Doamnelor, vine Craciunul!

                Doamnelor, vine Crăciunul!

    Au apărut deja semnele care anunță venirea Crăciunului: mai întâi la televizor cu reclame vesele și oameni fericiți, apoi în vitrinele cu oferte atractive și sofisticate, pentru ca în cele din urmă,  luminile să inunde spectacolul nocturn al orașului.

   Știm cam ce și-ar dori bărbații, a mărturisit Umberto Ecco: „Se apropie Crăciunul și în curând magazinele din centru vor fi pline de tați foarte entuziasmaţi care or să joace comedia generozităţii anuale – ei, care au așteptat cu bucuria ipocrită acel moment în care vor putea să-şi cumpere, pretextând că sunt pentru copii, trenuleţele lor preferate, teatrele de păpuşi, ţintele cu săgeţi și ping-pongul de interior.” Dar noi, „specia” atât de complexă și alambicată, la ce visăm? Cum simțim și cum am dori noi să fie Crăciunul?

   De Crăciun, femeile au multe fantezii….perverse! Eu personal – știu ca nu mă veți contrazice! – visez la un bărbat care în săptamâna curățeniei de dinaintea Crăciunului să se cățere pe geam, jumătate în afară, jumătate înăuntru și să lustruiască drăgăstos orice pată! După care, cu mișcări unduioase să aspire fiecare fir de praf. Tot la categoria „perversiuni” mă gândesc și la bărbatul care, cu șorț și mânecile suflecate, frământă ca un „macho” o cocă elastică de cozonac. Moment în care îmi amintesc și că săptămâna aceasta misoginul a…lipsit. Istețe cum suntem, ne imaginăm cât de ocupat este…

   Dincolo de problemele de la serviciu, dincolo de roboteala de acasă, dincolo de grija zilei de mâine, dincolo de tensiunile din politică, de la semafoare, din magazine, dincolo de supărări, stres, ședinţe interminabile, vă dezvăluiesc un secret : VIN SĂRBĂTORILE !!! Crăciunul este o sărbătoare magică  dacă știi să asculți, să priveşti, să simţi dincolo de reclame, agresivitate și zgomot. Doar atât: să îți asculți  inima.

   Cât despre sintagma, „a fi mai bun de Crăciun” vă mărturisesc ca nu sunt de acord cu ea.
Nu, nu cred ca „de Crăciun să fim mai buni„. Cred ca e normal să fim în fiecare zi buni, în fiecare zi măcar un pic… Crăciunul e menit să retrezească în noi duhul blândeţii, dacă anul care a trecut ne-a asprit inimile, ne-a încruntat frunțile… Există o singură noapte pe an când nimeni nu ar trebui să moară de foame, nimeni nu ar trebui să aibă lacrimi, decât poate de bucurie, când disperarea să nu-şi găsească locul printre oameni. Este acea noapte în care până şi ” fetița cu chibrituri” are parte de mirajul unei vieți mai luminoase.

   Sărbătoarea Crăciunului poate fi o bucurie pentru suflet, dar și o mare tortură, dacă ești singură. Ne putem preface că nu ne pasă, sau să trăim durerea însingurării extrem de acut ori să facem din Crăciun o zi a iubirii pentru noi.

   De multe ori compari realitatea cu ceea ce visezi să ai și ajungi, de fapt, „pe minus”: eu nu am dragoste, eu nu am partener… eu de ce nu am? Auzim de ceva vreme în jurul nostru pe rețelele de socializare, în literatura de dezvoltare personală, lozinci de genul: „Iubește ceea ce ai”.  Obsedantul verb „a avea”. Dar amintiți-vă, doamnelor, voi, prietenele mele necunoscute, pentru „a avea” este nevoie mai întâi de verbul „a fi”! Pentru a avea iubire, prima oară fii tu însăți, iubește-te pe tine, fii recunoscătoare pentru ceea ce ești și cum ești: minunată, firește! Și nu că v-aș învăța și lucruri rele, dar nu uitați, puțin egoism nu va strica niciodată, pentru că…tot bărbații ne-au învățat așa: fetele cuminți primesc daruri de Crăciun, cele rele….tot anul!

          Mă gândesc la Crăciun ca la cel mai bun timp, poate singurul timp din lungul calendar al anului, când bărbații și femeile par să-și deschidă la unison inimile închise, pentru că, de Crăciun, redevenim cu toți copii!

„Hai să fim doi oameni de zăpadă

Ridicaţi de braţe de copii,

Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă

Că se pot iubi, se pot iubi…” (A.Păunescu)

   Indiferent cât de mare i-ar fi sacul, Moșul nu poate să ne aducă fericire. Stă în puterile noastre, seduse de parfumul speranței care nu moare niciodată, să rescriem optimiste “inventarul” viselor, cu dorinţe şi idealuri noi. Să ne luăm copiii în braţe, să ne mângâiem  soții și/sau 🙂 iubitii, să lăsăm lucrurile să curgă de la sine…pentru că VIN SĂRBĂTORILE!