Visatoarea din Ostende de Eric-Emmanuel Schmitt

Visatoarea din Ostende de Eric-Emmanuel Schmitt

by -
6
Visătoarea din Ostende de Eric-Emmanuel Schmitt

An apariție: 2013
Editura: Humanitas Fiction
Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
Număr pagini: 236
Titlu original: La Rêveuse d’Ostende

     Cine mă cunoaște știe că am o pasiune nebună (bine, recunosc, dementă) pentru Eric-Emmanuel Schmitt. Nu-și  încărca scriitura cu floricele, expresii pompoase și vagi, cuvinte care să te facă să iei o pauză și să dai fuga la DEX.  Schmitt scrie pentru toată lumea și scrie bine, nu face literatură comercială însă poate fi înțeles de oricine. Și totuși, prin scrierile sale tulburătoare își îndeamnă cititorii să-și pună întrebări esențiale.
     Autor a numeroase romane, volume de povestiri și piese de teatru, Eric-Emmanuel Schmitt a primit peste douăzeci de premii și disticții literare, fiind tradus în peste patruzeci de limbi. Între scrierile sale cele mai cunoscute se numără: Oscar și Tanti Roz, Cea mai frumoasă carte din lume, Elixirul dragostei, Femeia în fața oglinzii și multe altele.
     Visătoarea din Ostende este un volum de povestiri ce au ca temă principală impactul puternic al imaginației asupra vieților noastre. Cele cinci povestiri „rivalizează cu cele mai bune lucrări de gen din tradiția anglo-saxonă. Pagină după pagină, Eric-Emmanuel Schmitt își ține cititorul în mrejele artei sale” (L’Express).
       Prima povestire, Visătoarea din Ostende îi are ca protagoniști și pe un tânăr scriitor venit să-și vindece sufletul și pe misterioasa proprietară a vilei în care se casează, Emma Van A. Acum țintuită într-un scaun cu rotile, fosta frumusețe își petrece timpul privin spre mare în timp ce în minte i se derulează doar aminitiri din trecut. Însă povestea vieții ei e atât de incredibilă și contrastează atât de mult cu fragilitatea Emmei încât nu poți să te întrebi dacă totul nu e doar rodul imaginației sale hrănite de miile de volume adăpostite de impresionanta bibliotecă din vila Circe.
     Crima perfectă,  cea de-a doua poveste, ne prezintă o relație perfectă care după treizeci de ani s-a risipit. Dar oare Gabrielle de Sarlat chiar a descoperit adevăratul chip al soțului ei?
     În cea de-a treia povestire facem cunoștință cu Stephanie o asistentă complexată de aspectul său fizic. Viața ei se schimbă în momentul în care un pacinet orb o face să realizeze că nu este deloc o rățușcă urâtă.
     Ce de-a patra parte (dacă-i pot spune așa), Lecturile proaste, ne arată că până și un profesor scorțos poate ajunge să nu-și mai deosebească căsuța unde își petrece vacanța de locul de desfășurare al unor comploturi… și asta datorită unui roman polițist.
       Ultima povestire are în centru o femeie care în fiecare zi așteaptă pe cineva în gara din Zurich. Nimeni nu știe cine e, pe cine așteaptă de ani de zile cu un buchet de flori în mână… și de aici se nasc tot felul de scenarii.
       Visătoarea din Ostende e un volum care te ține în priză. Nu ai cum să te plictisești pentru că tot timpul ai parte de răsturnări de situații… pur și simplu aceste povestiri nu sunt deloc previzibile. Însă o să mă opresc aici cu aprecierile – mereu mi s-a părut (și am mai spus asta) că a vorbi despre o carte e un lucru nedrept: cum să îi suprinzi toată esența? Mai bine citiți voi și-mi spuneți cum vi se pare! Sau, în cazul în care ați citit acest volum, care a fost povestirea voastră preferată?

Autor: Diana
Review overview
5

6 COMMENTS

  1. multumim diana,chiar ma tenteaza.
    felicitari pentru prezentare! locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10

  2. Mersi Diana de recomandare 🙂
    Recunosc ca nu am citit nimic de acest autor desi ar fi trebuit 🙂

  3. Acest scriitor chiar are carti foarte bune. Pe aceasta nu am apucat sa o citesc, dar cu siguranta va fi la fel de frumoasa.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.