Blindatele morții, de Sven Hassel – Editura Nemira – recenzie

Blindatele morții

Sven Hassel

Editura Nemira

Colecția: Armada History

Anul publicării în limba română: 2020

Titlul original: Døden på Larvefødder – Wheels of Terror (1958)

Traducere: Cristina Miloșescu

Număr de pagini: 368

  Blindatele morții este al doilea roman al seriei cu anti-eroi din batalioanele disciplinare ale Wehrmacht-ului, deschisă de Legiunea blestemaților.

  Condamnatul pentru dezertare Sven, hoțomanul Porta, cu jobenul lui portocaliu ce apărea mereu în momente festive, Legionarul Alfred Kalb, fost membru al Legiunii Străine Franceze, Wolfgang Creutzfeldt, gigantul poreclit ironic Micuțul, ex-ofițerul SS Julius Heide, nazistul fanatic, Barcelona Blom, veteranul Războiului Civil Spaniol și sergentul Willie Beier, zis Bătrânul, își continuă lupta pentru supraviețuire în Germania bombardată de aviația britanică și pe Frontul de Est.

  În primele capitole ale cărții, îi regăsim în infernul de foc dezlănțuit de riposta Angliei la campania de bombardament asupra Londrei, în nordul Germaniei, unde orașe întregi sunt pulverizate, iar locuitorii lor sunt îngropați sub dărâmături sau ard ca torțe vii. În oroarea generalizată, soldaților din Batalionul Disciplinar le revin cele mai oribile îndatoriri, ca adunarea și îngroparea morților, râcâirea lor de pe pereții unde fuseseră transformați în pastă carbonizată sau curățarea locului cu aruncătoarele de flăcări, când cadavrele nu mai puteau fi recuperate.

  Frontul Rusesc era prin definiție cel mai groaznic loc de bătălie, perioada de după înfrângerea de la Stalingrad, surprinsă în partea a doua a romanului, fiind mai rea decât toate celelalte anterioare. Măcar, de data asta, tanchiștii Batalionului Disciplinar sunt motorizați, formând echipaje pentru toate soiurile de vehicule militare blindate.

  Dacă în primul volum din sângeroasa saga războnică, anti-naziștii din armata germană se iluzionau că inamicul ar putea fi ceva mai bun ca scelerații care-i conduc pe ei și puteau spera la o eventuală predare, când lucrurile se vor schimba în favoarea adversarului, acum s-a ajuns la un moment al urii dezlănțuite. Comisarii politici bolșevici mânau în luptă hoarde mongolo-siberiene dezumanizate, din Orientul Îndepărtat, care nu căutau decât să ucidă și să violeze chiar propriii civili, astfel încât, de multe ori, era preferat invadatorul german, conaționalului eliberator, de către aceștia.

  Pentru nonconformiștii membri ai batalionului disciplinar, ofițerii lor SS fanatici sau NKVD-iștii mobilizatori inamici au devenit ținte preferate de tir, indivizi siniștri ce meritau lichidați cu aceeași satisfacție a unui bine făcut omenirii.

  Doar spiritul de camaraderie, glumele macabre și băutura subtilizată de oriunde se putea găsi… reușeau să mențină moralul trupei mecanizate. Și chiar dacă în ochii tuturor celorlalți păreau o adunătură de țicniți, membrii mai vechi ai batalionului disciplinar au ajuns să funcționeze ca o echipă capabilă să iasă teafără din orice dezastru.

  În cea mai credibilă dintre variantele de biografie a autorului, Sven Hassel (pe numele său real Børge Willy Redsted Pedersen) s-a născut în 1917, la Fredensborg, Danemarca, într-o familie proletară. La vârsta de 14 ani a intrat în marina comercială ca „băiat de cabină”.

  S-a înrolat în armata daneză în 1936 și apoi s-a transferat voluntar în armata germană, în 1937. A participat, pe post de conducător de tanc, la invadarea Poloniei, a dezertat, a fost judecat, condamnat și redistribuit în Regimentele disciplinare 11 și 27 Panzer.

  A luptat pe toate fronturile celui de-Al Doilea Război Mondial, cu excepția Africii de Nord, și a fost rănit de mai multe ori, ajungând până la gradul de locotenent. S-a predat trupelor sovietice la Berlin, în 1945, petrecându-și anii următori în diverse lagăre de prizonieri. A început să scrie prima sa carte în timp ce era deținut.

  A fost eliberat în 1949, iar în 1951 s-a căsătorit cu Dorthe Jensen. S-a angajat într-o fabrică de mașini, dar soția lui l-a încurajat să continue să scrie despre experiențele din război. Legiunea blestemaților a fost publicată în 1953.

  În 1964 s-a mutat la Barcelona, unde a decedat în 2012. În total, Sven Hassel a lăsat în urmă paisprezece romane.

Legiunea blestemaților (1953)

Blindatele morții (1958)

Camarazi de front (1960)

Batalion de marș (1962)

Gestapo (1963)

Monte Cassino (1963)

Lichidați Parisul (1967)

General SS (1969)

Imperiul iadului (1971)

Moarte și viscol (1976)

Drum sângeros către moarte (1977)

Curtea marțială (1979)

Închisoarea O.G.P.U. (1981)

Comisarul (1985)

Carte disponibilă pe site-ul Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

recenzii cărți