Florina Cojocaru/moldavă – Daniel Vișan-Dimitriu – Mihaela Hură – poezii

   Florina Cojocaru/moldavă poezii româneşti contemporane.

de toamnă, de Florina Cojocaru/moldavă

vom epata cu moartea unor frunze ca vechi soldaţi acoperiţi de glorii
purtând gamele pline de meduze şi jinduind albastrele victorii
vor defila vâscoasele vântoase prin faţa noastră ca la cabaret
şi-n târgul fad cu larme siropoase îmbătrâni-va blândul menuet
n-or fi nici îngeri trişti ca să te vadă nici cafegii treziţi de dimineaţă
ne vom preface-n oameni de zăpadă şi vom iubi acoperiţi de ceaţă
c-am staţionat pe-aici ca într-o gară vor şti probabil păsări de gutuie
şi îmi vei spune pentru-a câta oară că-ţi sunt şi dulce sunt şi amăruie
s-or trece ploi ca de sfârşit de lume prin umbra noastră până spre pământ
s-or risipi gălbui dame nebune în nenorocul primului cuvânt
or adormi pe loc, ca la comandă în cântecul falsat de menestrel
în ziua cu mirosuri de lavandă valeţi de treflă dintr-un biet castel
şi-n toamnele cu iz de vreo schimbare vom număra iluzii de poet
cu ceruri gri, apatice trotuare şi ne-om iubi hapsân şi desuet.

Sonetul celor cinci coroane, de Daniel Vișan-Dimitriu

Regină-mi ești, iar eu ți-am pus coroană
S-o porți, cu mine-alături, peste-un timp
Ce-l cred nu doar o viață pământeană
Ci, într-o veșnicie, anotimp.

Iar tu, strălucitoare, mi-ai zâmbit
Și mi te-ai oferit cu totul mie,
Apoi coroana ai înlocuit
Cu-a timpurilor ce vor fi să fie.

Le-ai tot schimbat, le schimbi și-acum, mereu,
Dar îmi rămâi aceeași tu, cea care
Le împletești cu fir de curcubeu
Punând culoarea lui în fiecare.

E iarăși toamnă – timp de-ncoronare
Cu ruginiu, cu galben și cu … eu.

IUBEȘTE-MĂ CÂND TOAMNA…de Mihaela Hură

Iubește-mă când toamna mă omoară
și la priveghi stau numai eu cu mine,
când nu se mai înfige-n cer vreo scară
să curgă rai în mierea de albine.

Mi-ai semănat odată-n ochi biserici
în care-am botezat câte-o ninsoare;
azi trag de frânghii clopotari isterici
și ploi cu zimți ne leagă de picioare.

Un fel de frig mi-a înfrunzit sub piele
și tot mai mare-i crește rădăcina –
iubește-mă cu toate ale mele,
chiar dacă nu mai are gust lumina.

şi toamna, de Florina Cojocaru/ moldavă

dacă îţi spun că mâine e toamnă şi-o să plouă
că mari păpuşi de humă s-au rătăcit pe drum
că umedă tăcere împarte lumea-n două
şi rătăcesc prin noapte zăpezile de fum
dacă îţi spun că mâine îmi e atâta toamnă
şi atâta desfrunzire că-ncep să nu le simt
că seri de alabastru pe rând mă tot îndeamnă
să-mi iau la pas tristeţea vei crede că te mint?

Creaţie Literară

Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.

Creativitatea înseamnă a lua elemente cunoscute şi a le asambla în moduri unice. – Jacque Fresco

Creaţie

Autori români