Vinovat fără vină, de Agatha Christie – Editura Litera – recenzie

Vinovat fără vină

Agatha Christie

Editura Litera

An apariție (retipărire): 2018

Număr de pagini: 345

Citat preferat: „Nu vinovăția contează. Ci doar cine e nevinovat…Noi contăm acum.”

   Dragi cititori, din păcate, cartea de față ne va determina să ne simțim vinovați: eu mă simt vinovată fiindcă nu am citit până adineauri acest volum. Pot invoca necunoașterea? În sistemul de drept nu aș putea să-mi invoc propria turpitudine, dar ținând seama de domeniul căruia ne raliem, cred că voi scăpa doar cu un avertisment. Ce aș putea să vă spun despre cartea de față? Imaginați-vă că sunteți într-o pădure și e beznă: nu vedeți nimic, dar auziți șoaptele celor din jur. Păreți a recunoaște vocile, dar sunteți în impas. Nu puteți să vă bazați pe văz, iar auzul vă aduce începutul frazei, însă nu și finalul. Este de-a dreptul frustrant! Acesta este sentimentul pe care l-am avut, îl am și îl voi avea de fiecare dată când citesc un volum al acestei autoare. Aproape întotdeauna ultima filă îmi aduce răspunsul la întrebări. Încă nu îmi vine să cred că ideile pentru cărți luau naștere la momentul în care spăla vasele (spălatul vaselor mi s-a părut mereu monoton) – ”The best time for planning a book is while you’re doing the dishes”(A.CH.) 😉.

   Cine este Agatha Christie? Este cunoscută în întreaga lume drept „Regina crimei” și a scris 80 de romane polițiste și volume de povestiri, 19 piese de teatru și șase romane publicate sub pseudonimul Mary Westmacott. Personajele care au rămas în istorie sunt Hercule Poirot și Miss Marple. Agatha a mai scris volume de nonficțiune, o autobiografie, dar și povestiri amuzante despre numeroasele expediții în care a participat alături de soțul ei, arheologul sir Max Mallowan.

   Volumul este o poveste în oglindă: la fel cum începe, așa se și termină. Primele pagini îl aduc în prim-plan pe doctorul Calgary. Un bărbat care arăta mai bătrân decât era în realitate, măcinat de griji, de teamă, de repulsie. Se îndreaptă spre o nouă destinație: Sunny Point, o casă care pare de-a dreptul obișnuită. Cine ar fi ghicit că în acel spațiu avusese loc o crimă cu numai doi ani în urmă? Nu prea multă lume. Arthur Calgary amânase cât putuse de mult momentul în care avea să se întâlnească cu familia care locuia în acest stabiliment. Ceasul, însă sosise, iar Arthur și-a luat inima în dinți: a făcut ce trebuia făcut.

   Ce avea să le spună unui văduv care dorea să se recăsătorească cu propriai secretară Leo Argyle și Gwenda Vaughan – , unei fiice, Hester și unei maseuze, Kirsten Lindstrom? Pentru a răspunde la această întrebare se repune în discuție crima „demult uitată”. Soția domnului Argyle fusese ucisă cu doi ani în urmă. Probele îl indicau toate ca fiind vinovat pe fiul acesteia, Jacko. Avându-se în vedere comportamentul acestuia: mai ieșise de două ori pe cauțiune, că plecase furios de acasă când mama lui refuzase să îi dea banii atât de necesari și faptul că alibi-ul nu i-a fost probat, fusese condamnat la 10 ani de închisoare. Ce alibi avusese? La momentul în care se presupunea că mama sa fusese ucisă, el făcea autostopul și un oarecare domn l-a dus la destinație. Totuși, nimic nu a fost confirmat, deci cazul părea mult prea clar. Tânărul a murit, însă în pușcărie. Toate păreau că s-au terminat până la momentul în care Arthur Calgary își face apariția și face dovada că el este cel care îl luase pe Jacko în mașină și că, prin urmare, acesta fusese nevinovat. Calgary explică că în acea zi avusese un accident sondat cu o comoție și că a plecat ulterior într-o expediție în Antarctica. Ca urmare, nu a avut cunoștință despre existența anchetei și doar cu puțin timp în urmă aflase dintr-un ziar mai vechi de poveste, amintindu-și astfel despre băiatul pe care îl ajutase. Cazul fusese redeschis, iar singurii suspecți erau membrii întregii familii.

   La ce anume se putea aștepta Calgary? La ură față de el și bucurie pentru faptul că băiatul fusese reabilitat? Nici pomeneală. Toată lumea era înfricoșată. De ce? Fiindcă pacea se terminase și oricine putea fi un cineva. Doctorul pleacă complet năucit. Crezuse că are să se întâmple ceva, dar se pomenise cu altceva.

   Domnul Argyle i-a sunat degrabă și pe ceilalți copii ai săi: Mary, care locuia cu soțul său Philip Durrant, pe Micky și pe Tina. Se pare că era momentul pentru o reuniune de familie. Totuși, din nou, ne-am fi așteptat la o primire călduroasă, însă toată lumea se privea cu teamă, cu ură, „Nu poți să ai încredere nici în mine, nici în altcineva”.

   Calgary simte nevoia de a contribui la descoperirea celui care a comis fapta și pornește propria investigație: vorbește cu avocatul familiei și află că nimeni nu se putea plânge de bani fiindcă doamna avusese grijă ca toți să aibă un fond al lor pentru a-și trăi propria viață, că fetele și băieții fuseseră adoptați fiindcă cuplul nu putea avea copii. Urmează o vizită la doctorul familiei care afirmă că doamna Argyle își iubise foarte mult copii, dar că le-a controlat viețile, fără a le lăsa ocazia să facă propriile greșeli, i-a alintat, iar în momentele în care aceștia intrau în probleme se arăta ca fiind cea care avea mereu dreptate. De aceea unii dintre aceștia o antipatizau.

   Autoarea nu se rezumă doar la Calgary, ci ne arată ce gândește fiecare personaj: domnul Argyle o iubise pe soția sa la început, dar și-a dat seama ulterior că aceasta fusese făcută să fie mamă, nu soție și a rămas cu ea, dar s-a îndrăgostit de secretară; Hester nu este înțeleasă de nimeni, vrând să fie independentă, dar este mereu cu capul în nori; Mary își iubește prea mult propriul soț care nu mai putea merge; Philip dorește să se simtă din nou util și pornește pe urmele ucigașului; Gwenda o detestă și moartă pe fosta soție a lui Argyle fiindcă îi strică viața; Micky o ura pe mama sa adoptivă fiindcă nu îl lăsase să se întoarcă la fosta sa familie; Tina era singura care a iubit-o pentru că a avut grijă de ea. Trăgând linie: oricine putea să o fi ucis, nu mulți o iubeau, crezuseră că se puteau ascunde în spatele fratelui delincvent, dar se înșelaseră. Oare cine să fi comis fapta? Poliția face pași mici, dar „Până la urmă, justiția e în mâinile oamenilor și oamenii sunt supuși greșelilor”. Oare ce are să se întâmple? Cine să fie făptuitorul, ulterior suspectul, în final inculpatul? Vom trăi și vom citi pentru a afla 😊.

   Volumul este scris la persoana a III-a, acțiunea este dinamică, iar naratorul este obiectiv și omniscient. Cadrele spațiale sunt bine individualizate, personajele au o coloratură aparte care atrage prin prisma diferențelor dintre ele. În fond, familia Argyle a fost creată de o persoană obsedată de nevoia de a avea copii, un soț pe postament și care a reunit cele mai aparte persoane și a creat un grup, legat cu un lanț greu de rupt și anume NEVOIA.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi poliţiste

Vinovat fără vină – Agatha Christie – cărţi poliţiste