Cu ultima suflare de Paul Kalanithi

Cu ultima suflare, de Paul Kalanithi – Editura Nemira – recenzie

Cu ultima suflare

Paul Kalanithi

When Breath Becomes Air

Editura Nemira 

Traducere: Monica Șerban

Număr pagini: 191

,,La treizeci și șase de ani, neurochirurgul Paul Kalanithi a descoperit că suferă de cancer la plămâni. A fost începutul unei schimbări tragice: medicul care tratează pacienți în faza terminală s-a transformat într-un pacient care se lupta să trăiască. Iar viitorul pe care și-l imagina împreună cu soția s-a evaporat.

Cu ultima suflare este cronica transformării sale dintr-un naiv student la Medicină, care se întreabă ce înseamnă o viață plină de sens, în neurochirurg, în pacient și într-un tată care trebuie să-și înfrunte propria moarte.

De ce merită trăită viața? Ce faci când viitorul rămâne un etern prezent? Ce înseamnă să ai un copil când nu mai ai șansa la viață? Iată câteva dintre întrebările la care autorul acestei mărturii profund emoționante caută răspuns. Cartea lui Paul Kalanithi este o meditație de neuitat despre înfruntarea morții și un elogiu al vieții.”

Cu ultima suflare este un gest emoțional care a meritat: o înduioșătoare și meditativă cronică de familie, dar și despre medicină și literatură. În ciuda tonului întunecat, poartă un mesaj pozitiv.“

The Washington Post

  Cartea are un ,,Cuvânt înainte,, scris de către un prieten al medicului. Pot spune că avem două părți: partea întâi în care își descoperă diagnosticul – va încerca să dea un scop vieții și familiei sale. Partea în care din medic devine pacient. Aici mă întreb cum ar fi stat lucrurile dacă s-ar fi descoperit de prima dată că are cancer. Semnale au fost prin pierderea în greutate bruscă și dureri feroce de spate. Deși a fost la medic nu s-a descoperit nimic.
 

,,Am răsfoit rezultatele tomografiei computerizate, iar diagnosticul sărea în ochi: plămânii erau acoperiți de tumori fără număr, coloana se deformase, iar un lob al ficatului arăta complet distrus. Cancer cu metastaze. Eram medic neurochirurg, înaintea ultimului an de rezidențiat. În ultimii șase ani, examinasem sute de asemenea rezultate, cu speranța că, de pe urma vreuneia dintre proceduri, pacientul ar fi beneficiat de o ameliorare. Însă acest rezultat era diferit: îmi aparținea în totalitate.”

   Partea a doua în care descrie viața sa ca student. Prima dată va studia Literatura, apoi se va îndrepta către biologie și neuroștiințe. Cele două planuri alternează: de la diagnostic la viața de student și anii chinuitori ai rezidențiatului. Ore și ore de muncă, dezamăgirile crunte când pierzi un pacient, satisfacție că poți salva alți pacienți. Interacțiunea cu pacienți diverși, poveștile și visele, speranțele și dezamăgirile celor care îi trec prin mâinile sale ca și medic rezident.

,,Facultatea de Medicină mi-a adâncit înțelegerea relației dintre sens, viață și moarte. Am văzut,,relaționalitatea” umană, despre care scrisesem în colegiu, în relația dintre doctor și pacient. În calitate de studenți la medicină, ne confruntăm cu moartea, cu suferință și cu muncă specifică îngrijirii bolnavului, fiind în același timp protejați de povara reală a responsabilității, căreia îi intrezăream totuși amploarea.”[/quote_box_center]
  Când apogeul anilor chinuitori au dat roade, când Paul este recunoscut ca un viitor medic cu o carieră strălucită, apare diagnosticul șocant. Viitorul atent planificat și câștigat cu sudoare nu mai există. În prima fază, Paul și-a rugat soția să se recăsătorească după moartea sa.
   Tratamente peste tratamente, zile și zile pe care le-a pierdut aflat în ultimul stadiu de boală, cu scopul de a își putea îndeplini cel mai mare vis, acela de a avea  un copil. La fel vor fi și ore neîntrerupte de scris, pentru a reuși să aștearnă memoriile sale în față morții. Reluarea orelor istovitoare de muncă ca medic, vor fi o tentativă reușită de a urma o viață normală. Eu nu știu dacă aș fi recomandat acel program supraîncărcat, având în vedere stadiul cancerului său. Soția sa Lucy îi va fi alături până la final, dragostea și durerea se întrepătrund pe tot parcursul acestei cărți. Singura bucurie din această carte mi s-a părut nașterea copilului.
  O carte foarte grea pentru mine, eu știu ce înseamnă să pierzi pe cineva apropiat, de cancer, dar nu îți poți da seama de suferința pe care o poate îndura bolnavul. Nu știu ce să zic…celor care preferă acest gen realist de carte o recomand, iar celor sensibili nu o recomand. Sper să fie ultima dramă citită de mine. Prea multă suferință!
  Paul a fost un medic neurochirurg excelent din Arizona. Acesta a urmat Facultatea de Medicină Yale și a absolvit magna cum laude. Acesta a decedat în martie 2015 în urma unui cancer pulmonar descoperit prea târziu. Culmea este că, Paul s-a specializat în boala care îi va pune capăt zilelor. El și-a înfruntat moartea, s-a luptat cu ea, a acceptat-o, atât ca medic cât și ca pacient. Cartea această este o dramă cumplită. Sunt memoriile pe care nu a reușit să le ducă la bun sfârșit. Cartea va fi post mortem publicată de soție.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

3 COMMENTS

  1. Interesanta si tentanta.In fond asa e si viata.Mi-ar placea s-o citesc.Felicitari Nicol!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.