Florina Cojocaru/moldavă – Daniel Vișan-Dimitriu – Mihaela Hură – poezii

Florina Cojocaru/moldavă – Daniel Vișan-Dimitriu – Mihaela Hură – poezii

    by -
    1
    Florina Cojocaru/moldavă

    Florina Cojocaru/moldavă – Daniel Vișan-Dimitriu – Mihaela Hură – poezii

       Florina Cojocaru/moldavă poezii româneşti contemporane.

    de toamnă, de Florina Cojocaru/moldavă

    vom epata cu moartea unor frunze ca vechi soldaţi acoperiţi de glorii
    purtând gamele pline de meduze şi jinduind albastrele victorii
    vor defila vâscoasele vântoase prin faţa noastră ca la cabaret
    şi-n târgul fad cu larme siropoase îmbătrâni-va blândul menuet
    n-or fi nici îngeri trişti ca să te vadă nici cafegii treziţi de dimineaţă
    ne vom preface-n oameni de zăpadă şi vom iubi acoperiţi de ceaţă
    c-am staţionat pe-aici ca într-o gară vor şti probabil păsări de gutuie
    şi îmi vei spune pentru-a câta oară că-ţi sunt şi dulce sunt şi amăruie
    s-or trece ploi ca de sfârşit de lume prin umbra noastră până spre pământ
    s-or risipi gălbui dame nebune în nenorocul primului cuvânt
    or adormi pe loc, ca la comandă în cântecul falsat de menestrel
    în ziua cu mirosuri de lavandă valeţi de treflă dintr-un biet castel
    şi-n toamnele cu iz de vreo schimbare vom număra iluzii de poet
    cu ceruri gri, apatice trotuare şi ne-om iubi hapsân şi desuet.

    Sonetul celor cinci coroane, de Daniel Vișan-Dimitriu

    Regină-mi ești, iar eu ți-am pus coroană
    S-o porți, cu mine-alături, peste-un timp
    Ce-l cred nu doar o viață pământeană
    Ci, într-o veșnicie, anotimp.

    Iar tu, strălucitoare, mi-ai zâmbit
    Și mi te-ai oferit cu totul mie,
    Apoi coroana ai înlocuit
    Cu-a timpurilor ce vor fi să fie.

    Le-ai tot schimbat, le schimbi și-acum, mereu,
    Dar îmi rămâi aceeași tu, cea care
    Le împletești cu fir de curcubeu
    Punând culoarea lui în fiecare.

    E iarăși toamnă – timp de-ncoronare
    Cu ruginiu, cu galben și cu … eu.

    IUBEȘTE-MĂ CÂND TOAMNA…de Mihaela Hură

    Iubește-mă când toamna mă omoară
    și la priveghi stau numai eu cu mine,
    când nu se mai înfige-n cer vreo scară
    să curgă rai în mierea de albine.

    Mi-ai semănat odată-n ochi biserici
    în care-am botezat câte-o ninsoare;
    azi trag de frânghii clopotari isterici
    și ploi cu zimți ne leagă de picioare.

    Un fel de frig mi-a înfrunzit sub piele
    și tot mai mare-i crește rădăcina –
    iubește-mă cu toate ale mele,
    chiar dacă nu mai are gust lumina.

    şi toamna, de Florina Cojocaru/ moldavă

    dacă îţi spun că mâine e toamnă şi-o să plouă
    că mari păpuşi de humă s-au rătăcit pe drum
    că umedă tăcere împarte lumea-n două
    şi rătăcesc prin noapte zăpezile de fum
    dacă îţi spun că mâine îmi e atâta toamnă
    şi atâta desfrunzire că-ncep să nu le simt
    că seri de alabastru pe rând mă tot îndeamnă
    să-mi iau la pas tristeţea vei crede că te mint?

    Creaţie Literară

    Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.

    Creativitatea înseamnă a lua elemente cunoscute şi a le asambla în moduri unice. – Jacque Fresco

    Creaţie

    Autori români

     

     

     

     

     

     

    1 COMMENT

    Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.