Titlu: Cum să vă controlați anxietatea înainte să vă controleze/ Terapie raţional-emotivă şi comportamentală.

Editura: Meteor Publishing

Pagini: 319

Traducere: Emanuela Jalbă-Şoimaru

   Albert Ellis născut la data de 27 septembrie 1913- Pittsburg, Pennsylvania, a fost un psiholog american, de origine evreu, denumit şi părintele psihoterapiei comportamentale-cognitive, fondatorul terapiei rațional-emotive comportamentale, a publicat 75 de cărţi şi 1200 de articole. Mama sa a suferit de boala afectivă bipolară, având şi o anxietate dezvoltată în privinţa siguranței de mânie, devenind obsedată de situația financiară a familiei.

   Probabil când întrebi pe cineva dacă suferă de anxietate o să-ţi răspundă că nu, ei bine nu este aşa. Cu toţii suntem anxioși, într-o măsură mai sănătoasă sau nu, anxietatea distrugătoare de vise şi nesocială şi cea care te face preventiv împotriva pericolului, indiferent ce formă ia, ea există.  Când vine vorba de anumite persoane, unii dintre ei pot fi undeva la poli opuși,  încadrându-se între anxietatea cea sănătoasă, cea care îi ajutată să prevadă pericolul dinainte de a intra în el şi cea nesănătoasă, baricadându-se în propria lor lume. Tendințe sunt, ca şi exemplu, atunci când vrei să renunți la precauții şi încerci a comunica cu persoane care îţi dau o senzaţie de disconfort sau ceva nu este în regulă cu ei. Renunțând la anxietatea preventiv  socială  te poate face să dai exact peste tipul de persoane de care tu te ferești,  şi experiența nu este una plăcută. Fiecare persoană în parte se naște cu anumite tendințe, unele sunt un instinct al sinelui, altele sunt dezvoltate din sânul familiei sau o experiență neplăcută. Ca exemplu, sunt persoane în care neîncrederea în oameni este ceva cu care se nasc, probabil ceva ereditar, încă de mici sunt reticenți în privința oamenilor, punând o distanţă între ei. Uneori este un o acțiune sănătoasă, alteori nu, le limitează comunicare cu cei din jur. Poate fi şi o formă de apărare împotriva dezamăgirii sau neîncrederii  în sine, însă, uneori distanţa poate fi şi datorită faptului că au anumite  reguli sau un pachet de norme de conduită. De pildă la mine, nu îmi plac oamenii plini de ei, cu ego sociopat. Am început să-i tolerez, dar în momentul în care sinele meu nu mai poate suporta, erup şi nu este o acţiune de care sunt mândră. Însă cu toţii avem anumite lacune ce ne fac să ne ieşim din pepeni.

    Dr. Albert poate fi un exemplu cum că  anxietatea nu ţine neapărat de anumite experienţe sau traume, ci pur şi simplu te naşti cu ea, exemplu fiind mama şi fratele lui. Din cei trei fraţi, Albert era cel mai anxios, fratele lui nu avea nicio anxietate, se arunca cu capul înainte în orice îşi dorea să încerce, luând lucrurile şi evenimentele aşa cum deveneau pe parcurs, indiferent că vorbim de iniţiative profesionale, distractive, sociale, etc. Fratele lui nu avea nicio reţinere, dacă ceva nu ieşea bine, asta era, mergea mai departe, lua totul ca pe o nouă experienţă. Bineînţeles că datorită temperamentului lui era şi mult mai relaxat în activităţiile vieţii. Pe când Dr. Albert era mai mereu stresat şi nesigur pe el şi nesiguranța că iniţiativa în care se arunca va ieşi bine sau nu, eşecul ieşind din calcul, dar şi limitându-l de a face ceea ce şi-ar dori. Gândiţi-vă la o persoană foarte comică, pusă mereu pe glume şi părând că nu are nici un defect, nici o nemulțumire, nici un stres sau reţinere, ori la o persoană foarte retrasă sau la o persoană foarte sociabilă sau una mereu pusă pe scandal, sau de ce nu, nu una foarte convingătoare. Indiferent de comportamentul manifestat în public acesta are rolul de a ascunde o anxietate, oferindu-i o oarecare protecție asupra a aceea ce simte, asupra adevăratului său comportament.

   În concluzie, cu toţii suntem anxioși. Cel mai important este dacă conștientizăm asta sau nu, şi în ce măsură luăm atitudine faţă de anxietatea noastră, încercând să o controlăm noi pe ea şi nu ea pe noi. Anxietatea poate fi controlată atâta timp cât ai un scop, o miză şi un efect. De cele mai multe ori scopul dorit este cel de a scăpa de anxietatea socială, comunicativă, relațională, profesională, sexuală, existențială, a eului,  sau alt tip de scop  în care anxietatea te ţine în loc. Teama că vei eşua, că cineva va râde de tine dacă ții un discurs sau încerci să relaţionezi, să te apropii de anumite persoane care îţi sunt pe plac, dorindu-ţi atenţie din partea lor, te poate ţine în loc, făcându-te să pari că vei fi văzut de acea persoană ca o fiinţă penibilă. Acum, atenţia poate fi în anumite scopuri. Dr. Albert avea anxietate în comunicarea cu fetele în anii adolescenței şi mai târziu în comunicarea cu femeile, teama că va fi respins, că se va râde de el sau va fi ponegrit l-a reţinut în a se exprima aşa cum ar fi dorit în faţa femeii dorite. Punând în balanţă reacţiile femeilor la adresa sa a ajuns la concluzia că cel mai rău lucru care se poate  întâmpla  este ca femeia cu care va încerca să comunice va pleca de lângă el, lăsându-l singur, nedându-i nicio atenţie. Bineînțeles, nu se moare din asta. Aşa că la vârsta de nouăsprezece ani a decis să se vindece singur de această anxietate, propunându-şi ca în fiecare zi să meargă în parc şi să se așeze lângă o femeie fără a mai găsi motive de a da înapoi şi să intre în vorbă cu ea. Totul rezumându-se la subiecte banale, de tip social, muzică, cărţi, profesie, dorinţe, glume, neîntrecându-se graniţa, ajungând la flirt. Proiectul său a ajuns la 130 de femei, 30 dintre aceste au plecat de lângă el din momentul în care s-a așezat lângă ele pe bancă. Restul a decurs exact aşa cum se aștepta, au avut o comunicare amicală.

   Acum, dezamăgire a fost, din toate cele o sută de femei niciuna nu şi-a dorit a avea o relaţie intimă cu el, ci doar amicală. Dar, era un pas mare în faţă pentru Dr. Albert, depăşind cu mult axietatea în privinţa femeilor, de la a nu comunica deloc cu ele şi a ajunge la o aşa performaţă de a se apropia de ele, a fost cu adevărat un succes. O altă anxietate a Dr-ului Albert a fost cea de a ţine discursuri în faţa unei mulțimi, reacţiile corpului spunându-şi cuvântul, tremur, bâlbâieli, transpirație excesivă. Această anxietate fiind prima de care s-a ocupat. Aşa cum se spune, a decis să ia taurul de coarne. La momentul respectiv dr. Albert făcea parte dintr-un grup politic de tineri, nu foarte mare. Când venea vorba de a scrie un discurs, excela la asta, mai puţin când era pus de a-şi ţine propriu discurs,  în acel moment da înapoi. Aducând în faţă tot felul de scuze ce-l exonerau de la datorie. Un exemplu foarte comic este cel dat de dânsul din anii copilăriei, când se întrevedea un discurs pe el îl apuca durerea de cap, răceala, făcând-o pe mamă să-l oprească acasă în acea zi, astfel scăpând de chinul de a ţine discursul. Exemple şi  metodele prin care poţi să depăşeşti anxietatea sunt multe, însă m-am rezumat doar la câteva, pentru a vă face o idee despre ce este vorba în carte. Nu o să luaţi parte la o lectură din aceea  auxiliară, ci prin propriul său exemplu, dar şi al pacienţilor săi, autorul a pus la dispoziție metodele de a scăpa de diferite anxietăți. Lectura este una captivantă, avem parte de povestea vieţii dr.ului Albert şi anxietatea. Ce poate fi mai elocvent şi mai atrăgător decât  propriile experiențe. Dr. Albert nu s-a gândit niciodată că o să devină terapeut în anxietate, pasiunea dânsului fiind scrisul. De-a lungul timpului a ajutat foarte multe persoane în a-şi depăși anxietatea, ba chiar a înființat Institutul Albert Ellis şi T.R.E.C, care funcţionează chiar şi la ora actuală, cu ajutorul Dr.Doyle. Aceasta fiind foarte aproape de dânsul în toţi anii din urmă, însoțindu-l peste tot. Dorința lui cea mai mare a fost ca Institutul să rămână şi după ce el nu va mai fi. Iar  dorinţa aceasta i-a fost îndeplinită.

   În carte avem subiecte precum: Folosirea imagisticii raţional-emotive, Exerciţii de contracarare a ruşinii pentru a vă controla anxietatea, Studiul de caz pentru existenţa limitată indusă de anxietate, Cum vă formaţi cu fermitate propriile convingeri raţionale şi de autosusţinere, Folosirea simţului umorului pentru a vă controla anxietatea (referitor la umor, este o metodă foarte sănătoasă, bineînţeles, să nu se depăşească limita, nu umorul ce duce la umilirea altei persoane, ci acel umor care te face să te simţi mai liber) Folosirea expunerii şi a desensibilizării comportamentale, Tolerarea şi persistenţa unor situaţii generatoare de anxietate, etc. Avem metode de a controla anxietatea în a obține o slujbă mai bună, despre percepție, etc. Avem şi cazuri reale, descrise, povestite despre pacienți, subiectele sunt multe şi diverse, pentru orice tip de anxietate sau tip de comportament şi dorinţe. Cărțile dr. Albert sunt mai mult motivaționale, Terapia Rațional-Emotivă şi Comportamentală (T.R.E.C) şi Terapia Cognitiv-Comportamentală ( T.C.C).

Cartea o găsiţi pe site-ul Libris.ro

recenzii cărţi