Povestiri din aeroport și de pe lângă. Cartea I – Adrian Voicu – recenzie
Povestiri din aeroport și de pe lângă. Cartea I – Adrian Voicu – recenzie
Titlul: Povestiri din aeroport și de pe lângă. Cartea I
Autor: Adrian Voicu
Editura: LEBĂDA NEAGRĂ
Anul apariției: 2024
Nr. de pagini: 150
Colecția: Red Spot
Frâna de parcare nu e bună-n decolare.
Cotidianul este, de cele mai multe ori, povestitorul cel mai bun și sursa cu o activitate constantă de date mai mult sau mai puțin personale, date ce uneori pot umple pagini, ce se transformă, se pare, în cărți. Dacă te uiți mai atent în jurul tău, și autorul pare să o facă temeinic, vei constata că viața fiecăruia dintre noi este formată dintr-o avalanșă de mici drame cotidiene. Participarea ta la acestea este de cele mai multe ori inevitabilă. Toți avem vecini, rude, colegi, foșți iubiți, iubite, acum nu mai contează… Dacă reușeșți să vezi și partea mai amuzantă a unora dintre acestea, rezultatul este… Povestiri din aeroport și de pe lângă, cartea despre care doresc să vă vorbesc.
În eventualitatea în care îmi propun să fac un top al genurilor literare preferate, răspunsul este… cele asezonate… cu umor, acolo unde acest lucru este posibil. De ce? Ei bine, consider că sunt cele care au un subiect bine conturat, aici nu este cazul, dar în general au, și autorii se dovedesc… mai dezvoltați mental decât mulți alții. Unii dintre ei își propun, alți chiar reușesc să ne ofere o perspectivă a vieții și din alte unghiuri, unele mai inedite …
Să revenim!
În ceea ce privește cartea de față, multe expresii folosite de autor sunt atât de amuzante încât simți nevoia să faci o pauză, să înțelegi și să te bucuri în hohote, de… inteligența din spatele acestora, de cele mai multe ori… Simțul umorului a fost întotdeauna asociat cu persoanele cărora nu le lipsesc numărul de neuroni ce ies frecvent la tablă… Un exemplu… plângea cu vorbe scaunul sub ea… și asta despre o tanti deloc diferită de cele cunoscute… marelui public.
Și povestea continuă, în aceiași termeni zgomotoși.
Este dificil să aleg dintre toate povestirile creionate de autor, ceea care îmi place cel mai mult. Fiecare are farmecul ei, tâlcul ei, gluma ei rezervată. Dacă și învățăm ceva din toate acestea, ei bine… ieșim și noi cu neuronii la tablă… nu îi lăsăm să plece singuri…
Cum ne relatează și titlul, acțiunea cărții se petrece pe scena locului de muncă, presupun că al autorului, dar nu sunt sigură de informație, unde comediantii sunt ceva colegi, rude, niște cunoștințe și… ce se mai găsește în zona cu două sau… picioare… cred că sunt și ceva avioane dar sigur nu ale noastre din motive, evident, cotidiene.
“Nu știu”, răspunsei, “dar, fiind vorba de colon bănuiesc că-ți bagă o cameră de luat vederi pe dindărăt, ca să vadă dacă ai cancer sau ba.”
Ăl bătrân se făcu alb la față și sări de pe scaun ca si când s-ar fi așezat pe-un cuib de viespi.
“ Ha? O cameră de luat vederi? Păi, ce, curu meu e platou de filmare ?” făcu el alb la față.
“Păi, nu trebuie s-o faci acum, iar camera nu e mare, e mică cam cât…”, am încercat eu să-l liniștesc, dar n-a fost chip, a plecat în aceiași seară.
“Măi fiule”, mi-a zis el înainte de a pleca, “n-o fi sistemul de sănătate la fel de bun ca în Franța, dar e mai bine la noi acasă, în Maroc”
“De ce ?”, l-am întrebat.
“Păi, la noi doctorii îți fac autopsie după ce mori, nu ca aici, înainte.”
Scena locului de muncă poate deveni o poveste în sine, dacă ai acel talent de a îmbina realitatea, mai exact partea ei frumoasă, cu imaginația în doze atât de bine echilibrate încât delimitarea fiecăreia dintre ele să nu își facă simțită prezența. Nu știi ce este real sau imaginație, rezultatul o curiozitate crescândă pentru cititor și un succes garantat pentru autor.
Aștept următoarea apariție editorială a scriitorului Adrian Voicu, merită să îi cunoaștem această latură de povestitor autentic.
Recomand!
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti
