sper sa mai citesc si alte fabule scrise de tine! Imi plac foarte mult ! locco_smiley_10
    locco_smiley_10

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.