Vise trăsnite

   Bine v-am regăsit! Ați visat ceva interesant între timp?

   Întrucât visele noastre depășesc tărâmul literar și pentru că am observat că vă plac, am hotărât să extindem rubrica, ce nu se va mai numi „Vise literare”, ci „Vise trăsnite”. Veți vedea de ce. Lectură plăcută!

Personaj misterios în librărie

   Era noapte și eu eram în librărie. Urcam scările, ținându-mă de balustradele de lemn. Niciun bec, nicio lumină… nimic, în afară de respirația șuierătoare pe care o simțeam în ceafă. Inima îmi bătea din ce în ce mai repede. O briză (nu-mi pot explica de unde s-a ivit) a început să răsfoiască cu repeziciune filele cărților.

-N-o să ai liniște până n-o să descoperi cine sunt, s-a auzit o voce… atât de aproape de urechile mele.

   Printre rafturile pline de cărți, o siluetă de bărbat plutea fără ca eu să pot să-i văd fața. Mi-a reproșat că am fost fascinată de el atunci când am citit cartea, dar că apoi l-am uitat imediat ce am pășit în filele altei cărți. A spus că sunt o cititoare oarecare și că l-am dezamăgit foarte mult… iar în final m-a amenințat că dacă nu voi afla cine este, îmi va face un coșmar din fiecare noapte. A spus toate acestea, printre foșnetul filelor de cărți… și apoi a dispărut.

   Știu doar atât… e un personaj dintr-o carte celebră… și așteaptă ca eu să-l descopăr. Până atunci, știu doar că e bărbat, personaj celebru și e înfricoșător. Din păcate, m-am trezit fără niciun alt indiciu… aștept să dea un semn în nopțile următoare! – Rodica

Pisica la cinema

   Eram la țară și după ce am vorbit toată seara cu unchiul meu despre pisici și despre apariția și dispariția misterioasă a unuia dintre ei din gospodărie, ne-am culcat cu toții târziu, pe la vreo 2 noaptea. Ce visez eu: că verișoara mea îmi povestea cum pisica ei merge la cinema, intră în sală, se așază pe scaun și se uită la film. Amuzant era felul în care povestea. ca și cum ar fi cel mai normal lucru din lume. A doua zi, de dimineață, i-am spus unchiului meu: „Mă înnebuniși cu pisicii, uite ce visai!”Sorina

Răpitorii și mâncarea pentru pisici

   Deși acest vis aparent nu are nimic literar, am convingerea că subconștientul meu a preluat povestea din „320 de pisici negre”, de Rodica Ojog-Brașoveanu, când Melania i-a pus pe cei care o răpiseră să i-l aducă pe Mirciulică, susținând că altfel nu s-ar putea concentra. Visez eu că sunt răpită împreună cu pisica mea tricoloră și că ea mieuna. Îi era foame, așa că mi-a venit ideea salvatoare: o să-i pun pe răpitori să cumpere cea mai scumpă mâncare pentru pisici și la cât mănâncă pisica mea… Cu siguranță o să ne dea drumul, doar nu preferă falimentul! Nu mai știu ce s-a întâmplat pentru că m-am trezit.Sorina

 

12 COMMENTS

    • E, asta tine de fiecare. Eu intotdeauna am avut o memorie foarte buna a viselor, tin minte clar, ca si cand s-ar fi intamplat in realitate. Dar cunosc oameni care nu tin minte decat rar sau cum spun eu, viseaza rar. De fapt visam in fiecare noapte, dar nu tinem minte intotdeauna.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.