Casa Scânteii. Misterul din spatele umbrei – Marius Cărbunescu – recenzie

Casa Scânteii. Misterul din spatele umbrei – Marius Cărbunescu – recenzie

by -
1
Casa Scânteii. Misterul din spatele umbrei - Marius Cărbunescu

Casa Scânteii. Misterul din spatele umbrei – Marius Cărbunescu – recenzie

Titlu: Casa Scânteii. Misterul din spatele umbrei

Autor: Marius Cărbunescu

Editura Literpress Publishing

Număr pagini: 336

Colecția Foxglove

An apariție 2024

  “Decizia lui Daniel Rădăuțean – jurnalist într-o lume în care mass-media virtuală câștigă tot mai des în fața presei scrise – de a deveni șofer Black Cab este punctul de pornire al unui întreg șir de întâmplări neașteptate. Campanii electorale în care, pe sub alianțele oficiale, se mai pot bănui și altele, ascunse, privatizări suspecte, interese la cel mai înalt nivel împletite în comploturi ingenioase, toate acestea se țes între redacția ziarului și bancheta taxiului de lux. Cursele pe care le acceptă Daniel Rădăuțean din aplicație sunt tot atâtea ocazii, pentru autor, de a scoate în avanscenă personaje din cele mai diferite medii și a le lăsa să-și arate îndoielile, spaimele, durerile sau speranțele.

  Suntem martorii unui București inedit, văzut prin parbrizul unui Black Cab, care pare să schimbe sensibil tonurile, nuanțele, vibrațiile, viața sunetelor și a mirosurilor. Adevărata aventură însă începe atunci când unuia dintre clienții taxiului, un personaj misterios, îi dispare telefonul. Începând din acest punct, cartea lui Marius Cărbunescu își dezvăluie adevărata ei față: este un roman polițist cu accente de spionaj, în care nimeni nu mai este cine pare a fi și fiecare personaj poate fi bănuit că ascunde un secret.”(Simona Antonescu)

  Cred că fiecare dintre noi a fost măcar odată șocat, chiar oripilat, de comportarea ziariștilor la un interviu sau un eveniment. Îndârjirea lor, agresivitatea întrebărilor, încercarea de-a găsi elemente șocante, toate ne-au dus cu gândul la faptul că “nu așa se face presă”. Dar cum?…

  Marius Cărbunescu prin ochii ziaristului Daniel Rădăuţean și mai apoi a colegului lui, Adrian Ene, ne arată o altă față a ziariștilor. Într-o lume în care mediul virtual câștigă tot mai mult teren, și multe publicații se “mută în on line”, să reziști, să vinzi ziarul, să dai salarii oamenilor, se dovedește o luptă de zi cu zi pentru directori-redactori șefi. O luptă este și pentru jurnaliști, să scrie articole cu priză la public, să trăiască din salariile mici, să-și întrețină familiile. O adevărată încercare!!!…

  Deși un ziarist foarte bun la Evenimentul, Daniel Rădăuţean se vede nevoit să caute un al doilea job, care să-i permită să și scrie. Se prezintă la un interviu, la o firmă nouă și modernă de taxiuri inteligente, și este acceptat imediat. Oare i-au văzut potențialul sau…?
Vom vedea!

  Jonglează o vreme cu ambele joburi, neglijându-și familia. Deodată parcă toate se aliniază. Șeful redacției, poreclit “Zbirul” îl cheamă și-l trimite într-o delegație în Olanda. Acolo întâlnește o colegă, care lucra la alt ziar, și “condus” de ea ajunge în baruri, în cârciumi, încearcă droguri, într-un cuvânt “se destrăbălează”. Ajuns acasă șeful îi aplică un “duș rece”, dovedindu-i că știe tot ce s-a petrecut în Olanda. Dar se dovedește “mărinimos”, spunându-i că poate să conducă în continuare taxiul, poate așa va avea și subiecte pentru articole. E măgulit de bunăvoința și încrederea șefului, iar gândul ivit de nicăieri “oare de ce?” îl pune deoparte “la păstrare”.

  Se apropie alaegerile și într-o zi urcă în taxiul lui un tip masiv, care se prezintă ca fiind Frantisek, însoțit de alți doi coloși. Într-un loc pustiu Daniel este bătut, amenințat și el și familia lui, dacă nu acceptă să lucreze pentru ei. Tipii reprezentau șeful unei alianțe care candida la alegeri. Aparent voiau doar niște articole împotriva UE, SUA, globalizării, imperialismului, capitalismului putred. Deși nu așa vede el lucrurile Daniel acceptă, pentru că servieta cu bani care însoțește cererile îi aduce bunăstarea. Mai mult Frantisek îi trimite o servietă cu bani și documente și directorului, cu care acesta va relansa ziarul.
Cu alte cuvinte “o mână spală pe alta…”

  Daniel mai știe că nu are încotro, dar încearcă măcar pentru el să-și împace conștiința cu evenimentele. Lucrurile merg într-un mod călduț până când Daniel primește o scrisoare în care i se spune că șeful cel mare al blocului de partide este cercetat de DNA, că trebuie să se prezinte și el la un anumit procuror, care va lua anumite măsuri.

  Și atunci Daniel “parcă se trezește” și prin singurul lui prieten Adrian, jurnalist și el, va lua legătura cu cineva de la SRI, dar nu este încurajat prea mult de acesta. Totuși e hotărât să găsească o soluție, dar moare într-un accident de mașină, în timp ce conducea taxiul. Un accident ciudat, se inflamează presa, televiziunile, și ținând cont de aparenta siguranță a mașinii (clamată de firmă și constructori), de faptul că modulul autonom era oprit, se ajunge la concluzia că ziaristul s-ar fi sinucis. Arestarea directorului ziarului de către DNA, duce și la alte concluzii și motive pentru poliție.

  Doar că Ana, fiica lui Daniel, găsește în computerul acestuia un document neterminat, ca o pagină de jurnal, și-și dă seama că restul fusese șters de persoanele implicate. Împreună cu Adrian Ene, acum directorul ziarului Evenimentul, Ana încearcă să afle adevărul. Ajutată de vărul ei, Bogdan, și de firma germană care producea mașinile, află că se modificase manual computerul de la bord, așa că mașina nu numai că nu mai era autonomă, dar nu răspundea nici la comenzile șoferului. Adrian implică și SRI-ul, îi găsesc pe Frantisek și acoliții lui, și cu ajutorul poliției germare îi arestează. Urmează cercetări în ambele părți, dar până la urmă germanii nu-i trimit în România, pentru că primiseră dispoziție de la “cineva sus pus”, și totul se mușamalizează. Tot ce poate face Adrian, lucru care va salva și ziarul, este să prezinte o poveste în foileton, despre cum credea el că se derulaseră evenimentele.
Ce se mai întâmplă? Va trebui să citiți cartea!

  Sigur că romanul este mult mai complex. Facem cunoștiință cu politica țării, cu mai marii zilei, asistăm la comploturi, conspirații, urmăriri, interceptări, preluarea puterii de anumite grupuri. Și vedem că toate se întâmplă fără a ține cont de oameni, de familii, de viața marii mulțimi. Totul pentru binele unei “clici”, aceiași în orice orânduire, conform zicalei mai adevărată ca oricând: ”aceeași Mărie cu altă pălărie”….

  De fapt, citind romanul, mi-am amintit de circumstanțele dubioase ale accidentului și morții jurnalistului, Dumitru Tinu, directorul ziarului Adevărul. Se întâmpla în 2003.

  Știți că nici acum, după 20 de ani, nu s-au elucidat evenimentele acelei zile?!!! Totul a rămas ca un mare semn de întrebare.

  Oricum, citind povestea, veți recunoaște personaje, întâmplări, evenimente din politică, din societate, din jurul nostru.

  “Casa Scânteii. Misterul din Spatele Umbrei” poate fi considerat un roman document al acestor vremuri.
Așa că lectură plăcută!

Recenzii cărți

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

1 COMMENT

  1. Un roman excelent!!! Mi-a placut si mie la fel de mult. 🙂 Te prinde imediat povestea si nu te mai lasa din gheara emotiei pana la final. 🙂

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.