Bezna – Morgan Hexner – recenzie
Bezna – Morgan Hexner – recenzie
Titlu: Bezna
Autor: Morgan Hexner
Editura: Petale Scrise
An aparitie: 2024
Nr. de pagini: 574
Gen: urban fantasy, young adult
Seria: Harul (volumul 3)
Cu toate că am terminat de citit ,,Bezna”, ultimul volum al seriei Harul, în urmă cu câteva ore, încă mai simt un gol în stomac pentru că am părăsit minunata lume creată de Morgan Hexner, fiind nevoită să-mi iau la revedere de la personajele pe care am ajuns să le îndrăgesc într-un timp atât de scurt. Țin cele trei cărți pe noptieră, ating fiecare copertă în parte și îmi reamintesc evenimentele care m-au impresionat cel mai mult. Am trăit povestea la intensitate maximă și m-am temut pentru soarta tuturor personajelor. Iar în ce privește ideea de bază a seriei, am numai cuvinte de laudă. Jos pălăria în fața autoarei. Îi apreciez efortul, mai ales că i-a luat 15 ani să ajungă cu seria la final. Sunt convinsă că nu i-a fost deloc ușor să scrie o lucrare atât de amplă, să fie atentă la detalii, să adune toate firele și să ofere niște explicații pertinente.
Am citit foarte multe cărți de-a lungul timpului, cam din toate domeniile, dar abia în ultimii zece ani am început să parcurg și romane semnate de autori români contemporani. Nu credeam că se pot ridica la nivelul celor din străinătate, dar anumite cărți/serii mi-au arătat că m-am înșelat. Printre ele se numără seria Harul, o poveste urban fantasy pigmentată cu elemente romance, care mi-a oferit o experiență de neuitat și căruia i-am găsit o grămadă de calități. Un univers ficțional minuțios construit, un sistem magic interesant, o acțiune întortocheată care ține cititorul ancorat în poveste, elemente romantice bine integrate în intrigă fără a copleși fantezia, personajele efervescente, puternice, îndârjite, precum și scene dure care dau fiori pe șira spinării. Iar cartea finală a seriei este, din punctul meu de vedere, cea mai antrenantă, complexă, migăloasă și cu cea mai mare încărcătură emoțională. Întregul roman este un vârtej de emoții, senzații, trăiri, gânduri și sentimente amestecate. Mizele sunt mult mai mari, iar surprizele și revelațiile s-au ținut lanț.
De asemenea, m-a încântat peste măsură că autoarea a venit cu o idee nouă și un original unghi de abordare al religiei, că nu e întotdeauna nevoie de îngeri și demoni pentru a începe un război între Bine și Rău. Există creaturi mai rele decât demonii, iar războiul nu este unul convenţional sau ceva asemănător Apocalipsei. Este mai grav. Sunt în joc forţe care au fost aici înainte ca lumea să existe așa cum o cunoaştem noi. Iar dacă Apocalipsa este înfățișată în Noul Testament într-un anumit fel, aici se vorbește despre Marea Bătălie purtată cu Haosul și Abisul însuși. Este ceva iminent, final, şi nu va fi o departajare de tipul o parte în Iad şi una în Rai.
De asemenea, Bătălia Finală presupune dezechilibrul prea mare între aceste forțe, iar Harul pe care îl are Amy, personajul central al acestei serii, este menit să îi confere posesorului, chit că este un simplu om, putere din puterea directă a lui Dumnezeu. Asta îi permite să manipuleze materia cunoscută, cât şi pe aceea a spiritelor. Poate vedea inclusiv întrepătrunderea lumii noastre cu aceea a morţilor. În cazuri excepționale, poate chiar să sfideze legile naturii și să vindece sau să învie trupuri recent răpuse.
,, – Nu, nu din cauza. Dar știu exact de ce vezi lucrurile așa, de asta nici nu am să încerc să fac lobby Divinităţii. Ai dreptate și tu, are și EL. Lumină fără Întuneric nu există. Răul nu poate observat în absenţa binelui, și viceversa. Tu nu lupți împotriva echilibrului, Amy, chiar dacă nu o vezi, tu lupţi împotriva Haosului, împotriva Nimicniciei care ar veni dacă balanţa ar înclina prea mult în favoarea uneia dintre Forțe. Iar acum pare că înclină spre Rău și Haos, mai mult. De asta eşti consumată de furie, dar nu o lăsa, te rog, să facă ravagii în interiorul fiinţei tale. Ești miez pur de iubire, nu te lăsa devorată de puterea limitată și pervertită a furiei. Ştiu că este tentantă și pare mai puternică decât orice ai simţit până acum, dar are la bază ceva ce a fost mereu alături de tine.”
Dar Amy a încercat să țină ascuns de aproape toată lumea faptul că a dobândit aceste puteri, ca să nu-și pună în pericol prietenii. Din păcate, apropierea de ea, i-a transformat în ținte, în războiul care se desfăşoară, tăcut, contra Abisului. Niște creaturi străvechi posedă trupurile acestora, dar Amy va încerca să facă tot posibilul să îi elibereze. Sau, cel puțin, să le asigure controlul asupra propriei minți.
Partea bună e că Amy are de partea ei, ca ajutoare, demoni și vrăjitoare, ba chiar și pe Prinţul Întunericului. Nici măcar el nu vrea să fie distrus ori înghițit complet de Abis. Cu toţii au acelaşi scop: să amâne Bătălia Finală. Însă salvarea lumii de bezna Abisului trece în plan secund, până ce ei nu reușesc să rezolve câteva aspecte, printre care și scoaterea din Iad a lui Andrei, cel mai bun prieten al ei, și, totodată, băiatul pe care îl iubește.
Ideea e că Amy a fost nevoită să accepte un pact cu însuși Lucifer, pact care a dus la moartea lui Andrei. Sub presiunea timpului, ea a încercat să îl readucă înapoi, prin puterea Harului, dar a sigilat, din greșeală, un alt suflet în trupul lui. Și cum orice pact încheiat cu diavolul face ca sufletul cuiva să ajungă în Iad, fără să existe nicio excepție de la regula asta, indiferent că merită sau nu, Amy va trebui să facă tot posibilul să-l scoată pe Andrei din Iad și să-l readucă în propriul trup. Dar, ca să-l salveze, ea trebuie să restituie sufletul care îi ocupă acum trupul, spre Poartă, adică spre Rai sau Iad. Și cum adolescentul și-a luat viaţa, el este sortit Iadului, chiar dacă pe nedrept, presupunând că a recurs la gest fiind manipulat de Strigă. Dar ce va face când îl va readuce pe Andrei? Ce se va alege de prietenii ei demoni? Dar de Robert, adolescentul care s-a sinucis și care ocupă trupul lui Andrei? O să-l lase să rătăcească fie drept fantomă, fie să ajungă în iadul?
,,Într-adevăr avusesem o viață grea în primii ani de existenţă, iar de când cu Harul, se complicase și mai mult, dar aveam încă puterea de a vedea frumosul din viaţă. Şi în aceeași idee, aveam să văd și lucrurile frumoase din mine: puteam să iubesc, meritam să iubesc, aveam puterea de a lupta pentru cei dragi mie, cât și pentru toţi ceilalți care aveau dreptul la viață, la a o experimenta în cele mai complexe moduri. Nu eram datoare să îmi asum toate astea pentru că trebuia, ci pentru că voiam, pentru că alegeam să mă definesc ca un om pentru care este important să lupt, atâta timp cât încă existam – indiferent din ce formă – spre a evita declanșarea Bătăliei Finale. Pentru că ce rost ar fi avut să-mi ajut prietenii sau pe toți cei dragi, dacă zilele le-ar fi fost numărate? Poate salvarea lumii pentru ei părea un motiv egoist, dar nu aveam să mă simt vinovată pentru asta. Aș fi făcut-o oricum, chiar dacă lumea întreagă ar fi fost împotriva mea? Poate că nu, poate că da, dar nu eram acolo și nici nu avea rost să bătătoresc o cale mintală negativă, doar ca opțiune posibilă într-un viitor incert.“
Mi-a plăcut foarte mult seria „Harul”, o poveste pentru tineri, dar și pentru adulți, bine structurată și cu personaje complicate. Dacă ești în căutarea unui roman de ficțiune pentru adolescenți amestecată cu fantezie, aceasta este alegerea potrivită pentru tine.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti
