Fecioara – Kate Foster – Editura Niculescu

Titlu: Fecioara

Autor: Kate Foster

Editura Niculescu fiction

București 2025

Nr. pagini: 400

   Kate Foster este o scriitoare scoțiană, fostă jurnalistă, care a lucrat 25 de ani în presa națională înainte să înceapă să își scrie propriul roman. În prezent locuiește în Edinburgh și este cunoscută pentru interesul ei în ficțiunea istorică, în special în poveștile scoțiene vechi, și pentru faptul că aduce în prim plan experiențe feminine care au fost marginalizate sau ignorate de istorie. 

   Romanul istoric despre care urmează să povestim astăzi, reprezintă debutul autoarei, o carte extrem de bine primită de către publicul cititor, a câștigat premiul Bloody Scotland Pitch Perfect, și și-a menținut mult timp poziția în topul Women’s Prize for Fiction 2024.

  Povestea este inspirată de un caz real din Scoția, 1679, mai precis Edinburg, unde o doamnă aristocrată este arestată și acuzată de uciderea unchiului său, care în fapt îi era și amant.

  Precizez că nu sunt o împătimită a ficțiunilor istorice, dar acest roman a reușit să îmi capteze atenția până la final, deși modul în care povestea se încheie nu aduce un element de surpriză, dar personajele create mi s-au părut extrem de vii și bine închegate, încât m-au ajutat să intru în atmosfera represivă, generatoare de frustrări pe care de obicei o evit.

  Lady Christian provine dintr-o familie cu renume, dar în prezent limitată din punct de vedere al resurselor materiale. Sora sa mai mica, Johanna, este prima care se mărită și părăsește conacul părintesc, lăsând în urmă o domnișoară nesigură de farmecele ei, pătimașă, rebelă și dornică de a găsi un soț care să îi ofere mai mult decât o gospodărie de care să se îngrijească. 

  Când Andrew Nimmo, un negustor de stofe și mătăsuri își face apariția la conacul familiei, Lady Christian este atrasă de posibilitatea unei căsnicii pline de aventură și comunicare, un parteneriat între doi soți care par să aibă preocupări comune, dar relația lor se dovedește a fi destul de searbădă, căci Andrew, în ciuda tandreții de care dă dovadă, nu își dorește deloc intimitate fizică după căsătorie, indiferent de tentativele soției sale de a-l ademeni.

“Nu m-am simţit niciodată mai urâtă decât în primele zile ale căsniciei mele. În primele săptămâni, Andrew nu s-a apropiat să mă atingă nici măcar o dată. Mă tot aşteptam să o facă si apoi mă întrebam dacă nu cumva am ratat vreun pasaj din carte. Am purtat toate hainele mele noi, cu decolteu și mâneci înalte, dar nimic nu l-a impresionat. Dormea cu spatele la mine în pat, aşa că într-o noapte m-am încolăcit în jurul lui și l-am mângâiat ușor pe braţ, imitând ceea ce citisem că ar trebui să facă un bărbat pentru soția lui, iar el s-a încordat, dar nu a spus nimic ca să mă oprească, aşa că am continuat o vreme.”

  Gândurile, trăirile, sentimentele confuze, teama de a fi judecată, nesiguranța față de propriul corp sunt atât de fluid și natural redate, încât mi-a fost ușor să empatizez cu acțiunile ulterioare ale personajului principal. 

  Apropierea de unchiul său James Forrester este inițial forțată și incomodă. Bărbat tânăr, viril, carismatic, având la îndemână complimentele potrivite pentru a flata o femeie nesigură și singură, Lord Forrester are întotdeauna una, două amante de rezervă care să îi țină companie în locul soției sale imobilizate în scaun cu rotile. Pentru James orice cucerire forțată este o dovadă de putere și un act de confirmare al masculinității sale, cu care defilează în spatele ușilor închise.  

  Decizia de a găzdui într-un turn al castelului său, pe Violet, o prostituată ținută pe post de amantă, ne oferă o bifurcație a povestirii, căci Violet este de asemenea un personaj important în viața și ulterior, moartea lordului. 

“Mă uit la uşă și îl găsesc stând acolo, mai mare şi mai îndrăzneț ca niciodată, cu părul mai creț decât îmi aminteam, cu ochii mai întunecaţi şi mai strălucitori. Parcă primesc un pumn în stomac. Tremur în rochia mea subţire de mătase, cu părul încă ciufulit de la ultimul domn. O versiune săracă a lui Venus, dacă a existat vreodată una.”

  Personajul lui Violet este îmbibat în replici ironice mentale și decizii anticipative care îi permit să supraviețuiască. Din cauza stilului periculos de viață, a abandonului suferit încă din copilărie și a experiențelor nefaste cu sute de bărbați, este un strateg mult mai bun decât Lady Christian și acest lucru o salvează de la arest.  

“Am călărit spre casă în linişte, în panta scăldată de soarele de după-amiază târzie, cu sabia băgată în teacă. Deasupra umărului meu se afla turla bisericii Corstorphine, plină de scaune de pocăinţă și presărată cu botniţe. Mi-am amintit cum se ridicau maiestuos scaunele, dure și aspre, aşteptând păcătoşi slabi şi îndureraţi. Mi-am amintit cum atârnau botnițele, cu fălcile căscate și goale, aşteptând următoarea lor gură moale și amintindu-mi să-mi țin limba la adăpost.”

  Cele două povești, cea a lui Violet și cea a Lady Christian, dezvăluie caracterul, personalitatea și modul de acțiune a bărbatului care le subjugă emoțional și le împinge ușor către dezastru. Totodată, prin aceste voci se explorează lumea închisă, autoritară a femeilor vulnerabile, obligate să se supună unor reguli stricte de morală sau statut social, unde orice mică greșeală le poate aduce decăderea socială, blamarea publică, pedeapsa corporală și uneori moartea.

“Din experienţa mea, bărbaţii apelează la prostituate din tot felul de motive. Unii vin pentru actul în sine, caz în care totul se termină într-o clipită. Unii pentru ruperea disperată a hainelor de înainte, alţii pentru liniştea catifelată de după, când îşi pot așeza capul pe un piept moale şi se pot simţi din nou ca niște copii. Unii vin pentru că iubesc femeile. Alții vin pentru că le urăsc. Cred că lordul James Forrester îsi ia amante, târfe și servitoare pentru că îi place să se gândească la faptul că are mereu la dispoziție o gamă variată de femei cu care să și-o tragă, indiferent de ora din zi.”

  E societatea din trecut în care explicații precum uciderea în legitimă apărare, nu există, mai ales dacă ești femeie. Adulterul te duce condamnă, revolta te îngroapă de vie.

 Tentativa de evadare din închisoare a acuzatei îi oferă doar o scurtă amânare până la aplicarea pedepsei, decapitarea cu ghilotina care te obligă să te așezi într-o poziție de rugăciune, motiv pentru care este denumită Fecioara. Finalul nu ne ia prin surprindere, autoarea nu construiește povestea într-un stil care să păstreze misterul a ceea ce va urma, ci se asigură că cititorul rămâne antrenat și plin de speranță că totuși lucrurile se vor clarifica.

 Recomand lectura iubitorilor de thriller istoric și nu numai, căci această lectură oferă nu doar o poveste de suspans, dar și reflecții morale și istorice care provoacă și mențin interesul.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți