Edinburgh – impresii de călătorie
Edinburgh – impresii de călătorie
Edinburgh – orașul care te poate cuceri prin istorie, ospitalitate și originalitate. Atât de mult mi-a plăcut partea de vechi și nou, împrejurimile, vremea ostilă, încât am zis că trebuie să vă conving să-l vizitați.
Pasiunea pentru Scoţia a apărut cu ani în urmă şi a fost alimentată de peisajele descrise minuţios în cărţile historical romance (nu se uită niciodată prima noapte albă), dar mărturisesc că nici nu visam că voi ajunge să împărtăşesc cu cineva această experientă. Era doar un gând îndepărtat, aproape imposibil.
Ţinând cont de ceea ce simţisem în alte vacanţe, mi-am propus să transform experienţa din Edinburgh în ceva unic, să admir oamenii, să vizitez locuri care-mi ies în cale şi mă atrag, să simt atmosfera, să mănânc ceva doar pentru arată bine și să imortalizez tot ce mă atrage. Google Maps a fost prietenul soţului în timp ce eu mă bucuram de fiecare frunză şi pietricică întâlnită.
Ziua 1 – Am pornit la drum de la prima oră, aveam de parcurs 5 ore cu mașina din Anglia și cum nu știam ce ne așteaptă, am zis să prevenim și să rămână timp pentru o tură de vizitat.
De cum pătrunzi în Scoția, zona muntoasă își tot schimbă forma, însă se remarcă din start – respectul pentru natură (acolo brazii se plantează, nu rămân ca la noi zone stinghere, lipsite de viață), dezvoltarea continuă, foarte multe ferme și drumuri în construcție. Până la Edinburgh am epuizat resursele de ceață, ploaie torențială, au rămas doar vântul și voia bună.
Cazarea am ales-o la 6 dimineața înainte de a pleca, mizând pe recenziile de pe booking.com și pe instinct. Aveam emoții pentru că vremea fusese schimbătoare, mă săturasem de frig și ploaie, dar optimismul din mine a triumfat.
Hotelul era amplasat la îndemână, pe strada Hermitage Place, cu vedere către parcul Leith Links. Condițiile au fost deosebite, liniște, o cadă imensă pentru citit la discreţie, wi-fi, netflix (pentru iubitori) şi posibilitatea de a lua micul dejun cu vedere spre grădină. În străinătate locul de parcare este o problemă, doar anumite locuri au gratuitate, de data aceasta am avut noroc, a intrat în serviciul hotelier. Locația aleasă se afla destul de aproape de Țărmul mării și Royal Yacht Britannia, mai exact 20 de minute de mers pe jos.

Vântul a fost neprietenos şi parcă ne făcea în ciudă, la un moment dat simțeam că sunt necesare câteva pietre în haină, însă nu ne-a împiedicat să mergem de nebuni pe faleză, să hoinărim la propriu pe străzi. Oriunde te-ai fi uitat remarcai echilibrul între arhitectură și viziunea celor care au ridicat rapid clădirile. Primul obiectiv a fost Iahtul Britannia, însă putea fi admirat de la distanță, în rest, aveau acces doar achitând un bilet de 16 £ pentru un adult. Am preferat să-i aruncăm o privire de la una din terasele din Ocean Terminal Shopping Center și să ne continuăm aventura pe jos. Eram prea entuziasmați și dornici să explorăm, să luăm pulsul orașului.
Indiferent de partea unde priveai se remarcau construcțiile, dezvoltarea zonei, însă nu haotic precum la Marea Neagră, ci echilibrat, după un anumit standard.
Ziua 2 – Parlamentul Scoțian, Dynamic Earth, Edinburgh Castle etc.
Obiectivul zilei a fost castelul Edinburgh și ce ne mai ieșea în cale era bonus. Pe oriunde te uitai se vedeau clădiri care te ispiteau să le vizitezi, dar am făcut un rond și am trecut la atac fix pe lângă Palatul Holyroodhouse pentru a vizita Parlamentul. Controlul de rutină era obligatoriu, dar pentru a se asigura că nu suntem pericol pentru națiune ne-am supus regulilor și am dat iama în interior. Din moment ce nu eram singurii dornici să exploreze, ne-am putut desfășura liniștiți fără să ne simțim … stingheriți de agenții de supraveghere.
Mărturisesc că la un moment dat am observat cafeaua oferită în stradă celor care stăteau în fața Parlamentului Scoțian şi aşteptau sau se bucurau de peisaj. Probabil este o practică obișnuită, însă pentru mine a fost o surpriză plăcută. Deși nu ești acasă, te poți integra în peisaj.



Castelul Edinburgh este amplasat în sufletul orașului, înconjurat de străduțe lăturalnice, buticuri și mulţi oameni. Dacă o iei la pas dimineața simți aerul curat și iei pulsul din mers. Fiecare se grăbește către locul de muncă, dar sunt și oameni care funcționează după propriul ceas. De data aceasta am estimat ora când vom vizita castelul și am făcut o rezervare online plătind biletul în avans, iar la intrarea în castel le-am printat automat cu codul primit prin e-mail. În cazul în care nu alegeţi această opțiune, achitaţi 18 £ direct la ghișeu şi pierdeţi puţin timp la coadă (cu diferenţa de taxă noi am cumpărat nişte accesorii pentru acasă).

Partea frumoasă a fost că din jumătate în jumătate de oră, în dreptul ceasului se găsea un ghid care făcea un tur gratuit celor care erau dispuși să asculte (dacă am fi făcut cercetare pe google am fi ştiut, dar am zis… fără planuri). S-au întâmplat atât de multe în acest furnicar încât nu te poți plictisi de imensitate câteva ore. Construit și reconstruit, dărâmat sau invadat, castelul și-a păstrat farmecul oferind vizitatorilor o experiență inedită. Dacă ajungeți în jurul ore 13.00 pregătiți-vă pentru salva de tun. Din 1861 se păstrează tradiția şi oamenii se adună în număr foarte mare ca să asiste cu sufletul la gură când se pregăteşte ceremonialul.
St. Margaret’s Chapel reprezintă locul în care te simți încărcat cu energie pozitivă. Capela este cea mai veche construcție din castel și a fost clădită în onoarea Prințesei Margaret, mama lui David I. Dacă cineva ar dori să se căsătorească, în capelă pot întra în jur de 27 de persoane, spaţiul este răstrâns, discret şi special.
Puteţi admira tunul Mons Meg, Scottish National War Memorial, Palatul Regal, Sala mare, Clădirea Queen Ann și bijuterii păstrate în zone securizate.
Am mers atât de mult pe străduțe pietruite, tot urcând și coborând încât la un moment dat seara eram frânți de oboseală. Deși am văzut o mică parte din tot ce oferea zona turistică, am preferat să ignorăm toate semnalizările de pe hărți și să o luăm la pas. Este divin să mergi și să auzi la un interval de timp câte un scoțian cântând la cimpoi.
Ziua nr. 3 a fost rezervată pentru a vizita parcul Carlton Hill – o priveliște de invidiat și Arthur’s Seat, ambele situate la înălțime. Inițial am fost derutați, dar ocolind zona am trecut pe lângă clădirile Parlamentului Scoțian și am ajuns în centrul parcului de la Carlton Hill. Aici se pot distinge o serie de monumente – National Monument, Nelson Monument – Observatorul național. Ultimele două pot fi vizitate dacă se donează minim 5 £. Vă asigur că senzația este unică, indiferent de varianta aleasă.



Întoarcerea acasă a fost melancolică, dar atât de mult mi-a Edinburgh încât am zis că abia aștept să apară o altă oportunitate și să revenim.
Călătoria te lasă fără cuvinte, iar ulterior te transformă într-un povestitor. – Ibn Battuta
Super! Mi-ai facut pofta de vacanta!
Stiu cum e, abia m-am intors si vreau sa plec oriunde vad cu ochii.
Abia asteptam sa aud parerile tale. Si eu mi-as dori sa ajung la un moment dat acolo. Poate ma inspiri. 🙂
Important este sa te simti bine, iar cu putina rabdare si organizare, cine stie unde ajungi.
Ce fotografii frumoase!!! Multumim ca ai impartasit cu noi minunatele amintiri ale calatoriei, Mili! 🙂 Funny vaca aia intepenita in cladirea istorica. 😀
Vacuta este originala si foarte cool, era si pacat sa nu ti-o arat. Am promis.
Un loc care merita vizita.Frumoase poze
Da, merita din plin.
Stii ca sunt fan Scotia. Prin ochii si cuvintele tale am fost acolo.
Ai fost mereu in gandul meu. Intotdeauna respiram aer curat si pentru tine.
De cand ma stiu mi-am dorit sa vizitez Marea Britanie, cu tot ce cuprinde ea. Cred ca e de vis sa ajungi in Scotia. Multumesc ca ai impartasit cu noi experienta ta!
Oportunitatea apare atunci cand nu te astepti. Se intampla sa ajungi in locuri pe care le-ai bifat in gand si la un moment dat s-au implinit. Nici eu nu visam, dar uite ca s-au implinit.
intotdeauna revii dintr-un loc care te-a fascinat cu atat de multe povesti! ma bucur ca ai reusit sa ajungi unde iti doreai si sper sa ai ocazia sa te intorci cate de curand!
Sper sa revin, ar fi prea frumos sa am aceasta sansa.
Ce experienta frumoasa! Te invidiez, Mili Personal,abia astept sa dau o tura prin Scotia
Si eu astept sa vizitez tot ce se poate. Caut oportunitatile cu lumanarea.