Oaza Zânelor Nebunomane – Sevastian Popovici

Oaza Zânelor Nebunomane – Sevastian Popovici – Tinere talente literare

Lumsileficu’ (2047-2124) – născut dintr-o dactilografă cu suflet de poet și un arhivar cu înclinații detectivistice, înzestrat cu emoțiile unei minți psihopate, acest teoretician al filosofiilor alsobistice își începe cariera de spion politic la 22 de ani. Această slujbă nu a fost recunoscută oficial, justificându-și existența în fața legii printr-o moștenire inexistentă. În timpul liber practica îndosarierea și colecționarea tuturor informațiilor de natură psihologică, artistică și nu numai. Reședința sa, o casă destul de modestă într-un loc retras, în zona intracarpatică a României de ieri. Dintre scrierile sale: Arta de a ști, Monolog derizoriu, Lanțurile lumii de ieri, Cum a murit Solipsism, Adevăratele minciuni ale răzvrătitului, Palpitațiile culiselor ecleziastice, Configurații, alte studii, proiecte și schițe.

Fragment extras din „Configurații”, capitolul „Hingherii de suflete”

Motto: „Există tot atâtea lumi posibile pe câte poate concepe imaginația. Au existat tot atâtea lumi reale câte imaginații s-au putut impune. De aici, ajungem fără multă vorbă la unicul mod de a concepe Adevărul care să poată fi susținut din punct de vedere cosmic.” Hermann Keyserling

28 decembrie 2102, ora 16:00, site-ul Loteriei Perpetuală anunță câștigătorii extragerii cu numărul 51, categoria galactică, a doua ediție în care premiul constă într-o călătorie extraplanetară. Loteria reprezenta, de fapt, celebrarea lui 2051, an în care s-a făcut trecerea la Calendarul Internațional Constant, propus tocmai în 1902 de Moses B. Cotsworth; așadar simetria acestuia rezolvând multe probleme de ordin politic, dar mai ales economic. Noul calendar avea o lună în plus, sol, între iunie și iulie; fiecare lună cu 28 de zile a câte 4 săptămâni. Deci, se știa de la an la an că, spre exemplu, data de 13 octombrie va cădea vineri, în a doua săptămână a lunii. Însă fiecărui an îi rămânea o zi în plus, ea fiind declarată Ziua Pământului.

Ce-ți mai e și cu datarea asta, totul trebuie trebuie pus la punct și în raport cu punctul trebuie puse toate. Nu mai există pic de flexibilitate, mai puțin în cazul punctului. Și că tot veni vorba de gramatică, pe întreg Pământul se uzita din ce în ce mai des de o așa numită limbă internațională auxiliară și complet artificială, propusă în 1887 de către Ludovic Lazar Zamenhof. Esperanto are o scriere pur fonetică, fiind singura limbă fără verbe neregulate.

Destinația? Pluto, Acolo unde compania euroasiatică OW Phukfatsky Inc. A înființat acum mai bine de 90 de ani a mică fermă experimentală de colectare și prelucrare a cristalului lichid ce se găsea pe suprafață înghețată a planetei. De fapt, a miniplanetei, pentru că înainte de a se organiza totul, undeva prin 2006 Pluto a fost scoasă din rândul planetelor, prin însăși modificarea definiției.

Cu atenția deviată, colonelului Rotnar îi mai trebuiau doar câțiva copii pentru a-și demara proiectul. Sau puțin mai mulți. Sau de câți putea să facă rost. A început prin a-i cumpăra de pe piața neagră, la negru și de la negri, acolo unde ajungeau în urma a fel și fel de răpiri în genul excursiilor școlare deturnate de ghizi sau a celor în tabere fantomă. Depistat fiind, câțiva ani mai târziu Wagner își reînnoiește cererea, dispunând de voluntare care își donau bebelușii. Și de data asta știrea s-a mediatizat și decolarea a fost amânată. Ultima soluție vorbea de inseminarea artificială cu spermatoizi imprimați 3D și dresați comportamental la nivel de embrion, asta pentru a ocoli problemele etice, neputând fi vorba despre entitatea completă a copilului. Zvonurile sugerau că după numai opt luni, nou-născuții erau extrași și plantați în incubatoare pentru a-și deprinde învățăturile paterne. Pentru femeile înscrise în proiect, a doua sarcină era voluntară, în funcție de potențialul uterin, garantându-li-se o viață fără griji, iar a treia te înscria direct în tragerile la sorț pentru o a doua viață, tot fără griji, bănuiesc.

O singură și primă dată loteria a fost sabotată de către americani. Ulterior, s-au înscris și ei în proiect, în calitate de sponsori. Scopul? Să răpească în condiții de siguranță un specimen sau doi sau câți ar fi putut. Pentru asta, biologul dr. Buernes mel Favus și vânătorul de recompense Wax Keriǒn au făcut echipă: o anagramă a eșecului, datorat faptului că acești plutonieni (sau capitaloți, cum mai erau numiți de opozanții ideii) aveau impregnată memoria locului – vox fundis –, un fel de repere spațio-temporale, asemenea unei surse de alimentare prin wi-fi, care le era impregnată apriori, la naștere, mamelor printr-un fel de ritual.

Dar despre alte perisabile ezoterisme și mai ales despre alchimia sufletului boabe de piper, într-un alt capitol. Asta mai zis și eu promovare de bun-simț… și veșnic ciorbă amară și omletă arsă celor ce uzează de clickbait. Oaza Zânelor Nebunomane – Sevastian Popovici 

Revenind la misiunea americanilor, a căror navă s-a întors pe Pământ cu ajutorul pilotului automat, nu s-a constatat decât decesul celor doi. Wax și mel Favus erau acu niște mase semilichide, vag colorate în nuanțe bolnave, iar constituția lor având multe dintre proprietățile chimice ale cleiului de brad. Deducția logică a arătat spre contactul neprotejat cu acei plutonieni, în special cu saliva lor, cea mai sensibilă la iradiațiile chimice emanate în urma preparării minereului plutonic, acea marmeladă vâscoasă care nu îngheța niciodată, nici măcar când Pluto, pe orbita ei, se afla cel mai aproape de Soare.

Revenind din nou, ar mai fi de spus că fericita zi de 1 ianuarie 2103 era una indiferentă, spre plictisul meteorologistelor, iar baza de decolare era situată lângă insula Svalbard, Norvegia, la 1300 km de Polul Nord, unde imediat după exonerarea lui Pluto a fost înfiinţată Rezerva globală de semințe din Svalbard, ce conține peste două milioane de semințe ale unor specii de plante, gata oricând de îmbarcare în eventualitatea unei apocalipse. Oaza Zânelor Nebunomane – Sevastian Popovici 

Pentru majoritatea oamenilor care nu au călătorit în spațiu, acest fapt în sine le apare ca revelator. Ce-i drept, nu e ca și cum ai pleca din Eniunea Utopeană cu viză de Eurasia la cules de moluște, dar, contrar așteptărilor, satisfacțiile se reduc la simple impresii vizuale, traumele emoționale fiind de-a dreptul acaparante. Cred că și din cauza acestei călătorii mai mult oferite de șansă decât cerute de la ea, o parte lumsilefică din mine s-a retras pe fundul eului, încheindu-și activitatea cu mici seisme provocate de plăcile tectonice ale personalității ce par, la rândul lor, să prevestească un cutremur sumbru, incalculabil și ce nu poate fi captat. Luând în considerare cele câte vor urma în text, care poate peste câteva secole vor apărea drept pioneriste ale geneticii pe drept justificate, în detrimentul condamnării etico-morale de astăzi, îmi este imposibil să nu îmi pot justifica beatitudinea de care m-am lăsat cuprins renunțând la toate dosarele mele despre Estat, Culise și Spirit, în favoarea grădinăritului, activitate ce o desfășor pe insula grecească Lesbos în circuitul închis de conace al excentricului sir Ezosky von Pronovici – sau Pseudovici, nici el nu știe exact –, sau Marele O, cum îi mai spun eu.

Tot echipajul nostru terrestru număra 14 persoane: cei zece norocoși ai extragerii, pilotul, fochistul și un ghid ocupat mai mult cu tratativele ofertelor de colaborare a diverselor țări. Birocrația a renăscut aici, conexiunea cu Pământul fiind foarte slabă. Să nu uit, pe lângă trinitatea echipajului și noi zece, am mai acostat și un autostopist de pe Neptun; mergea până la următoarea.

Deci, în urma atâtor paragrafe și a mai multor săptămâni lumină, uită-ne ajunși. Totuși, poate nu chiar săptămâni și poate nu chiar lumină, dar am ajuns destul de repede, în condițiile în care erai obligat să dormi și nu ți se comunica mare lucru din informațiile generale. Cu foarte puține construcții la suprafață, proiectul plantațiilor de carne se mutase la interior. Convertorul de oxigen era gigantic. E normal să te duci la marginea universului când vrei să faci o prostie. Întâmpinare anostă, prezentări lacunare, mâncare congelată. Pătrunși în interior, am fost lăsați, cumva, de capul nostru. Și iată, o întâlnesc. Sau îl, nu pot să-mi dau seama. Inexpresivi, mimetici, acești tineri plutonieni păreau a avea foarte multe întrebări, dar nu suficient glas, pentru că această/acest individ – Bobiță, cum mi l-am denumit – părea doar să mimeze un limbaj slab articulat. Nici cititul pe buze nu mă ajuta.

Inscripție bilingvă: nu atingeți chestiile, nu fotografiaţi chestiile, nu hrăniți chestiile […], nu sodomiți chestiile. Al doilea coridor pe stânga mi-a marcat călătoria: zeci de omuleți fără păr și nu prea voioși păreau să ducă o muncă de miner, în sensul vechi al termenului, într-un semiîntuneric ce cuprindea întreaga deschizătură a galeriei. Oaza Zânelor Nebunomane – Sevastian Popovici 

– Crezi că asta e cea mai strălucită idee ce o să ne ducă spre recunoaștere, să aduci turiști bine intenționați în mijlocul experimentelor pentru a da curs acceptării benevole a noii deontologii umane? Oamenii, prin calitatea lor de semizei creatori au impregnată facultatea de a judeca, indiferent cât de pronunțată ar fi esența de sub aparență.

Acest profesor plictisit și iritat de noile excursii, dr. telegenetician Sapo Conred, cum se prezentase, parcă aștepta pe cineva care să-i deșurubeze, pe bună dreptate, indignările legate de punerea în scenă a noilor tehnici de modelare a naturii umane.

– Platon nu avea nici pe departe idee despre grandoarea manipulativă a „peșterii” sale, decorate, în cazul nostru, cu tablouri ale unei învățături minimale, desenate de pictori ce induc conștiința omenească pe făgașuri înguste. Poate o minte omenească să se expandeze din sine însăși? Vom afla prin intermediul plutonienilor și voi afla și eu cum și cine aș fi fost dacă părinții mei nu m-ar fi format în sensul și contextul care m-au adus aici. Și mai țin să precizez faptul că albinoteca pe care o vezi acum sub noi…

Într-adevăr, această rețea de mineri dresați meticulos era de o eficacitate (?) splendidă. Se pare că, împiedicați fiind să-și dezvolte aptitudini de dezvoltare a sensului în spirit, și-l căutau în adâncul solului, atrași parcă de un centru edenic. Toți colaborau fără prea mult efort, asemenea impresiei pe care o ai privind un stup de albine. Și modul în care o făceau se situa la limita comensurabilă a explicației: electrozi bionici situați în creier și conectați cu acesta prin semnale neuronale convertite în impulsuri electrice, transmise la rândul lor într-o rețea colectivă hostată pe un computer, un fel de conștiință comună a spiritiștilor. Nu mai încape îndoială că unde e loc de așa ceva, niște conspiraționiști paranoici ar fi de nelipsit. Oaza Zânelor Nebunomane – Sevastian Popovici 

La întoarcere, mâncarea chinezească din aeroport începea să prindă viață la auzul considerațiilor pseudofilosofice despre tripul plutonic.

Optumism – ciclu format din 8 poezii (câte una scrisă în fiecare an, între 2115 și 2123) ce exprimă  opt dintre stările conștiente (și de căpătâi) ale Omului: iubirea, ura, smerenia, mândria, fericirea, tristețea, frica și nebunia. Tonul poeziilor este optumist, între optimist și pesimist.

În al doilea an am simțit că urăsc

ești paranteza care-mi îngrădește dragostea din textul plin de ură, așa cum îmi va îngrădi sicriul triumful vieții pline de cianură, gen
ești fata de la pagina 5, dintr-un ziar cu 4 pagini
ești cheia ruptă-n ușa raiului de către un Sfânt Petru prea grăbit

ești lupa cu mâner scurt prin care un analfabet își descifrează iubirea
ești semnalul de alarmă al trenului vieții mele, tras de meschinul gest al unui Goe bădăran, iar norii plouă doliu în cinstea infarctului pe care mi l-ai oferit în Gara Miocardică

ești cea mai veche tablă de darts din lume, găurită înțepată de peste „n”-șpe mii de campioni

ești alunița de pe capul Călărețului fără Cap
ești a treia mea jumătate

ești termenul de expirare al bunei mele dispoziții

ești asemenea unui element călăuzitor în negura ființei mele, sau doar un clopoțel foarte gălăgios într-o seară de Ajun

ești mucegaiul mâncării mele preferate pe care o reîncălzesc la nesfârșit

ești crackul cu care am sabotat The Temptations Multiplayer Game

ești ambiția unui tirbușon afurisit, impediment în calea plăcerii

ești aripa mea dreaptă care mă învecinează cu Divinitatea

ești un gramofon plin cu declarații Barnum de dragoste

ești nehotărârea unei dorințe neîmplinite

ești un cameleon în căutarea sinelui monocrom

ești sughițul decisiv al unui înghițitor de săbii

ești bănuțul scăpat în căutarea veșnicului loc îngust sub care să te rostogolești

Rubrica Condeiul ucenicului. Tinere talente literare – Campania Promovăm literatura continua şi sperăm să ajute cât mai mulţi tineri să îşi descopere calea spre sufletele cititorilor.

Creaţie