„Veți crede că nu este nimic de iertat, că nu am nevoie de iertare, ci de ajutor. Asta veți crede până la sfârșit, până când povestea ne va sili pe amândoi să-i acceptăm finalul. Atunci veți vedea că omul care am fost este dincolo de orice iertare.”

Adâncuri sălbatice de DeSales Harrison

Adâncuri sălbatice, de DeSales Harrison – Editura Rao – recenzie

Adâncuri sălbatice

DeSales Harrison

Titlul original: The Waters and the Wild

Editura: Rao

Biblioteca Rao

Anul apariției: 2018

Traducere din limba engleză: Graal Soft

Număr pagini: 312

Gen: Dramă psihologică, mister

Cotație Goodreads: 3,09

  Adâncuri sălbatice de DeSales Harrison mystery thriller.

  Vreți părerea mea sinceră? Cartea asta m-a înnebunit de cap! Poate fi de rău sau de bine, depinde de ceea ce cauți la o lectură și de așteptările avute.

  Descrierea m-a dus cu gândul la un thriller psihologic, gen pe care îl apreciez foarte mult. Am categorisit romanul intenționat drept „dramă psihologică”. Dacă este thriller, așa cum se susține, eu sunt Maica Tereza!

  Într-adevăr, partea psihologică există. Chiar prea mult, aș spune. Psihologie combinată cu filosofie și poezie. Poezie pe care o înțelegi abia la final. Până atunci, ai senzația că te omoară cu versurile, aparent fără nicio legătură cu subiectul, dar abia la final ai o revelație: „Aha, asta voia să spună, de fapt!”. Dacă ai răbdare până la final, vei fi martorul răsturnărilor de situație. Între timp, ritmul este lent, iar stilul, destul de complicat, chiar dezlânat. Nu o dată am avut impresia că autorul „sare de la una la alta”.

Se spune că psihanaliza este școala limitelor: sesiunea trebuie să se termine, tratamentul să se termine, pentru că și copilăria și viața trebuie să se termine. Poate că așa este.

  Unii cititori vor aprecia, probabil, profunda introspecție, abordările filosofice, referințele la poezie. Un lucru e cert, cartea nu e pentru toată lumea, nici pentru mine.

  Asistăm la o poveste în poveste: Daniel Abend este un psihanalist american, a cărui pacientă se sinucide. Trei ani mai târziu, fiica sa de 18 ani dispare, după ce constată că tatăl său a mințit-o cu privire la trecut. Clementine a crescut fără mamă, despre care are foarte puține informații. Ani de zile a știut că mama sa, Miriam, de origine franceză, s-a sinucis, suferind de depresie post-partum. Nu a văzut niciodată vreo poză de-a mamei, încercând în zadar să afle mai multe de la tatăl ei. Cum acesta îi ascunde tot, curiozitatea ei privind propria identitate se manifestă din ce în ce mai puternic, ceea ce e firesc. Cu toții dorim să știm cine suntem, de unde venim, mai ales o adolescentă care nu și-a cunoscut mama.

Nu era datoria mea de tată să o protejez, nu doar de ce i s-ar putea întâmpla, ci de ce ar putea afla? Și am ales orbirea, m-am convins să ignor ce știe orice psihanalist: că o astfel de justificare este mereu o dovadă de amăgire.

  În timp ce Daniel își caută fiica dispărută, primește poze atât cu pacienta sa ce s-a sinucis, cât și cu fiica sa în Paris, pe urmele mamei. Cine îi trimite aceste poze și ce urmărește? Va reuși Daniel s-o reîntâlnească pe Clementine?

  Un personaj cheie este preotul Spurlock, intermediarul unei anumite corespondențe.

  În paralel, ne este relatată povestea de dragoste dintre Miriam și Daniel, din perspectiva acestuia.

Acele săptămâni, acele luni împreună fuseseră un vis, împărtășit parțial, dar în esență solitar pentru fiecare dintre noi. În celulele noastre, adiacente, dar izolate, fiecare dintre noi pictase și poleise cealaltă pesroană într-o icoană a propriilor noastre dorințe.

  Misterul este la el acasă, dar ritmul lent îi diluează efectul. Nu este atmosfera tipică unui thriller. La final, vei fi surprins, descoperind cu adevărat cum stau lucrurile.

Mai mult, dacă vă spun că eu, că eu sunt cel care a provocat moartea Jessicăi Burke, nu mă veți crede. Veți crede că nu este nimic de iertat, că nu am nevoie de iertare, ci de ajutor. Asta veți crede până la sfârșit, până când povestea ne va sili pe amândoi să-i acceptăm finalul. Atunci veți vedea că omul care am fost este dincolo de orice iertare.

Despre autor:

  DeSales Harrison este profesor asociat de scriere creativă la catedra de poezie a Colegiului Oberlin din Ohio. A debutat cu „The End of the Mind: The Edge of the Intelligible in Hardy, Stevens, Larkin, Plath and Gluck”. „Adâncuri sălbatici” este primul său roman.

  Aprecieri critice: „Acest thriller orbitor cu tentă gotică ne introduce
într-un labirint de secrete, minciuni şi înşelătorii.” New York Times

Cartea o găsiți pe site-ul Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

recenzii cărți

#literaturapetocuri #bookreview #recenziicarti #mysterythriller

16 COMMENTS

    • Mda, de fapt nu prea psihologica, prea filosofica. Si cand incepe cu versurile alea ma apuca :)) Cu stilul am avut, de fapt, o problema, e prea dens si sare de la una la alta.

  1. Felicitări pentru recenzie, dar parcă nu ar fi o carte pe gustul meu. Coperta este în schimb superbă. ❤️

  2. Sorina, se vede că este o carte care te-a bulversat! Mi-a plăcut recenzia ta și cred că aș citi cartea!
    Pisica e adorabilă! A mea nu prea vrea să stea la poze…

    • M-a bulversat pe naiba! :)) Poate doar ca nu stiam cum sa trec mai repede de versurile alea :)) LEctura placuta daca e pe gustul tau! Cat despre modelele feline, eu-i dresez pe toti :))

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.